English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Faptele Apostolilor

Adventist

Romanian_non-diacritics

Printable ModePrintable Mode

Faptele Apostolilor, 13


13:1 In Biserica din Antiohia erau niste proroci si invatatori: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirena, Manaen, care fusese crescut impreuna cu carmuitorul Irod, si Saul.

Biserica din Antiohia. Vezi cap. 11,26. O data cu capitolul 13, centrul naratiunii se muta de la Ierusalim la Antiohia, asa dupa cum deja se anticipase in cap. 11,19-30. De la Antiohia, Pavel, ca apostol al neamurilor, a pornit in cele trei mari turnee misionare. Relatarea acestor trei calatorii ocupa cea mai mare parte din restul capitolelor cartii Faptelor. E chiar potrivit, deci, ca punctul central al naratiunii sa fie mutat acum la Antiohia. Acolo, neamurile venisera in numar mare in biserica chiar de la inceput. Vezi p. 28,29; vezi cap. 11,19.20.26

Prooroci si invatatori. Aici, pentru prima data, persoanele acestea care exercitau daruri aparte ale Duhului sunt vazute functionand administrativ in biserica. Nu sunt date indicatii specifice cu privire la organizatia formala a bisericii la Antiohia, desi fara indoiala exista. In orice caz, este clar ca oamenii plini de Duhul lucrau de zor. Vezi p. 26,38,39.

NT trateaza asemenea oameni ca o grupa ce putea fi recunoscuta, desi nu erau organizati ca

o categorie oficiala. Un om era recunoscut ca face parte din numarul acesta nu numai cand se vedea ca e ,,spiritual” in sensul de ,,pios” (vezi Galateni 6,1), ci cand se vedea ca e stapanit de un dar activ al Duhului Sfant. Mai tarziu, in literatura crestina a secolului al II-lea, oamenii acestia apar ca o categorie cunoscuta ca pneumatikoi, ,,(oameni) spirituali”. Cu timpul ai au disparut, in chip nedrept discreditati de aparitia ,,proorocilor mincinosi” (vezi 1 Ioan 4,1) si prin presiune din partea slujbasilor alesi, prezbiterii sau episcopii (vezi p. 26,38). In ce priveste o tratare mai departe a darurilor Duhului, vezi 1 Corinteni 12.

Diferitele legaturi si activitati ale oamenilor amintiti aici, arata ca biserica din Antiohia se bucura de o conducere cosmopolita. Barnaba era un cipriot, Luciu, un cirenian; Manaen, apartinea aristocratiei palestiniene; si Saul, un rabin din Tarsul Ciliciei.

Barnaba. Vezi cap. 4,36; cf. cap. 9, 27; 11,22.

Simeon. Primul nume al acestui om, Simeon, sau Simon, arata ca era de obarsie iudaica. Al doilea nume al lui este un adjectiv latin, insemnand ,,negru” pe care il va fi luat sau poate ii va fi fost dat, din cauza tenului lui inchis. Iudeii adesea aveau nume de la neamuri pe langa cele iudaice ale lor, ca Ioan Marcu, Simon Petru, Iosef Barnaba si Saul ,,care se mai numeste si Pavel” (vezi v. 9). Acest al doilea nume se poate sa-i fi fost dat lui Simeon pentru a-l deosebi de alte persoane care purtau acelasi nume.

Luciu din Cirena. Faptul ca omul acesta provenea din Cirene sugereaza ca se poate ca el sa fi fost unul din iudeii care abundau in provincia aceea si unul din oamenii ,,din Cipru si din Cirena” (cap. 11,20) care fusesera cei dintai care sa evanghelizeze neamurile in Antiohia. S-ar putea ca el sa fie Luciu care e mentionat in Romani 16,21. Pe temeiul faptului ca Cirena era vestita pentru scoala ei medicala si ca dovezi inscriptionale arata ca numele Luciu si Luca puteau fi folosite unul in locul celuilalt, unii scriitori au identificat pe omul acesta cu autorul Faptelor, Luca medicul. Totusi, astfel de identificari trebuie sa fie acceptate cu o rezerva extrema in vederea faptului ca numele Luciu era foarte obisnuit la romani si ar fi putut usor sa fie purtat de mai multi crestini de frunte.

Manaen. O forma greaca a numelui ebraic Menahem.

Crescut. Gr. suntrophes, un cuvant care poate sa insemne fie ca Manaen era un frate vitreg al lui Irod, poate in sensul ca mama lui Manaen era mama doica a lui Irod, sau ca el fusese crescut impreuna cu el, sau chiar simplu ca in vreun fel oarecare era legat de curtea lui Irod. ,,Carmuitorul (,,tetraerhul”) Irod” trebuie sa fie Irod Antipa (vezi Matei 14,1; Luca 3,19; 23, 7-12; vol. V, p. 64,65), carmuitorul pe care Isus l-a numit candva ,,vulpea aceea” (Luca 13,32). Iosif (Antiquities XV, 10.5) mentioneaza un eseu numit Menahem, sau Manean, care prezisese ca Irod cel Mare urma sa devina rege. Si Talmudul cunoaste un Menaen, despre care se presupune sa fi fost in slujba lui Irod cel Mare (vezi Talmud Hagigah 16b, ed. Soncino, p. 108). Identitatea numelui ar parea sa arate ca numele Manaen a devenit un anume favorit la cei care erau in gratiile casei Irodiene. Atat Irod Antipa, cat si fratele sau Arhelau fusesera educati la Roma si Manaen din Antiohia se poate sa-i fi insotit acolo. Cum si cand a fost el adus sa creada in Isus ca Hristos nu se stie. Activitatea lui ca invatator crestin la Antiohia prezinta un contrast impresionant cu viata lui Irod Antipa, carmuitorul care a omorat pe Ioan Botezatorul si si-a batut joc de Isus si care cu cativa ani mai inainte de timpul prezentei descrieri, a fost exilat in dizgratie in Galia.

Carmuitorul Irod. (,,Irod tetrarhul”, KJV) Vezi mai sus la ,,crescut”.

Saul. Saul din Tars e aici ,,intre prooroci” cu rezultate mult mai bune decat se intamplase in realitate cu regele Saul, cu o mie de ani mai inainte (1 Samuel 10,11.12) Numele lui Saul apare la sfarsitul listei. Constructia acestui peisaj in limba greaca sugereaza, dar nu face necesara, concluzia ca primii trei barbati numiti aici erau profeti si ultimii doi, invatatori. S-ar putea ca Saul sa nu fi exercitat darul profetiei.



13:2 Pe cand slujeau Domnului si posteau, Duhul Sfant a zis: Puneti-Mi deoparte pe Barnaba si pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.

Slujeau. Gr. leitourgeo, ,,a sluji”, un cuvant folosit in greaca laica pentru a descrie slujba indeplinita de un slujbas de stat si atat in VT, cat si in NT pentru lucrarea preotilor si levitilor in sanctuar (Numeri 18,2; Evrei 10,11). Pavel l-a folosit la figurat pentru lucrarea lui pentru neamuri, asemanandu-se cu un preot si prezentand neamurile ca jertfe lui Dumnezeu (Romani 15,16).

Domnului. Lucrarea profetilor si a invataturilor din Antiohia, activitatea lor de rugaciune, mijlocire si invatatura era dedicata lui Dumnezeu (vezi Romani 14,18; Coloseni 3,24).

Posteau. Acesta era un act solemn de consacrare cand barbatii din Antiohia intampinau lucrarea care le statea in fata. S-a zis bine ca ,,un pantece plin niciodata nu studiaza sarguincios, nici nu ofera rugaciuni consacrate”. Vezi Matei 4,2.3

Duhul Sfant a zis. Fara indoiala Duhul a vorbit cu buzele profetilor, ca in cap. 20,23.

Puneti-Mi de o parte. In greceste particula de vine dupa verbul acesta (puneti), aratand precizia poruncii si ca ea trebuia sa fie implinita de indata. Barnaba si Saul trebuiau sa fie pusi de o parte pentru o lucrare noua.

Pe Barnaba si pe Saul. In ce priveste asocierea anterioara a lui Saul si Barnaba, vezi cap. 9,27; 11, 25.26. De la inceput, Saul a fost numit ,,vas … ales” (vezi cap. 9,15) si fusese intentionat de Dumnezeu pentru serviciul misionar extensiv. Avand in vedere legatura anterioara a celor doi barbati, era logic ca Barnaba a fost ales ca impreuna- lucrator cu Saul. Pana la data aceasta ca doi barbati fusesera printre profetii si invatatorii bisericii. Acum erau trimisi intr-o misiune destinata, pe temeiul autoritatii unei porunci inspirate si au fost consacrati lucrarii intre neamuri.

Pentru lucrarea. Intrucat porunca de baza venea de la Duhul Sfant, poate fi presupus ca traseul general al Primei Calatorii Misionare a fost la fel trasat de Duhul. Cu siguranta, nu exista nici

o relatare ca biserica a facut un studiu asupra planurilor pentru o asemenea calatorie misionara.



13:3 Atunci, dupa ce au postit si s-au rugat, si-au pus mainile peste ei, si i-au lasat sa plece.

Au postit si s-au rugat. Repetarea acestor cuvinte ar arata ca postul din v. 2 a continuat. Noua porunca cerea o intensitate a vietii spirituale, pentru care postirea era un preludiu si acompaniament normal. Implicatia este ca un serviciu solemn de consacrare a marcat incheierea orelor de rugaciune.

Si-au pus mainile. Vezi cap. 6,6. Asa cum apostolii si-au pus mainile pe cei Sapte, tot asa profetii si invatatorii bisericii din Antiohia marturisesc despre insarcinarea divina a lui Saul si a lui Barnaba si implora pentru ei binecuvantarea divina.



13:4 Barnaba si Saul, trimisi de Duhul Sfant, s-au coborat la Seleucia, si de acolo au plecat cu corabia la Cipru.

Trimisi. Aici incepe Prima Calatorie Misionara a lui Saul (Pavel); vezi harta p. 280. Barnaba si Pavel au plecat acum sub directa porunca a Duhului Sfant, evident cu instructiuni specifice din acea Sursa divina. Vezi p. 29.

