13:14 Din Perga si-au urmat drumul inainte, si au ajuns la Antiohia din Pisidia. In ziua Sabatului, au intrat in sinagoga si au sezut jos.
Din Perga si-au urmat drumul inainte. (,,Strabatand de la Perga”, Nitz). Sau, ,,au strabatut de la Perga”. Drumul lui Pavel si al lui Barnaba ducea spre nord, de-a lungul unui afluent al raului Cestrus in provincia Galatia. Pentru a ajunge la Antiohia ei au ,,strabatut” intreaga latime a Pamfiliei, si coltul de sud-vest al Galatiei. Vezi harta de la pag. 280.
Antiohia. Pisidia era numai o regiune pe vremea lui Pavel si n-a devenit provincie decat la sfarsitul secolului al III-lea d.Hr. Antiohia se afla in regiunea invecinata Frigiei. Totusi, in anul 39 i.Hr. ajunsese sub dominatia regelui din Pisidia si in consecinta era cunoscuta ca Antiohia din Pisidia, pentru a o distinge de celelalte cetati cu acelasi nume. In vremurile NT era cuprinsa in provincia Galatia.
Antiohia era una dintre multele cetati zidite de Seleucus Nicator (m. 28 i.Hr) care i-a dat nume dupa numele tatalui sau, Antioh. Se gaseste pe pantele inferioare ale Muntilor Taurus, la o altitudine de peste 1.200 m deasupra nivelului marii. Populatiei ei ii fusese acordata un fel de cetatenie romana, sub August. Antiohia probabil atrasese o considerabila populatie iudaica, lucru care pare ca facuse pe neamuri sa capete un interes fata de iudaism (v. 42).
Poate ca in calatoria aceasta, Pavel si tovarasul sau au fost expusi la ,,primejdii din partea talharilor” de care vorbeste in 2 Corinteni 11,26. Pisidia, prin care au trecut pentru a ajunge la Antiohia, era o tara muntoasa, inaltandu-se treptat catre nord. Strabo (c. 24 d. Hr.; Geography, XII, 7.2) vorbeste despre multa talharie in aceste regiuni.
In sinagoga. Desi Pavel era apostolul declarat al neamurilor, se ducea mai intai la sinagogi (vezi cap. 13, 5.14), care adesea acordau vizitatorilor un prilej de a predica (vezi vol V, p. 57-58). Organizatia sinagogii excludea orice fel de ceremonie preoteasca si predicarea laica era o practica statornicita pentru cei educati pentru ea. Nici prezbiterii si nici carturarii sinagogii nu aveau nevoie sa fie din semintia lui Levi, asa cum era cazul cu preotii de la Templu.
In ziua Sabatului. Ca si Domnul sau, (vezi Luca 4,16), Pavel era de obicei prezent la serviciile sinagogii in ziua Sabatului (vezi Fapte 13,42-44; 17,2; 18,4; cf. cap. 16,13). Apostolul Pavele evident avea un dublu scop – dorea sa aiba un contact spiritual efectiv cu iudeii (vezi mai jos la ,,in sinagoga”) si sa sfinteasca ziua Sabatului ,,dupa Lege” (Luca 23,56).