11:20 Totusi printre ei au fost cativa oameni din Cipru si din Cirena, care au venit in Antiohia, au vorbit si Grecilor, si le-au propovaduit Evanghelia Domnului Isus.
Oamenii din Cipru si din Cirene. In cazul acestor oameni, cu obarsia lor mai cosmopolita, era probabil mai putina ezitare in ce priveste amestecarea cu neamurile de cum era printre iudeii din Palestina – caminul, patria natiunii iudaice si cetatuia prejudecatilor lor. Cine erau oamenii aceia se poate doar presupune: poate Luciu din Cirene, care apare in lista profetilor in cap. 13,1, poate Simon din Cirene, care, s-ar putea crede ca era un discipol al lui Hristos (vezi Matei 27,32; vezi Marcu 15,22). Intemeietorii bisericii din Antiohia trebuie sa ramana necunoscuti.
La Antiohia. Vezi v. 19.
Au vorbit. Timpul verbului grecesc folosit aici lasa a se intelege ca ei au inceput sa vorbeasca si inca mai continuau sa vorbeasca.
Grecilor. Dovezile textuale sunt impartite (cf. p. 10) intre doua exprimari: Hellenistai, iudeii care vorbeau greceste sau mai larg, ,,vorbitori de greaca” si Hellenai, greci prin descendenta – sau, mai liber in NT, neamuri – ponderea dovezilor inclinand usor in favoarea celei dintai. Daca acceptam pe Hellenistai, asa cum face KJV, atunci trebuie sa presupunem ca accentul este pe faptul ca evanghelistii, in loc de a vorbi iudeilor in general (dintre care multi fiind sirieni ar fi vorbit aramaica), au predicat mai ales iudeilor care vorbeau greceste si prozelitilor. In cazul acesta ei ar fi mers pe urmele lui Stefan si indirect au pregatit calea pentru Pavel; deoarece Hellenistai erau, ca grupare veriga de legatura dintre iudei, ca neam si Hellenai, care erau dintre neamuri.
In general, insa, alte dovezi apasa platanul cantarului in favoarea exprimarii, Hellenai, greci (neamuri). Mai multe motive sprijina exprimarea aceasta:
1) Intrucat Hellenistei erau iudei, Luca in mod natural i-ar fi inclus intre iudeii din v. 19 si in felul acesta nu ar fi fost un contrast prin mentionarea lor in v. 20. Luca nu ar fi avut ocazia de a atrage atentia la faptul ca predicarea la Antiohia era la Hellenistai, iudeo-greci, deoarece era deja un mare numar dintre ei la Ierusalim (vezi cap. 6,1) si probabil acesti invatatori greci si ciprioti erau ei insisi iudeo-greci.
2) Dar mentionarea speciala de catre Luca e nimerita daca ei incepeau sa predice la Hellenei este un contrast cu totul natural (vezi cap. 14,1; 18,4) si daca cuvantul Hellenai este adevarata exprimare, aici e o nota necesara de progres. Referiri ulterioare lasa clar a se intelege prezenta crestinilor dintre neamuri in Antiohia Siriei (cap. 15,1.28-31; AA 155-161.188)
3) Iarasi, daca acestia erau Hellenai, se poate ca ei sa nu fi fost cu totul pagani idolatri cand au fost convertiti. Poate, ca si Corneliu, unii dintre ei deja se temeau de Dumnezeu (vezi cap. 10,2) si luau parte la serviciile sinagogii (cf. Corinteni, Fapte 18,4).
Daca convertirea de la Hellenai din acest capitol a precedat sau a urmat convertirii lui Corneliu nu se poate sti – datele sunt insuficiente pentru a procura un raspuns. Pare probabil ca lucrarea a inaintat timp de luni de zile si ca semeni din Cipru si Cirena au sosit dupa ce experienta cu Corneliu pusese in miscare forte care au contribuit la inlaturarea restrictiilor fata de neiudei.
Propovaduit. Vezi cap. 10,36