Cum urma sa fie intretinuti acesti misionari? Nu e nici o indicatie cu privire la vreun salariu sau la vreun fond pus la dispozitia lor. Poate, asa cum a facut mai tarziu (cap. 18, 3.4), Pavel va fi lucrat la meseria sa in cursul saptamanii si va fi predicat in sinagogi in zilele de Sabat. La ani de zile dupa aceea, scriind filipenilor, Pavel arata ca nu prea primise ajutor pentru sustinerea sa (Filipeni 4,15-18). Pare ca nu-i venise in gand tinerii biserici ca zecimea, care era data intotdeauna levitilor, ar putea fi data spre a fi folosita de un corp consacrat de slujitori crestini. De fapt, inca nu exista un cler ca o categorie profesionala.

La Seleucia. Orasul acesta se afla cam la 16 mile de Antiohia aproape de gura raului Orontes si era portul maritim al Antiohiei. Seleucia primise numele dupa fondatorul ei, Seleucus Nicator (m, 280 i. Hr.), generalul lui Alexandru, care a infiintat Imperiul Seleucid. Vezi harta din fata, p. 39.

Au plecat cu corabia la Cipru. Daca misionarii n-au fost in mod specific indrumati, fara indoiala ca ei au ales acest prim punct de vizita, deoarece insula Cipru era locul de nastere al lui Barnaba. Populatia ei era in cea mai mare parte greaca. Ea considera pe Afrodita, sau Venus, ca zeita ei protectoare. Centrul ei principal de cult era Pafos, care era cunoscut pentru desfraul preoteselor prostituate ale templului ei. Metalul cuprum, ,,cuprul” si-a luat numele de la acea insula si minele de cupru care se gaseau numai la o mica departare de Siria, au atras multi iudei. Probabil tocmai printre acestia Evanghelia fusese deja predicata de evanghelisti crestini itineranti (cap. 11,19). E probabil, de asemenea, ca unii din cei din Cipru care fusesera convertiti la Ierusalim, in Ziua Cincizecimii, sa le fi adus solia crestina inapoi in patria lor.



13:5 Ajunsi la Salamina, au vestit Cuvantul lui Dumnezeu in sinagogile Iudeilor. Aveau de slujitor pe Ioan.

Salamina. La capatul de rasarit al insulei, acesta era postul cel mai apropiat al Ciprului pentru aceia care vin din Seleucia. Au vestit. (,,Predicat”, KJV). Ei au predicat direct din Scripturi Cuvantul lui Dumnezeu, prezentand solia unui Mantuitor rastignit si inviat (vezi v. 12).

Sinagogile. Mentionarea ,,sinagogilor” la plural, implica o populatie iudaica considerabila. Tinandu-se de regula lor generala de a predica mai intai iudeilor (v. 46), apostolii in mod natural au facut contactele lor initiale in sinagogi. Serviciile sinagogii procurau in mod deosebit ocazii de a predica vizitatori cum era Saul si Barnaba (vezi vol X, p. 57, 58).

Slujitor. Gr. huperetes, ,,un subvaslas” pe o corabie si asa prin extensie un ,,asistent” de orice fel. In Noul Testament, cuvantul e folosit pentru un slujbas care executa sentintele date de un judecator (Matei 5,25), pentru chazzan in sinagoga (vezi vol. V, p. 56) si pentru slujbasii de sub comanda unui conducator iudeu (Ioan 7,32). Pe langa pasajul de fata, Luca foloseste termenul acesta de doua ori pentru slujitorii Evangheliei (Luca 1,2; Fapte 26,18). Datoriile specifice ale lui Marcu nu sunt aratate, dar evident el a ajutat pe cei doi apostoli in general in lucrarea lor.

Ioan. Adica, Ioan Marcu, varul lui Barnaba. Vezi Coloseni 4,10.



13:6 Dupa ce au strabatut toata insula pana la Pafos, au intalnit pe un vrajitor, proroc mincinos, un Iudeu, cu numele Bar-Isus,

Au strabatut toata insula. (,,Strabatut insula”, KJV) Dovezile textuale atesta (cf. p. 10) exprimarea ,,prin toata insula”. Probabil Pavel si Barnaba vor fi invatat pe oameni in diferite locuri in drumul lor prin insula.

Pafos. Pafos se gaseste la extremitatea vestica a insulei. Fusese o veche cetate Pafos vestita pentru sanctuarul ei dedicat Afroditei, dar pe vremea lui Pavel se zidise o noua cetate cam la 10 mile mai departe spre nord-vest si aceasta servea ca sediu al guvernatorului roman al Ciprului. La aceasta noua cetate a mers Pavel si Barnaba.

Vrajitor. Gr. magos, ,,magus” (plural ,,mag”), originar un cuvant persan denumind clasa preoteasca din mijlocul adoratorilor iranieni ai focului. Ca atare, magii detineau o pozitie plina de demnitate si respect. Din categoria aceasta faceau parte ,,magii” (,,inteleptii”) care au vizitat pruncul Isus. (vezi Matei 2,1). Totusi, inca din secolul al V-lea i. Hr., termenul magos ajunsese sa aiba si sensul rau de ,,vrajitor” sau de ,,sarlatan”. Astfel poetul grec Sofocles face pe Oedip sa-si bata joc de Teirenas sub acest nume, ca unul care practica magia Oedip Rege 387. Luca foloseste un termen asemanator pentru Simon, vrajitorul din Samaria ( Fapte 8,9). Pare ca el il foloseste intr-un sens general in legatura cu ,, profet mincinos”, pentru a arata ca Bar-Isus, desi avea o pozitie plina de influenta pe langa guvernator, era un sarlatan.

Proroc mincinos. O decadere in folosirea adevaratei descoperiri produce profeti mincinosi, care la randul lor accelereaza stricaciunea.

Un Iudeu. Pretendenti la puteri magice erau obisnuiti printre iudei ( vezi Talmud Berackoth 59a, ed. Soncino,p.367) Ei vehiculau prestigiul religios al neamului lor si se faleau, in afara de cartile lor sfinte, cu vraji si farmece care ajunsesera pana la ei de la Solomon.

Bar-Isus. Acesta este clar un nume iudaic, dar dovezile textuale sunt atat de impartite cu privire la corecta lui scriere in greceste, incat e aproape cu neputinta de a ajunge la o decizie finala in ce priveste intelesul lui exact in ebraica sau aramaica. Ar putea sa insemne ,, fiul lui Iosua” ( vezi Matei 1,1)



13:7 care era cu dregatorul Sergius Paulus, un om intelept. Acesta din urma a chemat pe Barnaba si pe Saul, si si-a aratat dorinta sa auda Cuvantul lui Dumnezeu.

Dregatorul . (,, Delegatul,” K J V ; ,, Proconsulul,” Nitz.) Gr. anthupatos, echivalentul grec al titlului ,, proconsul”. Provinciile Imperiului Roman, sub organizatia lui August ( 27 in Hr.), erau impartite in doua categorii. Acelea care aveau nevoie de control militar erau asezate sub imparat in calitate de comandant al legiunilor si erau guvernate de proprietari si procuratori. Provinciile mai pasnice erau lasate pe seama conducerii Senatului si erau sub carmuirea proconsulilor. Cipru fusese

o provincie imperiala ( vezi Strabo, Geografie X I V 6,6), dar mai tarziu a fost reatribuita Senatului ( Dio Cassius, Istoria Romana ) iii.12.7) si, in consecinta, pe vremea lui Pavel era carmuita de un proconsul. Existenta carmuirii proconsulare acolo e dovedita si de faptul ca de pe timpul lui Caligula sunt monede ale Ciprului care dau titlul de proconsul carmuitorului local, Cominius -Proclus, Luca, aici, ca si in alta parte, e atent sa foloseasca titluri corecte pentru diferitii slujbasi care apar in naratiunea sa (vezi Fapte 23,24 ; cf. cele de la Matei 27,2)

Sergius –Paulus. O inscriptie latina din anul 35 d .HR, prezentand o lista de Frati Arval, preoti care serveau drept curatori ai Tibrului, contine numele (,,Lucius - Sergius- Paullus”) . Desi nu se poate face o identificare pozitiva a acestui om cu proconsulul din naratiunea prezenta, nu e imposibil ca ei sunt aceeasi persoana si ca Sergius Paullus fusese preot la Roma inainte de a fi trimis in Cipru. O alta inscriptie din Soli in Cipru se declara a fi de pe vremea lui ,,Paullus, proconsul”. Invatatii au cautat de repetate ori sa identifice pe acest proconsul cu Sergius-Paulus din Fapte, dar cea mai buna parere este ca data acestei inscriptii nu poate fi aceeasi cu timpul Primei Calatorii Misionare. Probabil se refera la un proconsul care a carmuit Ciprul cu cateva decenii mai inainte. Pliniu cel Batran, scriind cam pe la anul 90 d. H R., a fost crezut ca numeste pe un Sergius-Paullus ca autoritate principala pentru faptele din anumite portiuni ale Istoriei sale naturale, dar un studiu critic al dovezilor de manuscris arata ca omul mentionat era mai de graba unul Sergius-Plautus. In consecinta, nimic cert nu e cunoscut cu privire la Sergius-Paulus din Fapte, mai mult decat e relatata de Luca.

Un om intelept. Adjectivul descrie inteligenta si discernamant, ca in Matei 11,25; Luca 10,21; 1 Corinteni 1,19. Prezenta lui Elima la Sergius Paulus arata ca proconsulul era un om cu o minte iscoditoare. Cu siguranta a dat pe fata caracteristica aceasta cand a chemat pe Barnaba si pe Saul pentru a-i asculta. El a dovedit intelepciune cand a ajuns sa recunoasca superioritatea caracterului dovedit de misionar. El nu se putea sa fi fost dominat de vrajitor.



13:8 Dar Elima, vrajitorul, caci asa se talcuieste numele lui le statea impotriva, si cauta sa abata pe dregator de la credinta.

Elima. Multe presupuneri s-au facut de catre invatati cu privire la intelesul acestui nume, dar nu a fost cu putinta nici o concluzie finala. Poate reprezinta un cuvant semitic care are vreun inteles ca ,,vrajitor” sau ,,mag”. In acest caz, expresia ,,se talcuieste” n-ar insemna ca Elima este o traducere a lui ,,Bar-Isus”, ci ar fi doar un fel de a adauga ca era vrajitor.

Vrajitorul. Gr. magos (vezi v. 6).

Le statea impotriva. Sarlatanul se temea ca va pierde influenta pe care el credea ca o are asupra proconsulului. El vedea ca victima sa se emancipa trecand de la credulitate fata de vrajitor la credinta in Evanghelie si Elima era hotarat sa o impiedice aceasta schimbare. Iane si Iambre s-au impotrivit lui Moise (2 Timotei 3,8) in imprejurari oarecum similare si cu acelasi fel de stradanie satanica.

