Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Faptele Apostolilor
Printable ModeFaptele Apostolilor, 11
|
11:1 Apostolii si fratii, care erau in Iudea, au auzit ca si Neamurile au primit Cuvantul lui Dumnezeu. In Iudeea. Sau, ,,din toata Iudeea”. Contextul lasa a se intelege ca in timp ce Petru a ramas la Cezareea vestile despre contactul lui cu Corneliu s-au extins pana departe, mai intai probabil la Iope si Lida si apoi la Ierusalim. Neamurile. Acestea trebuie sa fi fost vesti impresionante pentru biserica din Ierusalim. Pe cat se stie, aceasta a fost prima data cand persoane dintre neamuri necircumcise fusesera botezate si primite in biserica. 11:2 Si cand s-a suit Petru la Ierusalim, il mustrau cei taiati imprejur, La Ierusalim. Care era inca centrul (vezi cap. 8,14). Cei taiati imprejur. Nu e nici o indicatie ca expresia aceasta descrie o anumita categorie de iudeo-crestini, deoarece toti crestinii erau sau iudei, sau prozeliti la data cand aveau loc evenimentele acestea. Prin urmare, protestul trebuie sa fi venit de la intreaga biserica. Totusi, naratiunea lui Luca a fost scrisa la o data mai tarzie, cand cei care erau ,,taiati imprejur” devenisera o partida distincta si cand influenta lor producea o separare hotarata in adunarile crestine. De aceea folosirea de catre Luca a expresiei trebuie sa fie luata ca avand insemnatate. Vezi v. 3 Cei care fusesera nascuti iudei si care nici nu auzisera de vedenia lui Petru si nici nu vazusera darul Duhului Sfant revarsat asupra lui Corneliu si asupra casei lui, trebuie sa fie iertati daca scrupulele lor i-au impins sa puna in discutie puterea lui Petru. Dupa ce acestia au auzit istorisirea au fost multumiti (vezi v. 18), dar multi iudeo-crestini din alte locuri au continuat sa faca din aceasta un subiect de cearta (vezi Fapte 15,1; Galateni 1,11-14). Il mustrau. (,,Discutau in contradictoriu”, KJV, ,,Se intrebau intre dansii impotriva lui”, Nitz). Gr. diakrino, ,,a separa”, ,,a pune la indoiala”, ,,a ezita”, ,,a face o deosebire”, ,,a discrimina”, ,,a se opune”, ,,a discuta in contradictoriu cu” (vezi cap. 10, 20; 11,12; 15,9). Aici insemneaza ca ei s-au separat de Petru intr-un sens ostil si s-au impotrivit, au avut discutie cu el. Potrivnicii sustineau ca deosebirea dintre iudei si neamuri trebuia inca sa fie pastrata. Si anume, crestinii sa primeasca in tovarasie numai pe aceia care devenisera prozeliti la iudaism si care se supuneau in mod consecvent legii ceremoniale. Corneliu nu fusese primit in comuniunea iudeilor din Cezareea (vezi cap. 10,2) si un sentimental iudaizant din biserica ar fi tins sa previna acceptarea lui in comunitatea crestina. Prejudecata care se dezvoltase printre iudei, in decursul generatiilor de practica ceremoniala, face lucrul acesta de inteles. O natiune intreaga nu e adusa la o radicala schimbare a sentimentelor intr-o scurta perioada de timp. Incidental, faptul ca Petru putea fi tras la socoteala in mod aspru demonstreaza ca el nu era considerat capetenia bisericii si nici ,,capetenia apostolilor” si cu certitudine nu era socotit infailibil. 11:3 si ziceau: Ai intrat in casa la niste oameni netaiati imprejur, si ai mancat cu ei. Ai intrat. Vezi cap. 10,28 Oameni netaiati imprejur. (,,Oameni necircumcisi”, KJV). Expresia aceasta folosita de un iudeu era esenta batjocurii. Intr-adevar, ea arata puterea sentimentului care se dezvoltase impotriva lui Petru. Oamenii cu care el se amestecase nu sunt numiti neamuri, ci ,,netaiati imprejur”, cuvinte de ocara in gura unui iudeu evlavios. Ai mancat. Petru mancase cu oamenii la care de obicei nu se lua seama la felul de alimente si la felul cum erau pregatite – lucruri foarte importante pentru iudei. Acuzatia aceasta era adevarata problema. Compara acuzatiile fariseilor impotriva lui Hristos (Luca 5,30; 15,1.2; etc.). Atitudinea iudaica cu privire la mancarea impreuna cu neamurile a fost impresionant descoperita de un pasaj din cartea Jubileelor, probabil de la sfarsitul secolului al III-lea i. Hr.: ,,Si tu, fiul meu Iacob, aminteste-ti cuvintele mele, Si ia aminte la poruncile lui Avraam, tatal tau: Desparte-te de natiuni Si nu manca cu ele.” (Jubilee 22,16, in R.H. Charles, Apocrifele si Pseudepigrafele Vechiului Testament, vol. 2, p. 46). 11:4 Petru a inceput sa le spuna pe rand cele intamplate. El a zis: Petru a inceput sa le spuna pe rand. (,,Petru a repovestit lucrurile”, KJV). Mai degraba ,,a inceput si a expus lucrurile”. Repetarea aproape cuvant cu cuvant a naratiunii din cap. 10 in cap. 11 apare la inceput inconsistenta cu talentul lui Luca in compunerea literara. Unii comentatori ofera explicatia ca Luca a obtinut prima relatare de la discipolii pe care i-a intalnit la Cezareea, iar a doua de la cei din Ierusalim si si-a dat seama ca similaritatea lor confirma incidentul. Luca face acelasi lucru cu naratiunea experientei lui Pavel la Damasc (cap. 9, 22.26), lasand micile variatiuni ca dovada a relatarilor independente si ca marturie a diferitilor martori. Pentru un comentariu mai deplin al povestirii care urmeaza in v. 5-17, vezi cap. 10,9-48. In comentariul la cap. 11,5-17 se va da atentie numai acelor puncte care nu sunt discutate la cap. 10. Variatiunile din naratiune, asa cum sunt date in cap. 10,11, sunt putine si de mica insemnatate. 11:5 Eram in cetatea Iope; si, pe cand ma rugam, am cazut intr-o rapire sufleteasca, si am avut o vedenie: un vas ca o fata de masa mare, legata cu cele patru colturi, se cobora din cer, si a venit pana la mine. A venit pana la mine. (,,A venit chiar la mine”, KJV). E o trasatura vie de amintire personala in descrierea fetei de masa venind ,,chiar la mine”, adica spre mine; ea nu numai cobora, dar se si misca spre Petru. 11:6 Cand m-am uitat in ea, am vazut dobitoacele cu patru picioare de pe pamant, fiarele, taratoarele si pasarile cerului. Cand m-am uitat. (,,Luam seama”, KJV; ,,Deosebeam cu mintea”, Nitz). Sau ,,reflectam”. Un alt amanunt viu. Apostolul isi aminteste privirea intensa, atintita cu care se uitase la vedenia stranie. 11:7 Si am auzit un glas, care mi-a zis: Petre, scoala-te, taie si mananca. Verset ce nu a fost comentat. 11:8 Dar eu am raspuns: Nicidecum, Doamne, caci nimic spurcat sau necurat n-a intrat vreodata in gura mea. Verset ce nu a fost comentat. 11:9 Si glasul mi-a zis a doua oara din cer: Ce a curatit Dumnezeu, sa nu numesti spurcat. Sa nu numesti spurcat. (,,Sa nu numesti de rand”, KJV). Indemnul este cu privire la felul cum judeca Petru pe oameni, nu dobitoacele (vezi cap. 10,28). 11:10 Lucrul acesta s-a facut de trei ori; apoi toate au fost ridicate iarasi in cer. Ridicati iarasi. O descriere ceva mai vie decat aceea din relatarea paralela din cap. 10,16. 11:11 Si iata ca indata, trei oameni trimisi din Cezarea la mine, au stat la poarta casei, in care eram. In care eram. (,,Unde eu eram”; KJV). Dovezile textuale sunt impartite (cf. p. 10) intre exprimarea aceasta si ,,unde noi eram”, cuprinzand si pe cei sase insotitori in afirmatie. 11:12 Duhul mi-a spus sa plec cu ei, fara sa fac vreo deosebire. Acesti sase frati m-au insotit si ei, si am intrat in casa omului. Duhul mi-a spus. (,,Duhul m-a indemnat”, KJV). Calauzit de Duhul, Petru nu ridicase nici o obiectie, cum faceau acum aceia ,,dintre cei taiati imprejur”. Acestia contestau ceea ce Duhul manase pe Petru sa faca. Fara sa fac vreo deosebire. (,,Fara sa ma indoiesc de ceva”, KJV; Nitz). Pot fi citite dovezi textuale (cf. p. 10) pentru omiterea acestor cuvinte. Acesti sase frati. Ei fusesera insotitorii lui in calatoria la Cezareea, si Petru ii adusese la Ierusalim, pentru ca afirmatia lor sa poata sprijini raportul sau si pentru ca ei sa poata declara bisericii ceea ce vazusera. 11:13 El ne-a istorisit cum a vazut in casa lui pe inger stand inaintea lui, si zicandu-i: Trimite la Iope, si cheama pe Simon, zis si Petru, Verset ce nu a fost comentat. 11:14 care-ti va spune cuvinte prin care vei fi mantuit tu si toata casa ta. Vei fi mantuit. Cuvintele nu se gaseau in relatarea vorbirii ingerului din cap. 10,4-6, dar sunt subintelese in ea. Corneliu dorea mantuirea si cand i s-a spus, ca raspuns la rugaciune sa trimita dupa cineva care-i putea vorbi, stia ca va auzi despre calea mantuirii. 11:15 Si, cum am inceput sa vorbesc, Duhul Sfant S-a pogorat peste ei ca si peste noi la inceput. Am inceput. Duhul Sfant era gata sa lucreze asupra lui Corneliu si asupra familiei lui indata ce vreunul in cauza ar fi fost pregatit psihologic si spiritual sa aprecieze ceea ce urma sa se intample. Inceputul cuvintelor lui Petru (cap. 10,34-43) fara indoiala a adus pe ascultatorii sai la punctul acesta. Duhul e totdeauna gata sa binecuvanteze, cand oamenii sunt gata sa-L primeasca. La inceput. Adica, la Sarbatoarea Cincizecimi. Cuvintele acestea de aparare erau rostite fata de colegi apostoli si credinciosi care se impartasisera de darul din Ziua Cincizecimii. Petru marturisea ca ceea ce traise el la Cezareea era sigur lucrarea Duhului la fel cu ceea ce traisera ucenicii de la inceput. 