12:17 Petru le-a facut semn cu mana sa taca, le-a istorisit cum il scosese Domnul din temnita, si a zis: Spuneti lucrul acesta lui Iacov si fratilor. Apoi a iesit, si s-a dus intr-alt loc.
Il scosese. Cand fusese eliberat din inchisoare si-si revenise in simtiri exclamase: ,,Domnul a trimis pe ingerul Sau” (v. 11). Acum a marturisit ca Domnul era Acelaa care il eliberase. Spuneti. (,,Mergeti si aratati”, KJV) Gr. apaggello, ,,a duce vesti”, ,,a duce cuvinte”, ,,a declara”.
Iacov. Acesta era fara indoiala Iacob care a prezidat conciliul din Ierusalim cu privire la circumcizie si care a prezentat decizia sa cu privire la chestiunea aceea (cap. 15,13). In felul acesta, el era intr-un anumit sens prezbiterul-presedinte al bisericii din Ierusalim si era natural ca Petru sa aiba dorinta ca el sa aiba imediat cunostinta de eliberarea sa.
Acest Iacob se poate sa fi fost fiul lui Alfeu sau Iacob care era un frate al Domnului. Fratii lui Isus n-au crezut in El decat la incheierea vietii Sale de pe pamant, la multa vreme dupa ce cei doisprezece fusesera alesi. Lui Iacob, care era unul din stalpii bisericii din Ierusalim, dupa moartea lui Iacob fiul lui Zebedei, Pavel ii da titlul expres ,,fratele Domnului” (Galateni 1,19; cf. cap. 2,9). Acesta este probabil Iacob la care se refera aici Petru. Eusebiu (The Ecclesiastical History, ii 23, ed. Loeb, vol. 1, pag. 171) il numeste episcop al Ierusalimului si citeaza pe Hegesip, Memorii (anul 180
d. Hr.) cu privire la Iacob, care, desi nu e necesar exact, probabil pastreaza oarecare elemente de adevar: ,,El era numit ,,cel Drept” de toti oamenii de pe timpul Domnului pana la al nostru, intrucat multi sunt numiti Iacob, dar el era sfant din pantecele mamei lui. Nu bea vin, nici bauturi tari si nici nu manca carne, brici n-a trecut pe capul lui; nu s-a uns cu ulei si nu se ducea la bai. Numai lui ii era ingaduit sa intre in sanctuar, deoarece nu purta vesminte de lana, ci de in si obisnuia sa intre singur in templu si era gasit ingenunchind si rugandu-se pentru iertarea poporului, asa ca genunchii lui se facusera tari ca si ai camilei, din cauza continuei sale inchinari la Dumnezeu, ingenuncheri si cerere de iertare pentru popor”. Potrivit cu traditia, a fost urcat pe o aripa a acoperisului Templului si cand a refuzat sa se lepede de Hristos, a fost aruncat jos si improscat cu pietre si batut pana a murit cu o maciuca (vezi vol V, p. 71). Potrivit cu Iosif, Antiquities, XX, 9.1) a fost omorat cu pietre. Vezi Introducere la cartea lui Iacob.
Intr-alt loc. Plecarea lui Petru in alt loc era in acord cu porunca pe care Domnul o daduse celor doisprezece (Matei 10,23). Nu exista indicii unde s-a refugiat Petru. Unii scriitori romanocatolici au insista ca el s-a dus la Roma si dupa ce a intemeiat biserica de a acolo s-a reintors la Ierusalim la timp, pentru a lua parte la conciliul relatat in Fapte 15. Altii au sugerat ca s-a dus la Antiohia, lucru care e poate mai putin improbabil, dar nu sunt urme ale prezentei lui acolo decat dupa conciliul de la Ierusalim (afara de cazul ca Galateni 2,1-10 e considerat aceeasi cu Fapte 11,30; vezi Note Aditionale la cap. 15; Nota 1; cf. Galateni 2,12). Oricare cetate mai apropiata, ca Lida sau Iope, ar fi fost prea indestulatoare ca loc de refugiu. Faptul ca numele locului nu e dat sugereaza ca el era relativ lipsit de importanta pentru relatarea lui Luca.