Cauta sa abata. La punctul acesta Sergius Paulus inca nu acceptase doctrina lui Hristos, desi e probabil ca atat Elima, cat si el auzisera multe cu privire la solia apostolilor de cand debarcasera la Salamina. Vrajitorul a vazut ca interesul proconsulului era trezit si el dorea sa-i abata atentia ca nu cumva sa trimita dupa Barnaba si Saul. Dar proconsulul era hotarat in scopul sau si a vrut sa fie adusi apostolii in fata lui.



13:9 Atunci Saul, care se mai numeste si Pavel, fiind plin de Duhul Sfant, s-a uitat tinta la el,

Se mai numeste si Pavel. La punctul acesta pentru prima data a introdus numele cu care apostolul neamurilor e cunoscut cel mai bine. In ce priveste o tratare a numelor Saul si Pavel, vezi Note Aditionale la capitolul 7, nota 2.

Plin de Duhul Sfant. Timpul participiului grec aici implica un acces brusc de putere spirituala, dandu-se de indata pe fata o intrepatrundere a caracterului, intr-o sfanta indignare si prevedere a mustrarii divine ce urma sa se dea. Evident, sentinta de pedeapsa ce urma sa fie data lui Elima, a fost descoperita apostolului de catre Duhul. Pavel stia din aceeasi Sursa ca ceea ce el era pe punctul de a spune, urma sa aiba loc.

S-a uitat tinta. Gr. atenizo, ,,a privi atent”. S-a sugerat ca o asemenea privire era necesara deoarece vederea lui Pavel era defectuoasa ca rezultat al orbitoarei straluciri de lumina vazuta pe calea spre Damasc. Dar Luca foloseste acest cuvant grecesc cu privire la privirea tinta a unor oameni cu puteri normale de vedere, cand privesc cu uimire sau cu cercetare minutioasa (vezi Fapte 3,4; Luca 4,20; 22,56). Elima avea nevoie sa fie observat, deoarece statea alaturi, gata sa foloseasca orice mijloc ce i-ar fi stat la indemana pentru a discredita pe apostoli. Dar Pavel l-a fixat cu privirea si a exprimat o condamnare aspra.



13:10 si a zis: Om plin de toata viclenia si de toata rautatea, fiul dracului, vrajmas al oricarei neprihaniri, nu mai incetezi tu sa strambi caile drepte ale Domnului?

Toata viclenia si de toata rautatea. (,,Pline de orice inselaciune si de orice rautate”, Nitz). Cuvantul tradus ,,rautate” e gasit numai aici in NT. Intelesul lui de ,,usurinta (sau ,,facilitate”) la lucru” a ajuns sa aiba intelesul rau de ,,viclenie” si ,,siretlic”. Pavel era explicit si fara retinere in condamnarea lui Elima. Plin de Duhul Sfant, el punea sub acuzare pe vrajitor. Sunt unii care gandesc ca un crestin plin de Duhul Sfant va da pe fata numai ,,roadele Duhului” relativ pasive catalogate de Pavel in Galateni 5,22.23. Dar Duhul conduce pe solii Sai si la identificarea si definirea pacatului in chip sincer si la condamnarea in termeni clari. Pavel plin de Duhul Sfant a facut exact lucrul acesta in cazul lui Elima.

Fiu al Diavolului. Vezi Ioan 8,44. Intrucat Diavolul este tatal minciunilor, Elima, care trafica cu intelepciunea, putea prea bine sa fie numit cu acest epitet aspru. Daca numele Bar-Isus, insemneaza ,,Fiu al lui Iosua” (un nume care insemneaza ,,Iehova este mantuire”, vezi v. 6), caracterizarea lui de catre Pavel aici ar fi fost un contrast deosebit de impresionant.

Vrajmas al oricarei neprihaniri. (,,Vrajmas al oricarei dreptati”, KJV). Pavel recunostea in proconsul un viu interes pentru a cunoaste adevarul. Mania lui a izbucnit in impotriva lui Elima pentru faptul ca el impiedica acea dorinta.

Strambi caile drepte. Influenta lui Elima era o sucire si o denaturare a adevaratei cai a lui Dumnezeu. El sucea caile drepte ale lui Dumnezeu, facand din ele cai strambe ale subtilitatii omului. Era exact o rasturnare a ceea ce Isaia descrie ca adevarata pregatire a caii Domnului, facand cele strambe sa fie drepte. (Isaia 40,4)



13:11 Acum, iata ca mana Domnului este impotriva ta: vei fi orb, si nu vei vedea soarele pana la o vreme. Indata a cazut peste el ceata si intuneric, si cauta bajbaind niste oameni, care sa-l duca de mana.

Mana Domnului. Vezi Fapte 11,21; cf. Exod 9,3; Judecatori 2,15. Intrebarile pe care Sergius Paulus le pusese lui Elima probabil priveau credinta iudaica. In loc de a invata pe proconsul sa cunoasca pe Dumnezeu, el l-a ratacit prin propriile sale pretentii. Mana Domnului, ale carui cai Elima le sucise, era gata sa cada asupra lui.

Vei fi orb. O judecata cat se poate de corespunzatoare, deoarece Elima se luptase impotriva luminii adevarului. Forma pedepsirii lui Elima sta intr-un izbitor contrast cu propria sa experienta anterioara. Pavel orbise datorita luminii din afara, dar fusese luminat inauntru de o lumina din cer (vezi cap. 9,9). Elima, orbit pentru un timp, ar fi putut sa fie in stare sa primeasca Lumina care lumineaza pe orice om (Ioan 1,9).

Pana la o vreme. Faptul ca orbirea era temporara lasa a se intelege ca ea era nu numai o pedeapsa, ci si un leac intentionat. Pedeapsa data lui Elima era mai usoara decat aceea aplicata lui Anania si Safirei, deoarece purtarea lor, daca era continuata, ar fi adus ruina bisericii. Pacatul lor era impotriva unei lumini mai noi decat aceea care fusese acordata magului din Cipru.

Ceata si intuneric. Ordinea cuvintelor arata o scadere treptata a vederii. La inceput, ochii lui Elima s-au innourat si apoi a devenit orb. O astfel de precizie in relatare pare ca reflecteaza instruirea lui Luca in medicina (vezi Coloseni 4,14; cf. la Fapte 9,18).

Sa-l duca de mana. Elima folosise in mod fals si egoist bruma de cunostinta pentru a rataci pe altii, spre propriul sau avantaj. Acum trebuia sa caute pe altii sa-i calauzeasca proprii lui pasi. El facea lucrul acesta bajbaind, deoarece un om de felul acesta dorea sa dovedeasca cat mai putin posibil cat de exact ajunsesera sa se implineasca cu el cuvintele apostolului.



13:12 Atunci dregatorul, cand a vazut ce se intamplase, a crezut, si a ramas uimit de invatatura Domnului.

Dregatorul. Proconsulul a vazut miracolul si a auzit cuvintele care il insotisera. El credea ca apostolii dadeau pe fata o putere mai mare si a primit solia lor, net superioara fata de ceea ce il invatase Elima.

Uimit. (,,Impietrit”, KJV) Sau ,,uimit”. Aici, ca si in Matei 7,28, cuvantul e folosit cu privire la o uimire voioasa la auzul Evangheliei.

Invatatura Domnului. Adica, invatatura cu privire la Isus Hristos.



13:13 Pavel si tovarasii lui au pornit cu corabia din Pafos, si s-au dus la Perga in Pamfilia. Ioan s-a despartit de ei, si s-a intors la Ierusalim.

Pavel si tovarasii lui. (,,Cei de langa Pavel”, Nitz). Literal, ,,cei din jurul lui Pavel”. De la punctul acesta inainte, Pavel este recunoscut ca un conducator al misiunii. De aici inainte, Pavel, apostolul neamurilor, e figura centrala in aproape fiecare scena a cartii Faptelor.

Au pornit cu corabia. (,,A ridicat panzele”, KJV, ,,Trecand”, Nitz). Gr. anago, de obicei folosit pentru marinari care ,,pornesc in larg”. Pavel si tovarasii sai au pornit cu corabia spre nord-vest.

Perga in Pamfilia. Pamfilia era o regiune mica pe la mijlocul coastei de sud a Asiei Mici. In anul 43 d. Hr, chiar inainte de vizita lui Pavel, a fost contopita cu Lycia, vecina ei de vest, pentru a alcatui o provincie imperiala. Perga era cetatea ei principala, situata pe raul Cestrus, cam la 8 mile de la tarmul marii. Luca nu relateaza nici o lucrare evanghelistica in cetate pe vremea aceea, poate din cauza ca acolo nu erau sinagogi. Framantarea sufleteasca pricinuita de plecarea lui Ioan Marcu se poate sa fi facut pe Pavel si pe Barnaba sa mearga mai departe. Ei au predicat la Perga cu prilejul calatoriei de inapoiere (cap. 14,25). Vezi harta de la pag. 280.

Ioan s-a despartit. Adica, Ioan Marcu (vezi v. 5) Nu exista cheie pentru a dezlega problema cauzei care a facut pe Ioan sa se desparta. Poate ca se va fi temut de primejdiile si greutatile calatoriei in interior.

Ioan Marcu a fost probabil una si aceeasi persoana ca scriitorul celei de a doua Evanghelii. Mai tarziu a devenit un lucrator sarguincios pentru Hristos. Pavel a vorbit despre el ulterior cu afectiune (Coloseni 4,10) si dorea sa-l vada in timpul ultimei sale detentii (2 Timotei 4,11). Daca Luca a stiut pentru ce s-a retras Ioan Marcu, respectul pentru experienta lui cu succes de mai tarziu evident l-a retinut pe Luca sa dea la iveala motivul de aici.

Vezi traseul primei calatorii misionare a lui Pavel Vezi raspandirea bisericii inainte de calatoriile misionare ale lui Pavel



13:14 Din Perga si-au urmat drumul inainte, si au ajuns la Antiohia din Pisidia. In ziua Sabatului, au intrat in sinagoga si au sezut jos.

Din Perga si-au urmat drumul inainte. (,,Strabatand de la Perga”, Nitz). Sau, ,,au strabatut de la Perga”. Drumul lui Pavel si al lui Barnaba ducea spre nord, de-a lungul unui afluent al raului Cestrus in provincia Galatia. Pentru a ajunge la Antiohia ei au ,,strabatut” intreaga latime a Pamfiliei, si coltul de sud-vest al Galatiei. Vezi harta de la pag. 280.

