10:35 ci ca in orice neam, cine se teme de El, si lucreaza neprihanire este primit de El.
In orice neam. Petru isi dadea neclar seama ca crestinismul nu urma sa fie national. In legaturile sale cu Corneliu, el a inceput sa vada cum ar putea sa aiba loc lucrul acesta, desi nu il intelegea pe deplin. Pavel urma sa declare scurt ca nici neamul, nici sexul, nici starea sociala nu au nici o influenta inaintea lui Dumnezeu (Galateni 3,28; Coloseni 3,10.11).
Iudeii ajunsesera sa se considere ca in mod exclusiv obiectul interesului, grijii si indurarii lui Dumnezeu. Inainte de captivitatea babiloniana, ei isi conformasera viata, credintele si practicele lor religioase la acelea ale natiunilor pagane din jurul lor. (vezi vol. 4, p. 31), dar dupa captivitate au depus eforturi extreme pentru a se izola de vecinii lor dintre neamuri. Ei au dezvoltat un duh de exclusivism care ii facea sa dispretuiasca pe neiudei si sa tagaduiasca eligibilitatea lor la acceptarea inaintea lui Dumnezeu.
La inceput acest duh de exclusivism a constituit bariera principala la inaintarea Evangheliei pentru neiudei. Daca crestinismul ar fi ramas doar o secta a iudaismului – asa cum l-au conceput crestinii iudei la inceput – el nu ar fi putut pretinde supunerea oamenilor de pretutindeni. Prima sarcina majora a bisericii era deci sa sfarame restrictiile care au dus la izolarea iudaismului. In convertirea lui Corneliu, Duhul Sfant a condus tanara biserica sa faca primul ei pas in directia aceasta.
Se temea de El. Expresia aceasta si cea urmatoare poate fi considerata ca referindu-se la cele doua table ale legii – intaia cu privire la datoria omului fata de Dumnezeu, iar a doua, la datoria lui fata de semenii sai (Vezi Mica 6,8; Matei 22,34-40.)
Primit. Sau, ,,acceptabil”. Dumnezeu nu mai are un neam de oameni ales. El cheama pe toti oamenii sa se pocaiasca si primeste pe aceia care fac lucrul acesta cu sinceritate.