11:26 si, cand l-a gasit, l-a adus la Antiohia. Un an intreg, au luat parte la adunarile Bisericii, si au invatat pe multi oameni. Pentru intaiasi data, ucenicilor li s-a dat numele de crestini in Antiohia.
Un an intreg. Spre deosebire de alte cazuri, aici lungimea timpului e data cu exactitate. Saul predicase la Damasc si la Ierusalim, dovedindu-si noua sa vocatie. In biserica din Antiohia el a gasit liniste si un prilej corespunzator ravnei lui.
Adunarile bisericii. Sau, ,,in biserica” Nu in cladirea bisericii – in posesia bisericii n-au fost cladiri decat incepand din secolul al treilea – dar in adunari. Cei interesati se adunau cu credinciosii si erau incorporati in organizatia bisericii de indata ce acceptau pe deplin solia Evangheliei.
Au invatat pe multi oameni. Vezi v. 21.24.
Li s-a dar numele de Crestini. (,,Au fost numiti crestini”, KJV). Mai bine, ,,au primit numele de Crestini”. Imparatul roman Iulian, numit Apostatul (anii 361-363 d. Hr) nota ca tendinta de a inventa porecle ca o forma de satira caracteriza populatia Antiohiei pe vremea sa. Aceeasi tendinta fara indoiala predomina pe vremea ivirii crestinismului. Prima silaba de la cuvantul crestin de la Gr. Christos, ,,Hristos”, in timp ce finalul este esential latin si comparabil cu cuvinte ca Pompeiani, urmasii lui Pompei si alte nume de partide. La fel in Evanghelii apare un termen analog, Irodiani (Herodianai, Matei 22,16), care aparent reflecta asociatie romana. Poate iarasi numele va fi fost dat in batjocura crestinilor de catre pagani, cam la fel cum termenul Lutherani a fost folosit in deradere 15 secole mai tarziu de catre vrajmasii urmasilor lui Luther. Pare ca ucenicii lui Hristos nu si-au dat singuri numele si intrucat folosirea lui ar lasa sa se inteleaga ca aceia care il purtau erau urmasi ai lui Mesia, Hristosul, e lucru sigur ca el nu le va fi fost dat de catre iudei. Motivul noului termen e aparent. Cand acesti noi convertiti dintre neamuri s-au atasat bisericii din Antiohia, nici unul din numele de mai inainte nu ar fi cuprins intreaga grupare cosmopolita. Ei nu mai erau toti nazarineni sau galileeni sau greco-iudei si in fata oamenilor din Antiohia ei trebuie sa fi aparut ca un amestec curios. De aceea, termenul hibrid ,,crestini”�
(,,cristiani”), un cuvant grec cu o terminatie latina, ar fi parut corespunzatoare pentru ei. Ceva mai tarziu ceea ce fusese la inceput o ironie a devenit un nume cu care cineva sa se faleasca: ,,Daca sufera pentru ca este crestin, sa nu-i fie rusine” (1 Petru 4,16).
Traditia insa, atribuie originea numelui lui Euodius, primul episcop al Antiohiei. Ignatiu, succesorul lui Euodius, ca conducator al bisericii de acolo, l-a folosit adesea.