Antiohia. Pisidia era numai o regiune pe vremea lui Pavel si n-a devenit provincie decat la sfarsitul secolului al III-lea d.Hr. Antiohia se afla in regiunea invecinata Frigiei. Totusi, in anul 39 i.Hr. ajunsese sub dominatia regelui din Pisidia si in consecinta era cunoscuta ca Antiohia din Pisidia, pentru a o distinge de celelalte cetati cu acelasi nume. In vremurile NT era cuprinsa in provincia Galatia.

Antiohia era una dintre multele cetati zidite de Seleucus Nicator (m. 28 i.Hr) care i-a dat nume dupa numele tatalui sau, Antioh. Se gaseste pe pantele inferioare ale Muntilor Taurus, la o altitudine de peste 1.200 m deasupra nivelului marii. Populatiei ei ii fusese acordata un fel de cetatenie romana, sub August. Antiohia probabil atrasese o considerabila populatie iudaica, lucru care pare ca facuse pe neamuri sa capete un interes fata de iudaism (v. 42).

Poate ca in calatoria aceasta, Pavel si tovarasul sau au fost expusi la ,,primejdii din partea talharilor” de care vorbeste in 2 Corinteni 11,26. Pisidia, prin care au trecut pentru a ajunge la Antiohia, era o tara muntoasa, inaltandu-se treptat catre nord. Strabo (c. 24 d. Hr.; Geography, XII, 7.2) vorbeste despre multa talharie in aceste regiuni.

In sinagoga. Desi Pavel era apostolul declarat al neamurilor, se ducea mai intai la sinagogi (vezi cap. 13, 5.14), care adesea acordau vizitatorilor un prilej de a predica (vezi vol V, p. 57-58). Organizatia sinagogii excludea orice fel de ceremonie preoteasca si predicarea laica era o practica statornicita pentru cei educati pentru ea. Nici prezbiterii si nici carturarii sinagogii nu aveau nevoie sa fie din semintia lui Levi, asa cum era cazul cu preotii de la Templu.

In ziua Sabatului. Ca si Domnul sau, (vezi Luca 4,16), Pavel era de obicei prezent la serviciile sinagogii in ziua Sabatului (vezi Fapte 13,42-44; 17,2; 18,4; cf. cap. 16,13). Apostolul Pavele evident avea un dublu scop – dorea sa aiba un contact spiritual efectiv cu iudeii (vezi mai jos la ,,in sinagoga”) si sa sfinteasca ziua Sabatului ,,dupa Lege” (Luca 23,56).



13:15 Dupa citirea Legii si a Prorocilor, fruntasii sinagogii au trimis sa le zica: Fratilor, daca aveti un cuvant de indemn pentru norod, vorbiti.

Citirea Legii. Cu privire la locul citirilor din Lege si Profeti la serviciul de la sinagoga, vezi (vol. V, p.57,58) Lecturile acestea adesea alcatuiau baza pentru predica ce urma. Desi este cu neputinta de a spune cu certitudine ce se citea intr-un anumit Sabat, e un lucru interesant ca v. 17 si 18 contin cuvinte-cheie care se gasesc si in Isaia 1,2 si Deuteronom 1,31, pasaje care inca mai sunt citite impreuna in serviciul sinagogii (vezi comentariul la Fapte 13,17,18). Lucrul acesta ar parea sa sugereze ca aceste doua pasaje care au o anumita similitudine tematica, s-ar putea sa fi fost citite impreuna pe vremea lui Pavel. Totusi, intrucat nu este nici o dovada ca exista un ciclu fixat pentru citirea in Sabat a Scripturilor la data prezentei naratiuni ( vezi Nota Aditionala la Luca 4), orice incercare de a determina timpul din an al vizitei lui Pavel la Antiohia de la data la care aceste pasaje ar fi citite in ciclu ramane o tentativa fara rost.

Fruntasii sinagogii. Gr. archisunagogoi, un termen care avea intrebuintare atat pagana, cat si iudaica. O inscriptie pagana a fost descoperita in Tracia, in care titlul acesta e aplicat la conducatorul unei asociatii de barbieri. In cercuri iudaice termenul acesta era corespondentul expresiei ebraice rosh hakkenescth, ,, capetenia adunarii”, un slujbas care era unul din oamenii de conducere ai comunitatii iudaice. Datoria lui principala, asa cum este reflectata aici, era sa faca aranjamente cu privire la serviciile de cult la sinagoga; el alegea pe aceia care inaltau rugaciunea, citeau Scripturile si tineau predica ( vezi Vol. V, p. 56 ). Desi practica obisnuita pare sa fi fost de a avea numai un astfel de slujbas in fiecare sinagoga, pasajul prezent pare sa arate ca in unele cazuri un comitet de astfel de slujbasi dirija treburile sinagogii. Fruntasii fara indoiala observasera pe Pavel si pe Barnaba in adunare si, probabil, afland de cultura rabinica a lui Pavel, l-au invitat pe apostol sa vorbeasca, deoarece era privilegiul lor oficial de a face astfel de invitatii.

Fratilor. (,,Barbati si frati,” K J V ). Literal, ,,Barbati, frati.” Ca in cap. 1,16; 2,37, acesta era un mod politicos de adresare

Indemn. Sau, ,,mangaiere”. Barnaba era numit ,,fiu al mangaieri” (vezi cap. 4,36), si acelasi cuvant e folosit aici.



13:16 Pavel s-a sculat, a facut semn cu mana, si a zis: Barbati Israeliti si voi care va temeti de Dumnezeu, ascultati!

A facut semn cu mana. (,,Facand semn,” KJV). Mai de graba, ,,semnalizand”. Pavel a facut semn cu mana pentru a se face tacere si pentru a castiga atentia, iar nu pentru a invita pe cineva sa vina, cum intelegem noi astazi semnul cu mana ( vezi cap. 12,17 ).

Barbati israeliti. (,,Barbati ai lui Israel,” KJV ). Cand se iau in consideratie ascultatorii, subiectul si scopul nu e surprinzator ca aceasta forma de adresare a lui Pavel la Antiohia, cuvantarea lui Petru la Ziua Cincizecimii si apararea lui Stefan sunt asemanatoare. Pavel auzise apararea lui Stefan; avusese vedeniile de la Damasc (cap. 9,3-7) si de la Ierusalim (cap.22, 17-21) si acestea ii confirmasera adevarurile pe care le rostise Stefan; el vorbea acum cu indrazneala cu privire la adevarul invierii.

Voi care va temeti de Dumnezeu. Intre ascultatorii lui Pavel pare sa fi fost si persoane dintre Neamuri sau cel putin prozeliti ( vezi cap.10,2; cf. cap 13, 42).

Ascultati. ( ,, Dati ascultare,” K J V ). Literal ,, ascultati!”



13:17 Dumnezeul acestui popor Israel a ales pe parintii nostri. A ridicat la cinste pe norodul acesta, in timpul sederii lui in tara Egiptului, si l-a scos din Egipt cu bratul Sau cel puternic.

Dumnezeul acestui popor. Pavel a facut introducerea cuvantarii sale in mare parte asa cum o facuse Stefan. Abordarea iudaica a religiei era mai de graba istorica decat teologica. In felul acesta Pavel incepe cu recapitularea faptelor principale ale istoriei lui Israel, o tema pe care iudeii niciodata nu oboseau de a o asculta. O astfel de abordare mai arata si faptul ca apostolii recunosteau ca evreii erau poporul ales al lui Dumnezeu.

A ridicat. Gr. hupsoo, un cuvant aflat si in LXX la Isaia. 1,2 (,, am crescut,” KJV). Aceasta ar putea sa fie un ecou la haphtarah, lectura din Profeti, care se poate sa fi fost citita cu cateva clipe mai inainte (vezi Fapte 13,15; cf. la vers18).

Cu bratul Sau cel puternic. (,,Cu brat inalt,” KJV, Nitz).Adica, cu o demonstrare de putere.



13:18 Timp de aproape patruzeci de ani, le-a suferit purtarea in pustie.

Patruzeci de ani. Timpul petrecut de evrei intre iesirea din Egipt si sosirea in Canaan (vezi Exod. 16,35; Num. 14,33.34; Deuteronom 8.2-4)

Le-a suferit. (,,Ii purta”, Nitz). Dovezi textuale pot fi citate (cf. p. 10) pentru exprimarea ,,a suferit” sau ,,a rabdat” si ,,a suportat”, ,,a hranit”. Exact aceeasi varianta textuala se gaseste in manuscrise LXX la Deuteronom 1,31, unde exprimarea ebraica ar trebui sa fie tradusa ,,el le-a rabdat”. Toate acestea sugereaza posibilitatea ca Pavel sa se refere aici la grija induratoare a lui Dumnezeu in pustietate si nu toleranta Sa. Legatura aparenta dintre versetul de fata si Deuteronom 1,31 s-ar putea sa fie o coincidenta, asa cum pasajul de mai inainte ar putea sa fi facut parte din Lege (parasah) care fusese citit inainte ca Pavel sa fi inceput sa vorbeasca (vezi Vol V, p. 57, vezi Fapte 13,15; cf. cele de la v. 17).



13:19 Si, dupa ce a nimicit sapte popoare in tara Canaanului, le-a dat de mostenire pamantul lor, pentru aproape patru sute cincizeci de ani.

Sapte popoare. Acestea sunt enumerate in Deuteronom 7,1, inainte de istoria trecerii israelitilor peste Iordan, ca hititii, ghirgasitii, amoritii, canaanitii, ferezitii, hevitii si iebusitii. Le-a dat de mostenire./B (,,Le-a impartit”, KJV; Nitz). Dovezi textuale atesta (cf. p. 10) exprimarea ,,el a dat ca mostenire”.

Patru sute cincizeci de ani. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 10) exprimarea: ,,El a dat tara lor ca mostenire pentru aproape patru sute cincizeci de ani. Si dupa aceea El a dat judecatori pana la profetul Daniel.” In ce priveste insemnatatea acestui pasaj pentru cronologia ebraica, vezi Vol. I, pag. 193.



13:20 Dupa aceste lucruri le-a dat judecatori, pana la prorocul Samuel.

Judecatori. Conducerea prin judecatori itineranti a fost planul cel dintai al lui Dumnezeu pentru carmuirea poporului Sau in Canaan. Numai cand s-au dovedit ne-binevoitori de a conlucra cu planul acela, Dumnezeu le-a dat un rege ca la ,,toate popoarele” (vezi 1 Samuel 8,5-9).