11:16 Si mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: Ioan a botezat cu apa, dar voi veti fi botezati cu Duhul Sfant. Mi-am adus aminte. Ce experienta minunata trebuie sa fi fost ca Duhul sa readuca in mintea lor cele ce-i invatase Isus Hristos! Aceasta e ceea ce Hristos fagaduise ca se va intampla (vezi Ioan 14,2-6). Vorba Domnului. Fagaduinta speciala la care se face referire este relatata in cap. 1,5 cu privire la botezul Duhului Sfant. Cand fusese data, fagaduinta paruse ucenicilor ca se referea numai la ei. Acum Petru a vazut darul Duhului intr-o perspectiva mai cuprinzatoare, ca unul care urma sa fie acordat si celor care nu faceau parte din Israel. Intrucat botezul Duhului le fusese dat si lor, deci, ce este mai mare cuprinde in sine si ce este mai mic, era admisibil si botezul cu apa. 11:17 Deci, daca Dumnezeu le-a dat acelasi dar, ca si noua, care am crezut in Domnul Isus Hristos, cine eram eu sa ma impotrivesc lui Dumnezeu? Acelasi. Literal, ,,egal”. Ei erau egali cu iudeii crestini, primitori ai Duhului Sfant. Am crezut. Literal, ,,intrucat am crezut” precis si final. Cuvintele se refera atat la ,,ei”, cat si la ,,noi”. In felul acesta cele doua cazuri sunt facute paralele, ca in v. 15. Deoarece la fel cum credinta lui Petru si a apostolilor a existat inainte de darul Spiritului, tot asa cu Corneliu si insotitorii sai exista inainte de dar o masura de credinta (vezi cap. 10,35). Masura de credinta era indestulatoare in cazul lor pentru a-i califica pentru daruri mai mari si acceptabilitatea lor pentru botez si pentru comuniunea cu biserica a devenit evidenta. Cine eram eu? (,,Ce eram eu?”, KJV; ,,Ce putere aveam”, Nitz). Propozitia spune literal: ,,Eu, cine eram? Eram eu in stare sa ma impotrivesc lui Dumnezeu?” Adica: ,,Cum eram eu, fiind unul asa cum sunt, in stare sa ma impotrivesc lui Dumnezeu? 11:18 Dupa ce au auzit aceste lucruri, s-au potolit, au slavit pe Dumnezeu, si au zis: Dumnezeu a dat deci si Neamurilor pocainta, ca sa aiba viata. S-au potolit, au slavit. Sau, ,,s-au linistit si au inceput sa slaveasca”. Deosebirea in timp a celor doua verbe grecesti arata ca ei mai intai ,,s-au potolit” si apoi au inceput o continua exprimare de lauda. Totusi, pot fi citite dovezi textuale importante (cf. p. 10) pentru exprimarea ,,au slavit” cu acelasi timp ca si ,,s-au potolit”. Faptul ca sutasul Corneliu si familia lui primisera Duhul lui Dumnezeu era evident si de o imensa importanta ca avand legaturi cu chestiunea care trebuia sa apara in curand intre Pavel si iudaizanti (vezi Fapte 15; Galateni 2). Duhul a condus la primul pas in admiterea neamurilor in biserica prin mainile lui Petru si a fost adaugata aprobarea oficiala a apostolilor si a celorlalti crestini iudei la Ierusalim. Neamurilor. Iudeii se apreciau foarte mult pe ei insisi ca si cum binecuvantarile lui Dumnezeu fusesera intentionate numai pentru ei si dispretuiau celelalte natiuni. ,,Tu ai facut lumea pentru noi”, zice cartea Esdras. ,,Cat despre ceilalti oameni… tu ai spus ca sunt nimic si ca sunt la fel cu scuipatul… Acesti pagani… au fost totdeauna socotiti ca nimic” (2 Esdras 6, 55-57). Mesia cel asteptat urma sa salveze pe iudei si sa-i faca un popor glorios, dar trebuia sa distruga pe toate celelalte natiuni sau sa le faca roabe iudeilor. Pentru a elibera biserica crestina in crestere de acest exclusivism arogant, Domnul a dat aceasta manifestare aparte a Duhului Sau asupra lui Corneliu si a celor care erau cu el. Lectiunea pe care biserica a invatat-o din experienta cu Corneliu era ca Dumnezeu intentiona ca ,,zidul de la mijloc, care-i despartea” (Efeseni 2,14) pe iudei de neamuri sa fie surpat. Ceremoniilor simbolice li s-a pus capat prin moartea lui Hristos. Harul lui mantuitor si puterea Lui divina impartasite credinciosului si facandu-l in stare sa tina legea indeparteaza osandirea legii de la pacatos (Romani 8,1-4). Intrucat atat iudeii, cat si neamurile beneficiaza de aceasta, nu e nici o deosebire; toti sunt osanditi; toti sunt mantuiti cati cred (Galateni 3,27-29; Coloseni 3,10.11). Ambele grupe sunt impacate cu Dumnezeu si aduse in armonie cu Tatal ceresc (Efeseni 2,11-22). Aceasta este ,,taina descoperita acum” (Efeseni 3,1-12). Harul lui Dumnezeu a odihnit asupra lui Israel in trup. Ei nu recunoscusera ca El intentiona sa o faca cunoscut si neamurilor. Acum in Hristos totul e facut pe inteles. Neamurile pot intra in ,,ispravnicia (comuniunea) acestei taine” (Efeseni 3,9) a neprihanirii, care cuprinde pe toti in acelasi plan al mantuirii. A dat… pocainta. Dumnezeu da pocainta. Credinta este darul lui Dumnezeu (Romani 12,3) si tot asa e cu pocainta care o urmeaza (Romani 2,4; 2 Timotei 2,25). Prin Duhul Sau, Dumnezeu daduse acestor oameni dintre neamuri nu numai prilejul pentru pocainta, dar si experienta ei. Schimbati in inima (cf. Ieremia 24,7; Ezechia 11,19; 36,26), caiti si iertati, ei erau primiti de Dumnezeu. Intr-adevar, cum ar fi putut Petru sa se impotriveasca lui Dumnezeu? 11:19 Cei ce se imprastiasera, din pricina prigonirii intamplate cu prilejul lui Stefan, au ajuns pana in Fenicia, in Cipru si in Antiohia, si propovaduiau Cuvantul numai Iudeilor. Cei ce se imprastiasera. (,,Cei imprastiati”, KJV; Nitz) Ceea ce urmeaza acum este o continuare a celor de la cap 8,1-4. Se facuse o digresiune pentru a prezenta descrierea lucrarii lui Filip cu samaritenii si etiopianul, a lui Saul cu Cilicienii si a lui Petru cu Corneliu si familia lui. Aceasta digresiune pregateste pe cititor pentru naratiunea care urmeaza acum despre convertirea grecilor la Evanghelie. Prigonirii. (,,Persecutiei”, KJV; ,,Stramtorarii”, Nitz) Sau ,,necazului”. Referirea este la persecutia la care Pavel avusese o parte activa (vezi cap. 8,1; 9, 1.2). Cu prilejul lui Stefan. (,,Pentru Stefan”, KJV; ,,In timpul lui Stefan”, Nitz). Moartea martirului fusese urmata, asa cum arata cap. 8,1-4, de o fanatica izbucnire contra crestinilor din Ierusalim. Aceasta a avut ca urmare o imprastiere a multor credinciosi. Filip a lucrat in Samaria si Cezareea. Altii s-au dus in Fenicia, in cetatile Tir, Sidon si Ptolemaida, si au fost probabil de ajutor la intemeierea bisericii lor amintite in cap. 21,3-7; 27,3. In Cipru calea a fost pregatita pentru lucrarea ulterioara a lui Barnaba si a lui Saul (vezi cap. 13,4-13). Vezi harta de la pag. 264. Pana in Fenicia. Aceasta e Fenicia, districtul in care erau cetatile importante Tirul si Sidonul (vezi vol. II, p. 67-69). Cipru. Vezi cap. 13,4. Antiohia. Aici este primul contact intre biserica tanara crestina si capitala Siriei. Venind. Dupa Roma, Alexandria si Efes, Antiohia era cea mai mare cetate a Imperiului Roman si multa vreme un centru important crestin. Poate Nicolae, prozelitul din Antiohia (cap. 6,5), se intorsese ca sa proclame noua lui credinta. Patrunderea crestinismului acolo era de mare importanta. Asezata pe Raul Orontes, cam la 15 mile in interior de la portul Seleucia, Antiohia, intemeiata de Seleucus Nicator cam pe la 300 i. Hr. si numita dupa regescul sau tata Antioh, crescuse in bogatie si importanta pana la a ajunge cetatea principala a Asiei. Lumea proslavea pe oamenii ei de litere si de literatura ei. Unuia din ei, Archias, Cicero i-a facut o vestita oratiune. Juvenal recunostea influenta Antiohiei asupra vietii si gustului roman, declarand: ,,Care parte din sedimentele noastre vin din Grecia? Sirianul Orontes de multa vreme s-a revarsat in Tibru, aducand cu el graiul lui si obiceiurile lui, flautele lui si coardele inclinate de apa ale lui” (Satire, III, 62-64; ed. Loeb, p. 37). Antiohia avea o mare colonie de iudei, in onoarea caruia Irod cel Mare a construit o colonada de marmura care se intinde de-a lungul cetatii. Antiohia era resedinta prefectului roman, sau propraetor, al Siriei. Crestinismul s-a gasit aici la Antiohia in contact mai strans cu cultura greaca decat la Ierusalim sau Cezareea. Tot aici a intampinat paganismul in formele lui cele mai ispititoare si mai injositoare. Dumbravile lui de la Daphne erau vestite pentru cultul lor idolatru, voluptos. Era o biruinta uluitoare faptul ca biserica a izbutit sa faca din Antiohia unul din centrele ei importante. Numai Iudeilor. (,,Nevorbind nimanui cuvantul decat numai Iudeilor”, Nitz) Lucrul acesta, natural, era de asteptat din partea acelora care parasisera Ierusalimul inainte de a fi avut loc convertirea lui Corneliu, care sa fi devenit general cunoscuta. Ei nu fusesera informati ca Petru ca venise timpul de a aduce porunca profetica a lui Hristos pana la deplina ei extindere (cap. 1,8). Distingerea iudeilor pare ca e notata in contrast cu naratiunea precedenta cu privire la Petru si Corneliu si cu expunerea ulterioara a lucrarii misionare. 11:20 Totusi printre ei au fost cativa oameni din Cipru si din Cirena, care au venit in Antiohia, au vorbit si Grecilor, si le-au propovaduit Evanghelia Domnului Isus. Oamenii din Cipru si din Cirene. In cazul acestor oameni, cu obarsia lor mai cosmopolita, era probabil mai putina ezitare in ce priveste amestecarea cu neamurile de cum era printre iudeii din Palestina – caminul, patria natiunii iudaice si cetatuia prejudecatilor lor. Cine erau oamenii aceia se poate doar presupune: poate Luciu din Cirene, care apare in lista profetilor in cap. 13,1, poate Simon din Cirene, care, s-ar putea crede ca era un discipol al lui Hristos (vezi Matei 27,32; vezi Marcu 15,22). Intemeietorii bisericii din Antiohia trebuie sa ramana necunoscuti. La Antiohia. Vezi v. 19. Au vorbit. Timpul verbului grecesc folosit aici lasa a se intelege ca ei au inceput sa vorbeasca si inca mai continuau sa vorbeasca. Grecilor. Dovezile textuale sunt impartite (cf. p. 10) intre doua exprimari: Hellenistai, iudeii care vorbeau greceste sau mai larg, ,,vorbitori de greaca” si Hellenai, greci prin descendenta – sau, mai liber in NT, neamuri – ponderea dovezilor inclinand usor in favoarea celei dintai. Daca acceptam pe Hellenistai, asa cum face KJV, atunci trebuie sa presupunem ca accentul este pe faptul ca evanghelistii, in loc de a vorbi iudeilor in general (dintre care multi fiind sirieni ar fi vorbit aramaica), au predicat mai ales iudeilor care vorbeau greceste si prozelitilor. In cazul acesta ei ar fi mers pe urmele lui Stefan si indirect au pregatit calea pentru Pavel; deoarece Hellenistai erau, ca grupare veriga de legatura dintre iudei, ca neam si Hellenai, care erau dintre neamuri. In general, insa, alte dovezi apasa platanul cantarului in favoarea exprimarii, Hellenai, greci (neamuri). Mai multe motive sprijina exprimarea aceasta: 1) Intrucat Hellenistei erau iudei, Luca in mod natural i-ar fi inclus intre iudeii din v. 19 si in felul acesta nu ar fi fost un contrast prin mentionarea lor in v. 20. Luca nu ar fi avut ocazia de a atrage atentia la faptul ca predicarea la Antiohia era la Hellenistai, iudeo-greci, deoarece era deja un mare numar dintre ei la Ierusalim (vezi cap. 6,1) si probabil acesti invatatori greci si ciprioti erau ei insisi iudeo-greci. 2) Dar mentionarea speciala de catre Luca e nimerita daca ei incepeau sa predice la Hellenei este un contrast cu totul natural (vezi cap. 14,1; 18,4) si daca cuvantul Hellenai este adevarata exprimare, aici e o nota necesara de progres. Referiri ulterioare lasa clar a se intelege prezenta crestinilor dintre neamuri in Antiohia Siriei (cap. 15,1.28-31; AA 155-161.188) 3) Iarasi, daca acestia erau Hellenai, se poate ca ei sa nu fi fost cu totul pagani idolatri cand au fost convertiti. Poate, ca si Corneliu, unii dintre ei deja se temeau de Dumnezeu (vezi cap. 10,2) si luau parte la serviciile sinagogii (cf. Corinteni, Fapte 18,4). Daca convertirea de la Hellenai din acest capitol a precedat sau a urmat convertirii lui Corneliu nu se poate sti – datele sunt insuficiente pentru a procura un raspuns. Pare probabil ca lucrarea a inaintat timp de luni de zile si ca semeni din Cipru si Cirena au sosit dupa ce experienta cu Corneliu pusese in miscare forte care au contribuit la inlaturarea restrictiilor fata de neiudei. Propovaduit. Vezi cap. 10,36 11:21 Mana Domnului era cu ei, si un mare numar de oameni au crezut si s-au intors la Domnul. Mana Domnului. Expresia este obisnuita in VT pentru interventia directa a lui Dumnezeu in treburile lumii. Vezi Geneza 14,31: ,,Israel a vazut mana (ebraicul yad, ,,mana”) puternica, pe care o indreptase Domnul impotriva egiptenilor. Compara cuvintele vrajmasilor egipteni: ,,Aici este degetul lui Dumnezeu” (Geneza 8,19). Expresia aceasta da viata adevarului despre un Dumnezeu foarte personal. Un mare numar de oameni au crezut. Aici este o relatare a cresterii fenomenale in biserica. Vezi cap. 2,47; 4,4; 5,14; 6,7; 8,6.12; vezi cap. 9,31; 11,24). 11:22 Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, si au trimis pe Barnaba pana la Antiohia. Vestea despre ei. (,,Vesti despre aceste lucruri”, KJV; ,,Vorba despre dansii” Nitz). Sau ,,vestea despre ei”, adica, despre acesti convertiti din Antiohia. Daca, asa cum e probabil, noii convertiti erau dintre neamuri, primirea aparent favorabila pe care vestea despre convertirea lor a avut-o la Ierusalim era fara indoiala datorita acceptarii care probabil deja fusese acordata lui Corneliu. Bisericii din Ierusalim. Vezi cap. 8,14. Au trimis pe Barnaba. Pentru a intari lucrarea din Antiohia si pentru a da aprobarea si indrumarea bisericii din Ierusalim, tot asa cum Petru si Ioan fusesera trimisi in Samaria (cap. 8,14). Poate ca alegerea a cazut pe Barnaba deoarece era cunoscut ca simpatizeaza cu lucrarea care se facea in Antiohia. El era un prieten al lui Saul, pe care-l recomandase la anumiti ucenici din Ierusalim (cap. 9,27) si trebuie sa fi cunoscut convingerile si sperantele lui Saul cu privire la neamuri. De aceea el ar fi salutat cu placere ocazia de a lucra in acelasi fel. Faptul ca era din aceeasi tara din care erau unii din misionari care lucrau in Antiohia ar fi fost o calificare in plus. ,,Ca el sa mearga”, KJV. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 10) omiterea acestei expresii. Pana la Antiohia”. S-ar putea ca Barnaba sa fi vizitat si alte adunari pe drumul spre Antiohia. 11:23 Cand a ajuns el, si a vazut harul lui Dumnezeu, s-a bucurat, si i-a indemnat pe toti sa ramana cu inima hotarata alipiti de Domnul. Harul lui Dumnezeu. Pentru comentariu, vezi Romani 3,24 S-a bucurat. Barnaba a vazut in noua sa lucrare doar ceea ce ii aducea satisfactie si faptul ca noii membri erau adaugati la biserica era o sursa de adanca bucurie pentru el. De fapt, intreaga experienta crestina si intregul program crestin ar trebui sa fie o bucurie continua. I-a indemnat. Sau ,,a inceput sa-i indemne”. Timpul ar putea fi inteles ca inceputul unei actiuni continue. Cu inima hotarata. (,,Cu hotarare a inimii”, KJV) Barnaba dorea ca ei sa fie in stare sa zica, ca psalmistul ,,Inima mea este tare” (hotarata) (Psalmi 6,57; 7,108.1) Alipiti de Domnul. Supunerea trebuie sa fie fata de Isus Hristos Insusi si trebuie sa se vina la el ,,cu inima hotarata”, asa cum e aratat in expresia anterioara. Barnaba vazuse rezultatul lucrarii harului lui Dumnezeu asupra celor din Antiohia, dar stia asa cum stie orice pastor adevarat ca voia omului sau lipsa ei poate face nelucrator harul acela. Zicala, (,,odata mantuit pentru totdeauna mantuit, nu e adevarata; oamenii dau inapoi si apostaziaza si conlucrarea vointei omului e necesara pentru a duce la desavarsire lucrarea de sfintire. 11:24 Caci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfant si de credinta. Si destul de mult norod s-a adaugat la Domnul. Bun. Ori ,,cinstit” (vezi Luca 18,18.19). Aplicata la Barnaba, aceasta era o lauda distinsa si fara indoiala exprima parerea personala a lui Luca cu privire la om. El poate a avut grija sa inscrie recomandatia aceasta deoarece in curand avea sa redea neintelegerea care avea sa desparta pe Barnaba de propriul prieten si conlucrator al lui Luca, Saul din Tars (Fapte 15,39). Plin de Duhul Sfant. Un om cu un caracter ca al lui Barnaba, eminent printre iudeii greci din Antiohia, urma sa aiba o mare influenta atat printre iudei, cat si printre grecii din cetate. Aceeasi calificatie este aratata si la Stefan (cap. 6,5). In urma persecutiei pornita cu uciderea lui Stefan, predicatorii s-au retras la Antiohia. Unii dintre ei se poate sa fi fost greci care avusesera o parte activa in lucrarea pentru care Stefan fusese martirizat. Mult norod. Literal, ,,o mare multime” lasand a se intelege o mare crestere fata de lucrarea relatata in v. 21. Aprobarea bisericii din Ierusalim cu privire la ceea ce se facea, asa cum era exprimata in bucuria si incurajarea lui Barnaba, ,,fiul mangaierii”, urma sa sporeasca zelul acestor lucratori zelosi pentru Hristos. 11:25 Barnaba s-a dus apoi la Tars, ca sa caute pe Saul; Barnaba s-a dus apoi la Tars. Lucrul acesta este insemnat. Presupune ca Saul urma sa aprobe lucrarea care se savarsea la Antiohia si arata increderea lui Barnaba ca Saul era persoana potrivita pentru a ajuta in lucrarea de acolo. Acesta mai lasa sa se inteleaga ca se pastreaza niste legaturi cu Saul prin scrisoare sau prin sol, dupa plecarea lui la Ierusalim. Se poate deduce ca Saul a ramas in Tars si in imprejurimile lui, predicand Evanghelia acolo si in orasele invecinate ale Ciliciei (vezi p. 101,102� ; vezi cap. 15,41). Sa caute pe Saul. Literal, ,,sa vaneze pe Saul”. Acela caruia Domnul i Se aratase si care fusese desemnat ca un ,,vas ales” (cap. 9,15) sa duca numele lui Hristos la neamuri, era solicitat acum sa se alature lui Barnaba in aceasta noua lucrare pentru neamuri la Antiohia. Fara indoiala dupa ce a auzit de lucrarea puterii lui Dumnezeu acolo, Saul a acceptat invitatia. 11:26 si, cand l-a gasit, l-a adus la Antiohia. Un an intreg, au luat parte la adunarile Bisericii, si au invatat pe multi oameni. Pentru intaiasi data, ucenicilor li s-a dat numele de crestini in Antiohia. Un an intreg. Spre deosebire de alte cazuri, aici lungimea timpului e data cu exactitate. Saul predicase la Damasc si la Ierusalim, dovedindu-si noua sa vocatie. In biserica din Antiohia el a gasit liniste si un prilej corespunzator ravnei lui. Adunarile bisericii. Sau, ,,in biserica” Nu in cladirea bisericii – in posesia bisericii n-au fost cladiri decat incepand din secolul al treilea – dar in adunari. Cei interesati se adunau cu credinciosii si erau incorporati in organizatia bisericii de indata ce acceptau pe deplin solia Evangheliei. Au invatat pe multi oameni. Vezi v. 21.24. Li s-a dar numele de Crestini. (,,Au fost numiti crestini”, KJV). Mai bine, ,,au primit numele de Crestini”. Imparatul roman Iulian, numit Apostatul (anii 361-363 d. Hr) nota ca tendinta de a inventa porecle ca o forma de satira caracteriza populatia Antiohiei pe vremea sa. Aceeasi tendinta fara indoiala predomina pe vremea ivirii crestinismului. Prima silaba de la cuvantul crestin de la Gr. Christos, ,,Hristos”, in timp ce finalul este esential latin si comparabil cu cuvinte ca Pompeiani, urmasii lui Pompei si alte nume de partide. La fel in Evanghelii apare un termen analog, Irodiani (Herodianai, Matei 22,16), care aparent reflecta asociatie romana. Poate iarasi numele va fi fost dat in batjocura crestinilor de catre pagani, cam la fel cum termenul Lutherani a fost folosit in deradere 15 secole mai tarziu de catre vrajmasii urmasilor lui Luther. Pare ca ucenicii lui Hristos nu si-au dat singuri numele si intrucat folosirea lui ar lasa sa se inteleaga ca aceia care il purtau erau urmasi ai lui Mesia, Hristosul, e lucru sigur ca el nu le va fi fost dat de catre iudei. Motivul noului termen e aparent. Cand acesti noi convertiti dintre neamuri s-au atasat bisericii din Antiohia, nici unul din numele de mai inainte nu ar fi cuprins intreaga grupare cosmopolita. Ei nu mai erau toti nazarineni sau galileeni sau greco-iudei si in fata oamenilor din Antiohia ei trebuie sa fi aparut ca un amestec curios. De aceea, termenul hibrid ,,crestini”� (,,cristiani”), un cuvant grec cu o terminatie latina, ar fi parut corespunzatoare pentru ei. Ceva mai tarziu ceea ce fusese la inceput o ironie a devenit un nume cu care cineva sa se faleasca: ,,Daca sufera pentru ca este crestin, sa nu-i fie rusine” (1 Petru 4,16). Traditia insa, atribuie originea numelui lui Euodius, primul episcop al Antiohiei. Ignatiu, succesorul lui Euodius, ca conducator al bisericii de acolo, l-a folosit adesea. 11:27 In vremea aceea, s-au pogorat niste proroci din Ierusalim la Antiohia. In vremea aceea. (,,In aceste zile”, KJV). Vezi Nota Aditionala la Capitolul 12, Nota 2. S-au pogorat niste prooroci. (,,Au venit profeti”, KJV). O implinire a profetiei lui Ioel, la care facuse referire Petru in predica lui din Ziua Cincizecimii (cap. 2,17) ca nu vor fi profeti in tanara biserica (vezi Fapte 13,1.2; Efeseni 2,20). Totusi, nu putem primi din relatarile NT o descriere clara a ceea ce era slujba acestor ,,prooroci”. Ei erau oameni care posedau un dar al Duhului, care uneori erau ocupati cu predicarea si explicarea Cuvantului lui Dumnezeu si uneori aveau puterea de a prezice evenimente viitoare, asa cum a facut Agab aici (vezi Fapte 13,1; 15, 32; 19,6; 21,9.10; Romani 12,6; 1 Corinteni 12,10.28.29; 13,2; 14,6.29-37) Minunea proorocilor trebuia evident sa fie luata ca o aprobare in plus data de biserica din Ierusalim lucrarii pe care Saul si Barnaba o faceau la Antiohia. 11:28 Unul din ei, numit Agab, s-a sculat si a vestit, prin Duhul, ca va fi o foamete mare in toata lumea. Si a fost, in adevar, in zilele imparatului Claudiu. Agab. Acelasi prooroc apare mai tarziu in naratiunea de la Cezareea (cap. 21,10.11) A vestit prin Duhul. Compara afirmatia din cap. 21,11. O foamete mare. Foametea acesta e probabil aceea mentionata de Iosif (Antiquities, vol XX, 2,5) care spune cum Elena, regina din Adiabene de la rasarit de Tigru, pe cand era in vizita la Ierusalim a ajutat poporul obtinand pentru el grau din Alexandria si smochine uscate din Cipru. Foametea acesta poate fi privita ca o implinire partiala a profetiei lui Isus din Matei 24,7. In privinta legaturii ei cu cronologia NT vezi pag. 98,100. Nota Aditionala la cap. 12, Nota 1. Lumea. Gr., oikumene, un cuvant referindu-se la pamantul locuit. In Luca 41,4.5 si oriunde in alta parte in NT, este folosit pentru Imperiul Roman. Imparatului Claudiu. (,,Claudius Caesar”, KJV). Dovezi textuale atesta (cf. p. 10) omiterea lui ,,Caesar”. Domnia lui Claudiu a durat de la anul 41 la anul 54, d. Hr., perioada care a fost memorabila pentru mai multe perioade de foamete. (Suetoniu Claudius, XVIII,2; Tacit Anale XII; 43). 11:29 Ucenicii au hotarat sa trimita, fiecare dupa puterea lui, un ajutor fratilor, care locuiau in Iudea, Ucenicii. (,,Atunci ucenicii”, KJV). Adica, biserica din Antiohia. Fiecare dupa puterea lui. Literal, ,,dupa prosperitatea fiecaruia”. Se pare ca aceasta colectare a fost facuta ca urmare a profetiei, inainte ca foametea propriu-zisa sa fi venit. Fara indoiala Saul si Barnaba au fost activi la inflacararea oamenilor dintre neamuri sa sprijine aceasta binefacere. A fost prima dintre acele strangeri de ajutoare pentru ,,saracii dintre sfintii care sunt in Ierusalim” (Romani 15,25.269 care au avut un loc insemnat in activitatea lui Pavel (cf. Fapte 24,17; 1 Corinteni 9; Galateni 2,10) si pe care apostolul le considera ca o legatura de unire dintre iudei si neamurile din biserica. Darnicia convertitilor din Ierusalim in inflacararea primei lor iubiri (Fapte 2,45), impreuna cu persecutiile lor urmatoare (cap. 8,1) probabil ca i-a lasat mai expusi decat cei mai multi la presiunea saraciei. Astfel, atunci cand a venit foametea se poate sa-i fi gasit in mare masura dependenti de ajutorul bisericilor asezate in regiuni neafectate de foamete. Biserica din Antiohia a dat un valoros exemplu pentru alte biserici. 11:30 ceea ce au si facut; si au trimis acest ajutor la prezbiteri prin mana lui Barnaba si a lui Saul. Prezbiterii. Gr. presbiteros, ,,barbatii mai batrani” si asa ,,batrani”, prezbiteri. Aceasta este prima notare a unor astfel de slujbasi in biserica crestina. Ei probabil nu erau apostolii, deoarece prezbiterii sunt mentionati separat de apostoli in cap. 15,2.4.6. De aici inainte, ei apar ca un element proeminent al organizatiei bisericesti. Termenul ,,prezbiter” si in mare masura oficiul din biserica la care se referea, avea fundaluri atat in viata neamurilor, cat si a iudeilor. Papirusurile din Egipt arata ca ,,prezbiterii” jucau un rol important in viata economica a satenilor locali. Astfel s-au facut apeluri la ei in ce priveste chestiuni privitoare la inchiriere de terenuri si platirea impozitelor (vezi J.H. Maulton si G. Milligan, The Vocabulary of the Greek Testament, p. 535). In Asia Mica termenul era folosit pentru membrii unei corporatii si in Egipt pentru preotii unui templu (vezi A Deismann, Bible Studies, p. 156,233). In viata iudaica, cuvantul ,,batran” (presbuteros) era folosit pentru a desemna pe conducatorul unei sinagogi locale, cum e aratat in Inscriptia Theodotus (vezi cap. 4,5). Termenul se afla astfel la indemana pentru a fi adoptat de biserica crestina pentru slujbasii ei care detineau raspunderile primare in congregatiile lor locale. Pe langa aceste raspunderi locale, prezbiterii din biserica din Ierusalim se poate sa fi ocupat ,,pozitia oarecum analoga cu aceea a zegenim-ilor din Sinedriul Iudaic, intrucat ei, impreuna cu apostolii, sunt vazuti in cap. 15 ca au avut o oarecare autoritate dincolo de limitele propriei lor congregatii. In cazul de fata, lor, cei in nevoie, le-au fost trimise fondurile colectate la Antiohia, prin mijlocirea lui Barnaba si a lui Saul. In biserica primara prezbiterul era cunoscut si ca episkopos, insemnand ,,supraveghetori”, un cuvant care a ajuns la noi ca ,,episcop”. Desi istoric, cel putin din secolul al 3-lea d. Hr., termenii ,,prezbiter” (batran) si ,,episcop” au reprezentat doi slujbasi diferiti ai bisericii, dovezi din NT arata clar ca in vremurile apostolice cei doi termeni se refereau la acelasi slujbas (cf. 1 Timotei 3,2-9 cu Tit 1,1). Clement din Roma (c. anul 96 d.Hr) pare sa le egalizeze (Epistle to the Corinthians, 44) si Chrisostom (m. anul 407 d. HR) declara: ,,In vechime, prezbiterii erau chemati supraveghetori (sau episcopi) si slujitori (sau diaconi) ai lui Hristos si supraveghetori, prezbiterii” (First Homily to the Corinthiens 1, in Migne, Patrologia Graeca, vol. 62, col 183). Potrivit cu epistola lui Iacov una dintre datoriile unui prezbiter este vizitarea bolnavilor, rugaciune la Domnul pentru refacerea sanatatii lor si ungerea lor cu untdelemn pentru vindecare (cap. 5,14). In ce priveste o discutare a dezvoltarilor ulterioare in functiile prezbiterului si ale episcopului, vezi p. 26, 38-43. COMENTARII ELLEN G. WHITE. 1-4 AA 141, SR 290 12 AA 137, SR 290 15-17 AA 141; SR 290 20 AA 166 17 AA 193 20-25 AA 156 18 AA 142; SR 291 21,24 SR 201 19 AA 155 26 AA 157; SR 302 27-30 6T 271 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: