12:3 Cand a vazut ca lucrul acesta place Iudeilor, a mai pus mana si pe Petru. Erau zilele praznicului Azimelor.
Place iudeilor. (,,A placut iudeilor,” KJV ). Aceasta era tinta lui Agripa. Iosif noteaza lucrul acesta. Comparand pe Agripa cu Antipa, se spune ca cel din urma era ,,mai prietenos fata de greci decat fata de iudei,” dar ca Agripa ,,nu semana de loc cu Antipa” (Antiquities, X I X, 7.3)
In Misna ( Sotah 7,8; ed. Soncino a Talmudului, p. 202) se relateaza un incident care ilustreaza sensibilitatea regelui fata de lauda sau blamul popular. La o Sarbatoare a Corturilor, intrun an sabatic, regele Agripa citea legea. Cand a ajuns la cuvintele din Deuteronom 17,15: ,,Nu vei putea sa pui imparat pe un strain, care sa nu fie fratele tau”, ochii lui s-au umplut de lacrimi la gandul originii sale idumeice. Poporul l-a vazut plangand si gandind mai degraba la stramosii lui asmoneici, a strigat: ,,Esti fratele nostru! Esti fratele nostru!” si inima regelui a fost mangaiata.
Afara de cazul ca Agripa dorea sa se faca placut mai ales conducatorilor iudei, istorisirea aceasta lasa sa se inteleaga ca trebuie sa fi avut loc o mare schimbare de la sentimentul timpuriu popular in favoarea apostolilor, indicata atat de clar in cap. 2,47; 5,26. Fara indoiala, schimbarea aceasta era cauzata de cresterea rapida in membri ai bisericii.
A mai pus mana si pe (,,A procedat mai departe”, KJV ). Literal, ,,a adaugat sa ia”, arestand si pe Petru ca si pe Iacob. Expresia este o traducere stransa a unui idiom ebraic comun.
Si pe Petru. Petru, fiind o figura exceptionala intre cei doisprezece, el era un obiect logic al atacului lui Irod.
Zilele praznicului Azimilor. Expresia aceasta se refera la intreaga sarbatoare a Pastilor, cum se poate vedea din Luca 22,1: ,,Praznicul Azimilor, numit Pastele”.