13:21 Ei au cerut atunci un imparat. Si, timp de aproape patruzeci de ani, Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chis, din semintia lui Beniamin;

Au cerut atunci un imparat. Facand asa, stramosii ascultatorilor iudei ai lui Pavel, lepadasera pe Dumnezeu (1 Samuel 8,7). Apostolul avea sa le spuna in curand (Fapte 13,23-28) ca Isus ca Mesia fusese lepadat de concetatenii lor. Asteptarea unui Mesia regesc pe care in zadar il doreau iudeii de pe vremea lui Pavel, ii manase sa comita un pacat asemanator cu acela al stramosilor lor.

Patruzeci de ani. Lungimea domniei lui Saul nu e data in VT, dar Isboset, fiul cel mai tanar al lui Saul (vezi 1 Cronici 8,33) era in varsta de 40 de ani la data mortii lui Saul (2 Samuel 2,10) si Saul insusi era ,,tanar” cand a fost ales rege (1 Samuel 9,2). Iosif (Antiquities, VI, 14,9 (378) spune ca Saul a domnit 18 ani inainte de moartea lui Samuel si 22 de ani dupa aceea, afirmatia care coincide cu relatarea lui Pavel de aici. Vezi 1 Samuel 13,1.

Saul. Pavel, actualul vorbitor, era si el un Saul din semintia lui Beniamin. (vezi Fil. 3,5)



13:22 apoi l-a inlaturat, si le-a ridicat imparat pe David, despre care a marturisit astfel: Am gasit pe David, fiul lui Iese, om dupa inima Mea, care va implini toate voile Mele.

Gasit de David. Aici Pavel face un citat compus, dupa felul rabinilor, din Psalmul 89,20 si 1 Samuel 13,14.

Dupa inima mea. Vezi 1 Samuel 13,14. David a fost uns ca imparat deoarece el era un om dupa inima lui Dumnezeu. Intentia inimii lui era de a servi lui Dumnezeu (Psalmi 57.7; 108,1) si cand a pacatuit, s-a pocait cu sinceritate si umilinta (Psalmul 32, 5-7; 51, 1-17). ,,Caracterul e dat pe fata, nu prin fapte bune sau fapte rele ocazionale, ci prin tendinta cuvintelor si a faptelor obisnuite” (SC 57,58).

Va implini toate voile Mele. Acestea amintesc in mare masura cuvintele lui Dumnezeu cu privire la Cir, in Isaia 44,28. Ele afirma conditia fundamentala pentru a fi primit inaintea lui Dumnezeu si pentru indeplinirea serviciului Sau (vezi Luca 22,42; Ioan 14,15; Evrei 10,9). Nu implinitorul unor mari lucrari ca atare, ci numai cel care face voia Tatalui din cer, va intra in imparatie (Matei 7,21-23).



13:23 Din samanta lui David, Dumnezeu, dupa fagaduinta Sa, a ridicat lui Israel un Mantuitor, care este Isus.

Dupa fagaduinta Sa. O referire generala la fagaduintele cu privire la Mesia si poate mai ales la pasaje ca 2 Samuel 22,51; Psalmi 132, 11; cf. Fapte 2,30. A ridicat. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 10) exprimarea ,,a adus”.

Un mantuitor care este Isus. Numele Isus insemneaza ,,Iehova este mantuirea” (vezi Matei 1,1). In felul acesta, Pavel putea sa-L prezinte cu deosebita competenta ca ,,Mantuitor”. Numele lui Isus nu era probabil cu totul necunoscut, chiar si in regiunile indepartate ale Pisidiei. Orice iudeu care se suise la Ierusalim in cursul anilor recenti trebuie sa fi auzit de El. Dupa felul cum vorbea, Pavel parea sa afirme ca ascultatorii sai aveau cel putin o cunoastere vaga a lui Isus, si el se oferea sa le aduca o cunoastere mai mare.



13:24 Inainte de venirea Lui, Ioan propovaduise botezul pocaintei la tot norodul lui Israel.

Botezul pocaintei. Vezi Matei 3,1-12. Solia lui era esential o chemare la pocainta ca pregatire pentru Mesia care venea. In felul acesta botezul lui insemna pocainta si iertare de pacat (Luca 3,3). In ce priveste deosebirea dintre botezul lui Ioan si cunostinta spirituala a acelora care il primesc, comparat cu botezul in numele lui Isus, vezi Fapte 19,1-7.



13:25 Si Ioan, cand era la sfarsitul insarcinarii lui, zicea: Cine credeti ca sunt eu? Nu sunt Acela; ci iata ca dupa mine vine Unul, caruia eu nu sunt vrednic sa-i dezleg incaltamintea picioarelor.

Sfarsitul. (,,Implinit”, KJV; ,,Sfarsea”, Nitz). Sau ,,implinea”.

Cine credeti? (,,Cine ganditi”, KJV). Dovezile textuale sunt impartite (cf. p. 10) intre exprimarea aceasta si ,,Ce ganditi?”. Intrebarea aceasta precisa nu se gaseste in Evanghelii. In ce priveste cuvintele lui Ioan, vezi Matei 3,11; Marcu 1,7; Luca 3,16; Ioan 1,20.21.27.



13:26 Fratilor, fii ai neamului lui Avraam, si cei ce va temeti de Dumnezeu, voua v-a fost trimis Cuvantul acestei mantuiri.

Fratilor. (,,Barbati si frati”, KJV). Vezi v. 15.

Neamului lui Avraam. Gr. genos Abraam, ,,neamul lui Avraam”, ,,descendentii lui Avraam”.

Cei ce va temeti de Dumnezeu. Vezi v. 16.

Voua. Dovezile textuale sunt impartite (cf. p. 10) intre exprimarea aceasta si ,,noua”. Daca exprimarea ultima este originara, e in acord cu v. 17: ,,Dumnezeu… a ales pe parintii nostri”. Este evident din toata cuvantarea aceasta ca Pavel cauta sa evite marirea sentimentelor iudaice. Ori de cate ori putea face lucrul acesta cu sinceritate el se aseza in aceeasi categorie cu ascultatorii sai.

Acestei mantuiri. In legatura cu versetul 23, pronumele demonstrativ arata ca mantuirea pe care o predica Pavel se intemeia pe lucrarea lui Isus Hristos si era castigata prin unirea cu El.



13:27 Caci locuitorii din Ierusalim si mai marii lor n-au cunoscut pe Isus; si prin faptul ca L-au osandit, au implinit cuvintele prorocilor, care se citesc in fiecare Sabat.

N-au cunoscut pe Isus. (,,Nu l-au cunoscut”; KJV) Vezi cap. 3,17. Pavel lasa sa se inteleaga ca el predica acum neamurilor si iudeilor imprastiati, deoarece oferta mantuirii fusese respinsa de aceia care in mod normal ar fi trebuit sa o accepte si care, daca ar fi facut lucrul acesta, ar fi devenit martori pentru aceia care erau ,,departe” (Efeseni 2,17) atat geografic, cat si spiritual.

Au implinit. Pavel foloseste propriile lor Scripturi pentru a convinge pe iudei de propriul pacat savarsit prin crucificarea lui Hristos. El intoarce profetiile mesianice contra iudeilor si declara ca ei insisi adusesera implinirea lor. Compara Luca 24,26.27.32.



13:28 Macar ca n-au gasit in El nici o vina de moarte, totusi ei au cerut lui Pilat sa-L omoare.

Nici o vina de moarte. Sinedriul osandise pe Isus pe temeiul acuzatiei tehnice de hula (Matei 26,65.66), dar ei nu putusera sa aduca dovezi indestulatoare pentru a dovedi acuzatia (v. 59,60). Cand au ajuns inaintea lui Pilat, au ezitat sa staruie asupra acuzatiei acesteia si s-au multumit sa afirme in termeni generali ca ei il condamnasera ca pe un facator de rele (Ioan 18,30). Totusi, in prezenta nehotaratului Pilat, ei au adaugat ca potrivit legii lor, El trebuia sa moara, pentru ca Se facuse pe Sine Fiu al lui Dumnezeu (Ioan 19,7) si ca facandu-Se pe Sine rege, El vorbise impotriva imparatului (Ioan 19,12). Dar Pilat a spus ca el ,,n-a gasit nici o vina de moarte in El” (Luca 23,22). Hristos ,,n-a facut pacat” (1 Petru 2,22).



13:29 Si, dupa ce au implinit tot ce este scris despre El, L-au dat jos de pe lemn, si L-au pus intr-un mormant.

Au implinit tot. Adica, profetiile care aratau catre groaznicul tratament la care a fost supus Isus si la celelalte circumstante care i-au insotit moartea.

L-au dat jos. In contextul de fata, Pavel ar parea ca spune ca aceeasi oameni care-l condamnasera pe Isus, L-au si coborat de pe cruce. In realitate, Iosif din Arimatea si Nicodim, doi iudei cu vaza, au fost cei care L-au dat jos si L-au ingropat, persoane care pare ca nu fusesera amestecate in condamnarea lui Isus (vezi Luca 23,50.51; cf. Ioan 19,39). In acelasi timp, e lucru clar ca luarea trupului lui Isus de pe cruce era in armonie cu dorinta exprimata a conducatorilor iudei (Ioan 19,31). Avand in vedere toate acestea, Pavel in acest scurt rezumat poate fi inteles ca generalizeaza.

Lemn. (,,Copac”, KJV). Vezi cap. 5,30.



13:30 Dar Dumnezeu L-a inviat din morti.

Dumnezeu L-a inviat. Vezi Fapte 2,32; cf. cele de la Ioan 5,26; 10,17.18) Pavel prezenta invierea ca dovada ca Dumnezeu implinea fagaduinta pe care El o facuse lui Avraam si lui David, cu privire la ,,samanta” in care toate natiunile pamantului urmau sa fie binecuvantate (Geneza 12,1-3). Pavel spune in alta parte ca Isus era in ce priveste Duhul sfinteniei, ,,dovedit cu putere ca este Fiul lui Dumnezeu, prin invierea mortilor”. (Romani 1,4). Ca si cu oricare argument pe care apostolii il prezentau in aceste zile primare ale inceputului bisericii, invierea este necesara la dezvoltarea argumentatiei evanghelice. Invierea este dovada ca Isus este Mesia.



13:31 El S-a aratat, timp de mai multe zile celor ce se suisera cu El din Galilea la Ierusalim, si care acum sunt martorii Lui inaintea norodului.

S-a aratat timp de mai multe zile. (,,Vazut mai multe zile”, KJV). Pavel vorbeste ca unul care vorbise cu martori si fusese convins de adevarul marturiei lor. Ceea ce spune el aici, reia apoi si explica mai pe larg in 1 Corinteni 15,3-8. Vezi Nota Aditionala la Matei 28.

Din Galileea la Ierusalim. Apostolii si cei mai multi din urmasii lui Hristos erau recrutati din Galileea. In felul acesta chiar inainte de crucificare, adeptii Lui erau popular caracterizati ca galileeni, (Marcu 14.70). Pavel afirma acest fond galieean, in fata dispretului oficial si chiar popular pentru aceia care se trageau din Galileea (vezi Ioan 7,52; cf. cap. 1,46).

Sunt martorii Lui. Dovezile textuale sunt impartite (cf. p. 10) intre exprimarea aceasta si ,,care cum sunt martorii Lui”. Fara sa fi mentionat inaltarea lui Isus la cer, Pavel lasa a se intelege ca El nu mai era pe pamant spre a fi vazut de oameni. Accentul este pe marturia data de aceia ce fusesera cu Hristos in timpul intruparii Sale. Pare ca de aceasta data Pavel nu a spus ca el insusi vazuse pe Domnul sau inviat (vezi 1 Corinteni 15,8).

Norodului. Adica, iudeilor, la care cei doisprezece isi retrageau inca activitatea lor de proclamare a Evangheliei (vezi cap. 26,17.23).



13:32 Si noi va aducem vestea aceasta buna ca fagaduinta facuta parintilor nostri,

Va aduce vestea… buna. Gr. euaggelizo, ,,a proclama vesti bune”, si in sensul tehnic crestin, ,,a predica Evanghelia” (vezi cap. 5,42). Pavel declara ca in timp ce cei doisprezece sunt martorii lui Isus, Barnaba si el sunt evanghelistii Lui, aducatorii de ,,vesti bune”.

Fagaduinta. Fagaduinta profetiei devine ,,vestea cea buna” a Evangheliei. Fagaduinta si vestea cea buna sunt una si aceeasi.



13:33 Dumnezeu a implinit-o pentru noi, copiii lor, inviind pe Isus; dupa cum este scris in psalmul al doilea: Tu esti Fiul Meu, astazi Te-am nascut.

A implinit-o. Gr. ekpleroo, ,, a implini in totul”, ,, a indeplini”. Cuvintele acestea pot fi intelese in modul cel mai natural ca referindu-se la invierea lui Hristos. Dar daca lucrurile stau asa, se ridica

o problema cu privire la aplicarea citatului care urmeaza din Psalmul 2 (vezi mai jos la ,,Astazi”). De aceea multi comentatori inteleg cuvintele ,,a inviat pe Isus”, de aici la fel cum apar ele in capitolul 3,22; 7,37, unde ele se refera clar, nu la inviere, ci la trimiterea lui Hristos in lumea aceasta. Vezi Deuteronom 18,15.

Psalmul al doilea. Citatul e din Psalmi 2,7. In vremurile mai vechi insa, psalmul unu si psalmul doi erau uneori socotite ca unul singur si in felul acesta unele manuscrise puteau sa se refere la pasajul acesta ca fiind in psalmul intai.

Fiul meu. Vezi Luca 1,35.

Astazi. Citatul acesta din Psalmul 27 a fost inteles in contextul prezent in diferite feluri. Unii interpreti il iau ca referindu-Se direct la invierea lui Isus, potrivit cu altii, Psalmul 2 a fost, in contextul lui originar istoric, un cantec de biruinta scris pentru a celebra o biruinta a unui rege al lui Israel. Biruinta din ziua aceea dovedise ca regele era un ,,fiu” al lui Dumnezeu si ziua insasi marca o noua nastere sau manifestare a acestei calitati de fiu. Prin inspiratie, Pavel aplica cuvintele acestui Psalm, la Hristos, imparatul lui Israel si fiul lui Dumnezeu intr-un sens unic si la invierea lui (cf. cu Deuteronom 18,15). Credinciosii crestini au facut din inviere temelia credintei lor Hristos ca Fiu al Dumnezeu. Hristos a fost ,,cel intai nascut din morti” (Apocalipsa 1,5), iar invierea este considerata ca confirmandu-I titlul de ,,Fiu al lui Dumnezeu”. Vezi Luca 1,35.

O alta interpretare a pasajului prezent este de a intelege ,,fagaduinta” in sensul larg al tuturor fagaduintelor despre Hristos ca Mantuitor, la care invierea era implinirea culminanta (vezi mai sus la ekpleroo, la ,,a implinit-o”). La aceasta vedere citatul din Psalmi 2,7 nu s-ar referi direct la inviere, ci la viata lui Isus ca un tot, incununata de inviere. O astfel de vedere plaseaza citatul prezent cam in acelasi cadru cum se gaseste in Evrei 1,5.

Inca o interpretare se dezvolta din intelegerea cuvintelor ,,inviind pe Isus” (vezi comentariul de mai sus) ca nefacand referire la inviere, ci la intrupare. Citatul din Psalmi 2,7 atunci se refera clar si la intrupare si este in acelasi cadru ca in Evrei 1,5. Fapte 13,34 merge atunci mai departe pentru a vorbi specific despre inviere.



13:34 Ca L-a inviat din morti, asa ca nu Se va mai intoarce in putrezire, a spus-o cand a zis: Va voi implini cu toata credinciosia fagaduintele sfinte, pe care le-am facut lui David.

Ca L-a inviat din morti. Pavel se indreapta aici direct la chestiunea invierii si lucrul acesta ar putea sa arate ca in versetul anterior, el inca nu o avusese atat de specific in discutie (vezi v. 33).

In putrezire. (,,La putrezire”,KJV). Nu ca Lazar care, fiind readus la viata, a trebuit sa moara din nou. Desi Hristos este pururi ,,omul Isus Hristos” (1 Timotei 2,5; vezi Evrei 2, 9-18), El este de asemenea vesnic inaltat si proslavit (vezi 1 Corinteni 15, 20-25; Fil. 2,9-11).

Cu toata credinciosia fagaduintele sfinte pe care le-am facut lui David. (,,Indurarile sigure ale lui David”, KJV). Mai degraba, ,,sfinte, credincioase (,,indurari sau binecuvantari) ale lui David”. Acesta este un citat din LXX, Ioan 55,3, unde versiunea ebraica poate fi tradusa ,,adevarata, statornica iubire pentru David”. Cuvantul grec hosios redat aici prin ,,sfant”, e un cuvant pe care LXX il folosea deseori pentru a reprezenta cuvantul ebraic chesed, ,,indurare”, ,,iubire statornica”. Pavel fara indoiala a folosit LXX cand vorbea la Antiohia, deoarece era Biblia iudeilor de limba greaca. ,,Indurarile statornice” pe care Dumnezeu le fagaduise lui David, cuprindeau fagaduinta unei imparatii vesnice (2 Samuel 7,16), care a fost realizata prin Hristos, Fiu lui David. Aceasta larga intelegere a ,,indurarilor temeinice ale lui David”, e indicata de fagaduinta: ,,Eu voi incheia cu voi un legamant vesnic, ca sa intaresc indurarile Mele fata de David” (Isaia 55,3). Biruinta lui Hristos, facuta sigura prin inviere, era o implinire a acestui legamant si un punct crucial in stabilirea imparatiei fagaduita lui David.



13:35 De aceea mai zice si in alt psalm: Nu vei ingadui ca Sfantul Tau sa vada putrezirea.

Sfantul Tau. Un citat din Psalmi 16,10. In original, citatul acesta e legat de cel anterior prin repetarea cuvantului ,,sfant” (vezi Fapte 13,34). Argumentul pe care Pavel il prezinta aici este impresionant de asemanator cu acela al lui Petru din Ziua Cincizecimii. (vezi cap. 2,25-31). El exprima teza fundamentala a predicii apostolice.

Sa vada putrezirea. Faptul ca Hristos a inviat trupeste a treia zi lasa a se intelege ca trupul Lui, in contrast cu trupul altor oameni care mor, n-a suferit descompunerea.



13:36 Si David, dupa ce a slujit celor din vremea lui, dupa planul lui Dumnezeu, a murit, a fost ingropat langa parintii sai, si a vazut putrezirea.

A slujit celor din vremea Lui. (,,A slujit propria lui generatie”, KJV). Sau, ,,a servit in propria sa generatie”. Aceasta sugereaza un contrast intre serviciul limitat pe care un semen il poate aduce oamenilor, oricat de mare sau puternic ar fi el, si serviciul nemarginit, fara de sfarsit, pentru intreaga familie omeneasca pe care il aduce Hristos, Fiul omului.

Dupa planul lui Dumnezeu. (,,Prin voia lui Dumnezeu”, KJV; ,,Potrivit hotararii lui Dumnezeu”, Nitz). Cuvintele pot fi traduse simplu ,,voia lui Dumnezeu” si luate ca obiect direct al lui ,,servit (,,slujit”) (in care caz expresia anterioara ar trebui sa fie tradusa, ,,in propria sa generatie” (vezi comentariul de mai sus), sau pot fi legate de verbul care urmeaza. Cuvantul tradus ,,voie” (planul) este boule, ,,sfat”, ,,scop”. In felul acesta, pasajul poate fi inteles ca spunand ca David a servit scopul lui Dumnezeu, ca el a servit in acord cu scopul Sau sau ca el a adormit in acord cu ea cand lucrarea vietii sale fusese implinita.

A murit. (,,A adormit”, KJV) Adica, ,,a adormit”. Pavel foloseste aici un cuvant biblic obisnuit pentru moarte, ,,somn” (vezi Fapte 7, 60; Ioan 11,11-14; 1 Tesaloniceni 4,13.14). Paganii credeau ca somnul mortii era vesnic, asa cum arata numeroase epitafe grecesti si romane.



13:37 Dar Acela, pe care L-a inviat Dumnezeu, n-a vazut putrezirea.

Pe care l-a inviat Dumnezeu. Vezi v. 30.

N-a vazut putrezirea. Vezi v. 35, cap. 2,27. Un contrast cu experienta veneratului David, care, in ciuda locului sau inalt in istoria ebraica, era inca mort.



13:38 Sa stiti dar, fratilor, ca in El vi se vesteste iertarea pacatelor;

Sa stiti dar. (,,Sa va fie cunoscut”, KJV). Era o caracteristica a predicii apostolice de a culmina predica cu o aplicare directa la ascultatori (vezi cap. 2,36; 7, 51).

Fratilor. (,,Barbati si frati”, KJV). Vezi v. 15.

Se vesteste. Timpul prezent scoate in evidenta faptul ca iertarea era proclamata chiar in momentul acela.

Iertarea pacatelor. Solia aceasta a iertarii pacatelor este vestea fericita a Evangheliei, aducand bucurie fiecarei inimi impovarate de pacat (vezi 1 Ioan 1,19). Aceasta era nota cheie a predicii lui Pavel (vezi Fapte 26,18), asa cum era a lui Petru (cap. 2,38; 5,31; 10,43). Fusese tema principala a lui Ioan Botezatorul (Marcu 1,4) si a lui Isus Insusi (Matei 9,2.6; Luca 7,47.48; 24,47)



13:39 si oricine crede, este iertat prin El de toate lucrurile de care n-ati putut fi iertati prin Legea lui Moise.

Oricine crede. (,,Toti care cred”, KJV). Mai bine, ,,oricine crede”, o afirmatie tot atat de mult personalizata ca si Evanghelia insasi.

Este iertat. (,,Sunt indreptatiti”, KJV). Mai degraba ,,este indreptatit”. Verbul tradus ,,este indreptatit” nu e gasit nicaieri in Fapte. In invatatura lui Pavel acesta este, de fapt, primul caz relatat cu privire la doctrina indreptatiri, care a devenit atat de caracteristica pentru teologia sa (vezi Romani 3,21-26). In contextul ,,iertarii de pacate”, cuvantul ,,indreptatit” insemneaza ,,achitat”, ,,declarat nevinovat”.

Prin El. Sau ,,in El”, adica indreptatirea este capatata prin ramanere in legatura vie cu Hristos.

N-ati putut fi iertati. (,,Nu erati indreptatiti”, KJV). Compara Romani 3,27. 28; Galateni 2,16-

21. Aici e un punct central al invataturii lui Pavel. Legea prezinta cel mai inalt standard al dreptatii cu putinta, el cere ascultare deplina; sacrificiile dau marturie de grozavia pacatului; dar legea nu are putere de a elibera constiinta sau de a aduce dreptate (,,neprihanire”). De cand s-a ivit pacatul, scopul legii a fost de a arata pacatul, a osandi (Romani 7,7) si nu de a elibera pe om de pacat. Pavel insusi descoperise ca eliberarea de pacat si adevarata viata care urmeaza puteau fi obtinute numai prin credinta in Isus Hristos. ,,Dreptul va trai prin credinta” (Habacuc 2,4; vezi Romani 1,17; Galateni 3,11).

Legea lui Moise. Pentru ascultatorii lui Pavel aceasta insemna Tora, intreaga Lege cuprinsa in Pentateuc, asa cum era interpretata de carturari.



13:40 Astfel, luati seama sa nu vi se intample ce se spune in proroci:

Luati seama. O avertizare solemna, fara de care Evanghelia este o performanta retorica.

Sa nu vi se intample. (,,Sa nu vina asupra noastra”, KJV). Nu mult timp dupa ce Habacuc, a carui profetie era pe punctul de a fi citata, haldeii, sub comanda lui Nebucadnetar au adus asupra tarii si asupra poporului lui Iuda o pedeapsa inspaimantatoare, care a culminat cu captivitatea babiloniana. Aceasta soarta grozava a fost rezultatul neascultarii evreilor de Dumnezeu. Pavel acum avertiza pe iudei ca ei nu puteau astepta o soarta mai buna, daca respingeau pe Isus Hristos ca Mesia.

In prooroci. O referire generala la partea profetica a VT, din care Habacuc, pe care Pavel e pe punctul de a-l cita, facea parte. Vezi Luca 24,44.



13:41 Uitati-va, dispretuitorilor, mirati-va si pieriti; caci in zilele voastre, am sa fac o lucrare, pe care n-o veti crede nicidecum, daca v-ar istorisi-o cineva.

Uitati-va, dispretuitorilor. Acesta e un citat din LXX, Habacuc 1,5.

Pieriti. Aceasta e redarea in LXX a lui Habacuc 1,5, unde textul ebraic traditional zice temahu, ,,fiti uluiti”.

Fac o lucrare. (,,Lucra o lucrare”, KJV). Acum Pavel isi incheie argumentatia si face o aplicatie aspra. Faptuirea indelungata de rele rezulta in necredinta si impietrire a inimii fata de avertizari. ,,Lucrarea” despre care vorbea Habacuc era ridicarea haldeilor, ,,popor turbat si iute”, sa implineasca judecata lui Dumnezeu (Habacuc 1,6). S-ar putea ca Pavel sa fi avut in mintea sa o judecata asemanatoare, deja prezisa de Hristos, si pe punctul de a fi executata de romani (Matei 24,2-20) si strans legata cu respingerea lui Isus Hristos de catre natiunea iudaica. Ca in vorbirea lui Stefan (vezi Fapte 7,51), tonul aspru al avertizarii sugereaza ca Pavel vedea semne de manie si de impacienta printre ascultatorii sai.



13:42 Cand au iesit afara, Neamurile i-au rugat sa le vorbeasca si in Sabatul viitor despre aceleasi lucruri.

Cand au iesit afara. (,,Cand iudeii au iesit afara”, KJV) Dovezi textuale importante pot fi citate (cf. p. 10) pentru exprimarea ,,cand ieseau afara au cautat” care ar lasa a se intelege ca atat iudeii, cat si prozelitii au cerut lamuriri suplimentare.

Vorbeasca … despre aceleasi lucruri. (,,Vorbe”, KJV). Gr. rhemata ,,cuvinte” si prin extensiune, ,,o cuvantare”, ,,o declaratie” (vezi cap. 10,37). Oamenii doreau sa auda o deplina prezentare a doctrinei crestine.

Sabatul viitor. Gr. eis to metaxoo sabbaton, literal, ,,in mijlocul sabatului” (adica in mijlocul saptamanii) sau, ,,sabatul urmator”. Comparatia cu v. 44 (vezi comentariul acolo) arata ca ,,sabatul viitor” este traducerea mai buna aici.



13:43 Si dupa ce s-a imprastiat adunarea, multi din Iudei si din prozelitii evlaviosi au mers dupa Pavel si Barnaba, care stateau de vorba cu ei, si-i indemnau sa staruie in harul lui Dumnezeu.

S-a imprastiat adunarea. Sau ,,sinagoga s-a imprastiat”. Cand Barnaba si Pavel s-au retras, au fost urmati de multi din ascultatorii lor atat iudei, cat si altii.

Prozelitii evlaviosi. (,,Prozelitii religiosi”, KJV). Mai degraba, ,,prozelitii inchinatori”. Situatia exacta a acestor persoane a fost subiectul dezbaterii stiintifice, dar ei probabil erau neamuri din nastere care devenisera pe deplin iudei in religie. Asemenea persoane fara indoiala erau obisnuite in sinagogile diasporei. Vezi vol. V, p. 62.

Ii indemnau. Mai degraba, ,,cautau sa-i convinga”, ,,ii indemnau”. Forma verbului folosit aici poate fi inteleasa ca implicand ca aceasta indemnare era o continuare a aceleia inceputa in sinagoga.

In harul lui Dumnezeu. In imprejurari asemanatoare Barnaba indemnase pe convertitii din Antiohia in acelasi scop (cap. 11,23). Desi Luca nu spune ca fusesera deja facuti convertiti in Antiohia din Pisidia, apostolii trebuie sa fi cunoscut intentia cercetatorilor, si asa ii indemnau sa staruie ,,in harul lui Dumnezeu” de care ei deja incepusera sa se bucure.



13:44 In Sabatul viitor, aproape toata cetatea s-a adunat ca sa auda Cuvantul lui Dumnezeu.

In Sabatul viitor. Gr. to erchomeno sabbato, ,,in sabatul viitor” sau poate, ,,in saptamana viitoare”. Tinerea unei mari adunari religioase publice, impreuna cu faptul ca traducerea mai normala a lui to erchomeno sabbato, este ,,in Sabatul viitor”, sau ,,Sabatul urmator”, arata ca adunarea a fost tinuta ,,intr-un Sabat” (vezi v. 42).

Aproape toata cetatea. Predicarea Evangheliei fie de Hristos in Palestina, fie de apostol acolo si in alte locuri, nu era facuta in taina sau numai la cativa. Mari multimi auzeau proclamarea si orase intregi erau luminate si mustrate. Contrastul intre ,,aproape toata cetatea” si ,,iudeii” (v. 45) sugereaza ca multimea de aici cuprindea o mare proportie de oameni dintre neamuri.

Este evident ca sinagoga iudaica, unde s-a tinut adunarea in acest ,,Sabat urmator”, nu putea sa cuprinda multimea si de aceea trebuie sa ne imaginam pe ascultatori gramadindu-se la usi si la ferestre in timp ce apostolii erau inauntru vorbind sau altminteri adunati in vreun spatiu liber vecin cu sinagoga, vorbindu-li-se de la intrare. Faptul ca Luca nu relateaza aceasta cuvantare, se poate crede ca ea era asemanatoare cu predica pe care Pavel o tinuse saptamana anterioara.

Cuvantul lui Dumnezeu. Notati accentul asupra Cuvantului lui Dumnezeu din v. 44,46,48. Pavel si Barnaba prezentau Evanghelia ca solia lui Dumnezeu ascultatorilor lor.



13:45 Iudeii, cand au vazut noroadele, s-au umplut de pizma, vorbeau impotriva celor spuse de Pavel, si-l batjocoreau.

Iudeii. In contrast cu marea multime care venise sa auda pe Pavel si pe Barnaba, care evident cuprindea un mare numar de persoane dintre neamuri (vezi v. 44).

Pizma. (,,Invidie”, KJV). Gr. zelos, ,,zel” si astfel, intr-un sens rau, ,,gelozie”. Pe cat se pare doua elemente erau cu privire in acest sentiment. Iudeii din Antiohia erau fara indoiala intristati ca nou-veniti ca Pavel si Barnaba produc atat de mult interes printre neamuri. De asemenea isi dadeau seama ca neamurile acestea erau invitate la aceleasi privilegii religioase ca si ei insisi, si lucrul acesta era respingator pentru ei. Ei se socotisera prea mult timp ca erau in mod exclusiv copiii lui Dumnezeu, spre a fi multumiti ca neamurile sa fie invitate la mantuire in aceleasi conditii ca si ei insisi. Ei ar fi putut sa accepte o solie ca trimisa de la Dumnezeu si ar fi putut sa suporte oarecare schimbari in invataturile si felul lor de cult, dar nu puteau sa suporte ca neamurile sa fie facute egale inaintea lui Dumnezeu cu poporul ales. Aceasta repudiere practica de catre Pavel si Barnaba a privilegiilor exclusive cu care se faleau iudeii era mai mult decat puteau ei sa suporte.

Vorbeau impotriva … si … batjocoreau. (,,Contrazicand si hulind”, KJV). Dovezi textuale importante pot fi citate (cf. p. 10) pentru omiterea cuvantului ,,contrazicand”. In ce priveste purtarea similara a Iudeilor la Corint vezi cap. 18,6.



13:46 Dar Pavel si Barnaba le-au zis cu indrazneala: Cuvantul lui Dumnezeu trebuia vestit mai intai voua; dar fiindca voi nu-l primiti, si singuri va judecati nevrednici de viata vesnica, iata ca ne intoarcem spre Neamuri.

Cu indrazneala. (,,Au indraznit”, KJV) Vezi cap. 9,27.29; cf. cap. 13, 9-11.

Mai intai voua. Hristos venise mai intai la ai Sai (Ioan 1,11) si tot asa si solii Sai faceau cunoscut vestile cel bune mai intai iudeilor. Ordinea predicarii Evangheliei era ,,intai Iudeului, apoi Grecului”. (Romani 2,10). Predicarea la iudei era cu intentia ca ei sa devina mijloace prin care ,,toate natiunile pamantului sa fie binecuvantate” prin cunoasterea mantuirii prin Isus Hristos (Geneza 22,18). Ei au lepadat acest privilegiu. Dar in ciuda acestui lucru, solia a fost dusa la neamuri.

Nevrednici. E un pic de ironie in cuvintele lui Pavel. Iudeii se socoteau vrednici de cele mai mari binecuvantari ale lui Dumnezeu si apostolul le aducea cea mai mare binecuvantare dintre toate, viata vesnica prin Isus Hristos. Dar in exclusivismul si mandria lor geloasa au respins solia si s-au aratat ,,nevrednici”. In felul acesta prin refuzul lor, iudeii s-au judecat singuri.

Spre neamuri. (,,La Neamuri”, KJV). Cuvintele acestea erau un ecou a ceea ce Pavel auzise in vedenia sa din Templul din Ierusalim la scurt timp dupa convertirea lui (cap. 22,21); desi ei urmau sa fie ascultati cu bucurie de catre persoanele credincioase dintre neamuri, ei urmau sa fie ascultati cu invidie de catre iudei.



13:47 Caci asa ne-a poruncit Domnul: Te-am pus ca sa fii Lumina Neamurilor, ca sa duci mantuirea pana la marginile pamantului.

Te-am pus Un citat din Isaia 49,6. Acolo el poate fi inteles ca referindu-se, mai intai, lui Israel si profetic, la Hristos (vezi Isaia 41,8; 49,6). Pare ca o aplicatie mesianica a acestui pasaj a fost facuta de iudei in cursul perioadei intertestamentale, deoarece Cartea lui Enoh apocrifa (cap. 48,4) declara ca Mesia ,,va fi lumina a Neamurilor”. La scurt timp dupa nasterea lui Isus, batranul Simeon a aplicat profetia aceasta direct la El, declarand ca El urma sa fie ,,lumina care sa lumineze neamurile” (Luca 2,32). In cazul de fata, Pavel si Barnaba iau o profetie intentionata initial pentru Israel, a carei implinire o realizase Hristos si o aplica la biserica crestina, in general, si la ei, in particular. Lor le fusese incredintata raspunderea de a duce lumii vestea cea buna a mantuirii – o raspundere pe care iudeii nu o implinisera.

Marginile pamantului. Vezi Matei 28,19; Coloseni 1,23.



13:48 Neamurile se bucurau cand au auzit lucrul acesta si preamareau Cuvantul Domnului. Si toti cei ce erau randuiti sa capete viata vesnica, au crezut.

Se bucurau. In contrast cu iudeii, care erau plini de invidie pe urma predicii lui Pavel, neamurile credeau cu voie buna. Cuvantul Domnului. Adica, invatatura care are pe Domnul Isus ca subiect central. Vezi v. 44.

Erau randuiti. Gr. tasso, ,,a inrola”, ,,a randui”, ,,a aranja”. Interpretarea acestui pasaj a fost viguros disputata de teologi. Traducerea KJV pare sa sprijine dogma decretelor divine ca determinand destinul final al oamenilor. Totusi versiunea greaca nu cere o astfel de traducere. Forma verbului aici poate fi inteleasa reflexiv ca si pasiv, asa ca poate insemna, ,,s-au randuit”, sau ,,s-au asezat pe ei insisi”. Acest inteles este ilustrat de doua papirusuri egiptene din secolul al III-lea d.Hr. Unul din acestea zice: ,,Am aranjat cu Apolo si el a randuit ca sigur a unsprezecea (zi) pentru coborarea sa (sau, ,,el s-a randuit pe sine ca sigur sa coboare in a unsprezecea”). ,,Celalalt zice: ,,Astept in tot cazul pe aramari intrucat am aranjat (sau ,,intrucat m-am hotarat”)”. Exemplele acestea arata ca e cu putinta de a interpreta vorbirea pasajului prezent ca insemnand, ,,cati au crezut asa cum se randuisera (sau ,,asezasera”) pe ei insisi spre viata vesnica.”

O asemenea interpretare e in armonie cu contextul de aici, deoarece in acord cu versetul 46, iudeii se dovedisera nevrednici de viata vesnica si cuvintele acestui verset descriu opusul acelei experiente. Iudeii se purtasera asa ca sa se proclame pe ei insisi ca nevrednici, in timp ce neamurile manifestau o dorinta de a fi socotiti vrednici. Cele doua sectiuni erau ca doua armate opuse, asezandu-se si in oarecare masura privite ca aranjate de Dumnezeu. In felul acesta, neamurile se randuiau pe ele insele si erau randuite spre viata vesnica. Textul nu ne arata ca Dumnezeu randuise

o anumita persoana la o alegere specifica sau ca ea nu-si putea schimba alegerea mai tarziu, daca imprejurarile schimbatoare ar cere-o. Vezi Ioan 16-18; Romani 8,29.



13:49 Cuvantul Domnului se raspandea in toata tara.

In toata tara. (,,Prin tot tinutul”, KJV). Evanghelia deja obtinuse o mare publicitate in Antiohia din Pisidia (vezi v. 44). Acum se semana solia evanghelica in tinuturile invecinate, ca Frigia, Licaonia si Galatia. Probabil in multe orase si sate din partile acelea erau cel putin cativa barbati si cateva femei care renuntasera de a se mai inchina la zeii tarii lor si se indreptasera spre iudaism. Acum, multi dintre acestia, impreuna cu iudeii care primisera pe Hristos, fara indoiala, se adunau in mici grupe ici si acolo ca ucenici ai noului lor Domn si Invatator, Isus din Nazaret, Mantuitorul si Mesia.



13:50 Dar Iudeii au intaratat pe femeile cucernice cu vaza si pe fruntasii cetatii, au starnit o prigonire impotriva lui Pavel si Barnaba, si i-au izgonit din hotarele lor.

Femeile cucernice cu vaza. Acestea erau probabil femei cu vaza dintre neamuri care ajunsesera sa aiba un interes fata de iudaism. Poate prin ele iudeii au cautat sa influenteze pe barbatii de frunte din Antiohia. In multe cazuri iudeii aflasera un adevarat dor din partea unor astfel de femei pentru o viata mai inalta si mai curata de cum se putea avea in adanca ticalosie a societatii grecesti si romane si multe din ele ajunsesera sa aprecieze etica superioara din viata si credinta lui Israel. Adesea, astfel de femei au mers atat de departe, incat sa devina prozeliti.

Fruntasii. Prin carmuitorii lor pagani, iudeii din Antiohia au dorit sa se porneasca o actiune impotriva lui Pavel si Barnaba, cam tot asa cum iudeii din Ierusalim facusera cu privire la Isus.

Au starnit o prigonire. Evident, Barnaba si Pavel n-ar fi putut sa fie singurii care au avut de suferit. Chiar de la inceput, crestinii din Antiohia din Pisidia au trebuit sa inteleaga ca imparatia lui Dumnezeu venea numai ,,prin multe necazuri” (cap. 14,22). Amintirea acestor suferinte ii revenea iarasi si iarasi in mintea lui Pavel si s-a concretizat in cele din urma in ceea ce a scris in ultimele momente ale vietii sale (2 Timotei 3,11).

Hotarele. Sau ,,tinuturile”.



13:51 Pavel si Barnaba au scuturat praful de pe picioare impotriva lor, si s-au dus in Iconia,

Au scuturat praful. Aceasta era in ascultare literala de porunca Domnului (Matei 10,14) si arata ca acesti misionari aveau o cunoastere a ceea ce Isus invatase pe cei doisprezece. Aici acest gest a fost facut nu impotriva paganilor, ci impotriva iudeilor necredinciosi si invrajbiti de pe strazile carora chiar si praful era necurat pentru apostoli, din cauza lepadarii din partea lor a Evangheliei.

In Iconia. Vezi pag. 14,1.



13:52 in timp ce ucenicii erau plini de bucurie si de Duhul Sfant.

Plini de bucurie. Forma verbului folosit aici lasa a se intelege ca aceasta era o experienta continua. O astfel de ,,bucurie” e un rezultat normal al convertirii.

De Duhul Sfant. Poate umplerea cu Duhul Sfant implica in particular daruri ca vorbirea in limbi si profetia, dar, in afara de astfel de daruri, insemna umplerea cu siguranta si cu un stimulent la viata spirituala, iar rezultatul natural era bucuria. Solia acestei noi credinte religioase era atat de proaspata pentru convertitii dintre neamuri, incat se poate ca ei sa fi dat pe fata mai multa manifestare exterioara a bucuriei decat dadeau pe fata fratii lor in credinta, iudeii convertiti (vezi Romani 14,17; vezi Fapte 2,4; 15,9).

COMENTARII ELLEN G. WHITE

1,2 AA 160 16 AA 171

1-52 AA 160-176 22 ED 48

2 AA 163 23-31 AA 171

2,3 SR 303 32-39 AA 172

3 AA 161 42-48 AA 173

4,5 AA 166 46-48 COL 226

5-8 AA 167; GC 516 47 GC 315

9-12 AA 168 49 AA 174

13 AA 169 50,50 AA 176

14,15 AA 170


Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: