11:30 ceea ce au si facut; si au trimis acest ajutor la prezbiteri prin mana lui Barnaba si a lui Saul.
Prezbiterii. Gr. presbiteros, ,,barbatii mai batrani” si asa ,,batrani”, prezbiteri. Aceasta este prima notare a unor astfel de slujbasi in biserica crestina. Ei probabil nu erau apostolii, deoarece prezbiterii sunt mentionati separat de apostoli in cap. 15,2.4.6. De aici inainte, ei apar ca un element proeminent al organizatiei bisericesti. Termenul ,,prezbiter” si in mare masura oficiul din biserica la care se referea, avea fundaluri atat in viata neamurilor, cat si a iudeilor. Papirusurile din Egipt arata ca ,,prezbiterii” jucau un rol important in viata economica a satenilor locali. Astfel s-au facut apeluri la ei in ce priveste chestiuni privitoare la inchiriere de terenuri si platirea impozitelor (vezi J.H. Maulton si G. Milligan, The Vocabulary of the Greek Testament, p. 535). In Asia Mica termenul era folosit pentru membrii unei corporatii si in Egipt pentru preotii unui templu (vezi A Deismann, Bible Studies, p. 156,233). In viata iudaica, cuvantul ,,batran” (presbuteros) era folosit pentru a desemna pe conducatorul unei sinagogi locale, cum e aratat in Inscriptia Theodotus (vezi cap. 4,5). Termenul se afla astfel la indemana pentru a fi adoptat de biserica crestina pentru slujbasii ei care detineau raspunderile primare in congregatiile lor locale. Pe langa aceste raspunderi locale, prezbiterii din biserica din Ierusalim se poate sa fi ocupat ,,pozitia oarecum analoga cu aceea a zegenim-ilor din Sinedriul Iudaic, intrucat ei, impreuna cu apostolii, sunt vazuti in cap. 15 ca au avut o oarecare autoritate dincolo de limitele propriei lor congregatii. In cazul de fata, lor, cei in nevoie, le-au fost trimise fondurile colectate la Antiohia, prin mijlocirea lui Barnaba si a lui Saul. In biserica primara prezbiterul era cunoscut si ca episkopos, insemnand ,,supraveghetori”, un cuvant care a ajuns la noi ca ,,episcop”. Desi istoric, cel putin din secolul al 3-lea d. Hr., termenii ,,prezbiter” (batran) si ,,episcop” au reprezentat doi slujbasi diferiti ai bisericii, dovezi din NT arata clar ca in vremurile apostolice cei doi termeni se refereau la acelasi slujbas (cf. 1 Timotei 3,2-9 cu Tit 1,1). Clement din Roma (c. anul 96 d.Hr) pare sa le egalizeze (Epistle to the Corinthians, 44) si Chrisostom (m. anul 407 d. HR) declara: ,,In vechime, prezbiterii erau chemati supraveghetori (sau episcopi) si slujitori (sau diaconi) ai lui Hristos si supraveghetori, prezbiterii” (First Homily to the Corinthiens 1, in Migne, Patrologia Graeca, vol. 62, col 183).
Potrivit cu epistola lui Iacov una dintre datoriile unui prezbiter este vizitarea bolnavilor, rugaciune la Domnul pentru refacerea sanatatii lor si ungerea lor cu untdelemn pentru vindecare (cap. 5,14). In ce priveste o discutare a dezvoltarilor ulterioare in functiile prezbiterului si ale episcopului, vezi p. 26, 38-43.
COMENTARII ELLEN G. WHITE.
1-4 AA 141, SR 290
12 AA 137, SR 290
15-17 AA 141; SR 290
20 AA 166
17 AA 193
20-25 AA 156
18 AA 142; SR 291
21,24 SR 201
19 AA 155
26 AA 157; SR 302
27-30 6T 271