English Home Romanian Home
Electronic Bible Online Pages Multi Language Phone Application One Language d/">Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Electronic Books Online Pages Build Ebook Phone Application Download Ebook Phone Application Download Desktop Application Download Ipod / MP4 Player Package Electronic Online Mobile Pages
Create Bible Application Create E-Books Application
Credits News
About our project   |    Mobile Pages   |   
Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Faptele Apostolilor

Adventist

Romanian_non-diacritics

Printable ModePrintable Mode

Faptele Apostolilor, 10


10:1 In Cezarea era un om cu numele Corneliu, sutas din ceata de ostasi numita Italiana.

Cezareea. Adica Caesarea Palestinae, situata pe tarmul mediteranean, nu Caesarea Philippi. Ea era capitala provinciei romane (vezi cap. 8,40) si resedinta obisnuita a procuratorului roman al Iudeii. Fara indoiala era un oras cosmopolit si un centru comercial. Vezi harta de la pag. 240.

Corneliu. Se poate ca Luca sa fi aflat amanuntele acestei intamplari in timpul vreuneia din ramanerile sale la Caesarea (cap. 21, 8; 23, 33; 24,27). Convertirea lui Corneliu marcheaza un nou stadiu de expansiune in cresterea bisericii. Corneliu era un ofiter roman, dar nu era cu totul pagan. Era ,,cucernic” si ,,temator de Dumnezeu” si facea milostenii poporului (vezi cap. 10,2). Chiar si asa, in ochii iudeilor era un pagan, deoarece era netaiat imprejur. In consecinta admiterea lui in biserica marcheaza un nou stadiu in expansiunea crestinismului. E de la sine inteles deci, ca apostolii din Ierusalim au acordat o atentie deosebita acestui caz (cap. 11,1-18). Caracteristicile impresionante, supranaturale ale convertirii lui Corneliu trebuie sa fi fost un factor important in conducerea apostolilor sa accepte faptul ca un pagan necircumcis poate sa devina crestin. Totusi, au mai trebuit bisericii cativa ani, pentru a intelege pe deplin ca neamurile urmeaza sa se bucure de aceeasi pozitie si de aceleasi privilegii ca si iudeii circumcisi (vezi Fapte 15, 1-31; Galateni 2,12).

Sutas. Vezi Luca 7,2. Un sutas comanda cam 100 de oameni. El era considerat ca un ofiter superior care avea comanda directa a ostasilor si avea in primul rand raspunderea de a supraveghea modul in care acestia isi implineau datoria de a mentine ordinea publica. Sutasii, in mod normal, nu avansau la pozitii superioare in armata romana. Corneliu era cetatean roman.

Din ceata. Gr. ek speires¸ ,,din cohorta”, aratand ca sutasul Corneliu nu era comandant al cohortei, ci un ofiter din ea. Cohorta romana, numita aici ,,ceata”, consta din 600 de oameni si era unitatea administrativa a armatei.

Ceata … ,,Italiana”. (,,Cohorta numita Italica”, Nitz). Aceasta era probabil Cohors II Italica, despre care se stie ca a fost stationata in Siria in timpul Razboiului Iudeo –Roman, si pare ca fusese acolo mai de timpuriu, de vremea naratiunii. Cohorta aceasta se crede ca era alcatuita din sclavi eliberati sau cel putin din oameni care erau de origine neromana. Era o cohorta auxiliara de arcasi.



10:2 Omul acesta era cucernic si temator de Dumnezeu, impreuna cu toata casa lui. El facea multe milostenii norodului, si se ruga totdeauna lui Dumnezeu.

Temator de Dumnezeu. Expresia aceasta si cuvintele asemanatoare ,,un inchinator la Dumnezeu”, ca si expresia ,,persoane cucernice”, sunt folosite de repetate ori de Luca (cap. 10, 22, 35; 14,16.20; 50, 16.14; 17,4.17; 18.7) cu referire la persoane dintre neamuri, ca de pilda Corneliu, care acceptasera iudaismul si inchinarea lui Iehova. De multe ori, cel putin, aceasta cuprinde si tinerea Sabatului si infranarea de la mancaruri oprite de lege. Dar, astfel de oameni dintre neamuri nu se identificau cu totul cu iudaismul, supunandu-se la circumciziune sau prin ascultarea minutioasa a tuturor randuielilor cerute de la un iudeu devotat. Vezi vol. V, p. 62,63.

Expresiile acesta au pricinuit discutii savante considerabile. LXX se refera la ,,cei care se temeau” (2 Cronici 5,6) in asa fel ca sa determine pe unii invatati sa creada ca e indicata o categorie aparte de iudei autentici. La fel Iosif (Antiquities, XIV, 7,2, 110, ed. Loeb, vol 7, p. 505) vorbeste de ,,cei care se inchinau lui Dumnezeu” ca trimitand daruri la Templul de pretutindeni din lume.

Sugestia in plus a fost facuta ca aceia ,,care se temeau de Dumnezeu” si ,,care se inchinau lui Dumnezeu”, mentionati in Fapte, sunt aceiasi cu ,,prozelitii portii” de care se presupune ca au constituit o grupa recunoscuta de semi-prozeliti care, desi se inchinau lui Iehova si tineau parte din legea iudaica, nu erau circumcisi si deci nu erau considerati ca fiind iudei adevarati. Unii pun la indoiala explicatia aceasta.

Totusi reiese ca termenii ,,cineva care se teme de Dumnezeu” (sau ,,temator de Dumnezeu”) si ,,cineva care se inchina lui Dumnezeu” au fost expresii tehnice in perioada NT pentru o anumita categorie de semi-prozeliti la iudaism care se bucurau de o oarecare recunoastere in sinagoga, asa cum s-a sugerat adesea. In iudaismul de mai tarziu un termen asemanator ,,tematori de Cer” poate sa fi reprezentat vreo grupa de felul acesta. Tematorii de Dumnezeu nu puteau sa detina vreo pozitie recunoscuta oficial in cuprinsul comunitatilor iudaice si legatura lor cu iudaismul trebuie sa fi fost in cea mai mare masura neoficiala. Cu toate acestea, prezenta unor asemenea oameni cucernici prin toata lumea romana oferea predicatorilor crestini o audienta dintre neamuri, care, desi nu erau legati ca robi de legalismul iudaismului, erau sinceri cautatori de Dumnezeu si erau oarecum familiarizati cu Scripturile iudaice (mai ales LXX) si cu doctrinele iudaice.

Cu toata casa lui. Corneliu n-a fost satisfacut ca aflase un adevar superior pentru sine, ci cauta sa-l dea mai departe familiei sale, slujitorilor sai, si la altii care veneau sub influenta sa. Ostasul trimis sa gaseasca pe Petru e numit ,,cucernic” (v. 7)

Multa milostenie. Corneliu era generos ca si celalalt sutas despre care iudeii spuneau: ,,Iubeste neamul nostru si el ne-a zidit sinagoga” (Luca 7,5).

Norodului. Adica, iudeilor, in contrast cu ,,natiunile”, neamurile.

Se ruga. Combinarea facerii de milostenii cu rugaciunea era ceva obisnuit atat in iudaism, cat si in crestinismul timpuriu (vezi Matei 6,2.5; Fapte 10,4; 1 Petru 4,7.8; Tohe 12,8).

Intrucat vedenia care urmeaza fara indoiala poate fi privita ca un raspuns la rugaciunile lui Corneliu, e natural de a gandi ca el cauta o cunoastere deplina a caii lui Dumnezeu (vezi Fapte 11,14).



10:3 Pe la ceasul al noualea din zi, a vazut lamurit intr-o vedenie pe un inger al lui Dumnezeu ca a intrat la el, si i-a zis: Cornelie!

Ceasul al noualea. Aceasta era ora de rugaciune de dupa-amiaza la Templu (vezi Matei 27,45; Fapte 3,1). Pare ca sutasul adoptase orele iudaice de rugaciune, intrucat se ruga atunci cand i s-a dat vedenia (cap. 10,30)

Lamurit. (,,Evident”; KJV). Gr. phaneros, ,,clar”, ,,distinct, ,,vadit”, ,,aparent”. O vedenie. Gr. horama, ,,ceea ce e vazut” si mai ales, ca aici, o vedenie care este data de Dumnezeu. Expresia ,,este o vedenie” poate fi tradusa si ,,in vedenie”. (Vezi 1 Samuel 3,1.)



10:4 Corneliu s-a uitat tinta la el, s-a infricosat, si a raspuns: Ce este, Doamne? Si ingerul i-a zis: Rugaciunile si milosteniile tale s-au suit inaintea lui Dumnezeu, si El Si-a adus aminte de ele.

S-a uitat tinta. (,,A privit”, KJV, ,,Pironind ochii”, Nitz). Sau ,,a privi atent”, ,,absorbit”.

S-a infricosat. Ingerul e numit ,,un om cu o haina stralucitoare” (v. 30, cf. cap. 1,10). Pentru o clipa, aratarea lui neasteptata a ingrozit pe Corneliu. Ostasii romani care pazeau mormantul lui Hristos, care nu erau obisnuiti cu lucrurile spirituale, asa cum era Corneliu, au tremurat si au ajuns ca niste morti in fata slavei orbitoare a ingerului invierii (vezi Matei 28, 2.4; cf. Dan 10, 7-11).

Ce este? Prin intrebarea aceasta, Corneliu arata ca viziunea cuprinde mai mult decat putea el sa inteleaga si cuvintele lui pot fi luate ca implicand dispozitia lui de a asculta indrumarea divina. Compara raspunsul pe care l-a dat Saul cand Hristos S-a aratat pe drum in apropiere de Damasc. (cap. 9,6).

Doamne. Gr. kurios, un titlu de respect, care, atunci cand a aplicat la fiintele omenesti, e de tradus, ,,domnule” (cap. 16,30), dar cand se refera la Dumnezeu inseamna ,,Domn” (cap. 7,33). Ce traducere e preferabila aici depinde de masura in care Corneliu a recunoscut de la inceput pe inger ca sol ceresc. ,,Domn” e probabil traducerea cea mai buna.

Rugaciunile si milosteniile tale. Vezi v. 2. Milosteniile lui Corneliu erau o expresie concreta a sinceritatii vietii sale spirituale launtrice, alimentata cum era, de rugaciunea obisnuita.

S-au suit. Mai degraba, ,,s-au ridicat”. Rugaciunea poate fi imaginata ca fiind asemenea cu tamaia care se inalta la tronul lui Dumnezeu (vezi Apoc. 5,8; 8,3.4) sau cu fumul arderii de tot, care in ebraica era numita un olah, ,,ceea ce se inalta”. Aceasta era o expresie deosebit de corespunzatoare cu privire la rugaciunea inaltata la timpul jertfei de seara. (vezi Fapte 10,3).

Si-a adus aminte. (,,Ca o aducere aminte”, KJV; ,,Spre aducere aminte”, Nitz). Gr. mnemossunon, un cuvant folosit deseori in LXX pentru a se referi la partea din jertfe de floarea fainii pe care preotul o ardea pe altar (Levitic 2,2.9.16; 5,12; 6,15). Fumul jertfei, cand sa inalta reprezenta rugaciunile lui Israel. Exact acelasi cuvant apare in Tobit 12,17, unde un inger zice: ,,Am adus amintirea rugaciunii tale inaintea slavei lui Dumnezeu” (in R.H. Charles, The Apocrypha and Pseudepigrapha of the Old Testament”, vol. I, p. 234). Rugaciunile lui Corneliu erau bine primite inaintea lui Dumnezeu. El urma ,,adevarata Lumina, care… lumineaza pe orice om” (Ioan 1,9), si se impartasea de credinta care de la inceputul lumii a deschis calea pentru indreptatire – credinta ca adevaratul Dumnezeu ,,este si ca rasplateste pe cei care-L cauta cu sarguinta”. (Evrei 11,6).



10:5 Trimite acum niste oameni la Iope, si cheama pe Simon, zis si Petru.

Trimite … oameni. Dumnezeu voia ca sutasul sa faca un efort activ pentru a obtine cunostinta Evangheliei. Adevarurile castigate, ca rezultat al cercetarii personale, sunt mai mult pretuite decat acelea care ne sunt impuse.

Cheama pe Simon. (,,Cheama pe unul Simon”, KJV). Fara indoiala sutasul ar fi putut descoperi ca apostolul Simon locuia la Simon tabacarul. Dar Dumnezeu, Atotstiitorul, stie unde era Petru si l-a indreptat pe Corneliu cum se cuvenea. In atotstiinta Sa, Dumnezeu cunoaste fiecare amanunt cu privire la oricine. Intelegerea din partea omului a lucrului acestuia poate fi un mijloc de abatere de la pacat; mai bine, ea este o o incurajare nemarginit de mare la o viata evlavioasa. Pribegirile in intristarile psalmistului erau cunoscute lui Dumnezeu (Psalmi 56,8). Chiar si caderea unei vrabii e notata de Domnul si perii din capul omului sunt numarati (Matei 10,29-31). Paralela dintre experienta lui Corneliu si aceea a lui Anania si Saul (Fapte 9,10-12) e vrednica de notat.



10:6 El gazduieste la un om, numit Simon tabacarul, a carui casa este langa mare: acela iti va spune ce trebuie sa faci.

Simon tabacarul. Vezi cap. 9,43.

Acela iti va spune. Dovezi textuale atesta (cf. p. 10) omiterea cuvintelor, ,,acela iti va spune ce trebuie sa faci”. Totusi aceeasi idee este prezentata in relatarea personala a lui Petru a vizitei la Corneliu (cap. 11,14), in propozitia, ,,care-ti va spune cuvinte prin care vei fi mantuit tu si toata casa ta”. Acesta este unul din diferitele cazuri aflate in manuscrise ceva mai tarziu ale Faptelor in care sa facut o incercare de a alcatui o naratiune completa in capitolele mai timpurii, adunand laolalta si adaptand informatii care apareau originar numai in capitole mai tarzii (cf. cap. 9,6).

In ce priveste o tratare a situatiei prezbitilor deplini si a ,,prozelitilor portii”, care acceptasera credinta iudaica partial, vezi Vol. V, p. 62.



10:7 Cum a plecat ingerul, care vorbise cu el, Corneliu a chemat doua din slugile sale, si un ostas cucernic din aceia care-i slujeau in tot timpul;

Un ostas cucernic. Cuvantul ,,cucernic” lasa a se intelege ca omul acesta, ca si superiorul sau sutasul, era un inchinator al adevaratului Dumnezeu, dar nu un prozelit circumcis (vezi Vol. V, p. 62).



10:8 si, dupa ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iope.

Le-a istorisit totul. (,,Le-a declarat toate acestea”, KJV). Increderea pe care Corneliu o avea in cei de sub comanda sa este aratata de faptul ca el le povesteste deschis de indata despre vedenia sa. Fara indoiala, ei cunoscusera nadejdile si rugaciunile lui de mai inainte, si asa erau pregatiti sa impartaseasca cu el raspunsul fagaduit. Toate acestea aduc lumina asupra caracterului lui Corneliu, indicand ca in masura in care el fusese in stare incercase sa conduca pe aceia de sub influenta sa la adevarul care il condusese pe el personal la o viata superioara.

La Iope. Distanta de la Cezareea la Iope era de vreo 30 de mile. Iope era cetatea de unde Iona fugise cand fusese chemat sa predice neamurilor o solie care s-a dovedit ca e o sansa de viata pentru ele. Acum, din aceeasi cetate, Petru era chemat si proclamase Evanghelia la neamuri.



10:9 A doua zi, cand erau pe drum si se apropiau de cetate, Petru s-a suit sa se roage pe acoperisul casei, pe la ceasul al saselea.

Se apropiau. Evenimentele care au dus la vedenia lui Petru au fost asa fel programate in timp, incat sa duca apogeul acelei vedenii chiar in ceasul cand solii soseau. (vezi v. 17-20).

Acoperisul casei. Gr. dama, ,,cladirea”, ,,casa”, ,,A se urca pe casa”, insemna a se urca pe acoperis, care in Orient era de obicei plat. Locul acesta era un loc corespunzator pentru rugaciune si meditatie. Intr-o cetate ca Iope, in casa tabacarului era poate unicul loc potrivit pentru un asemenea scop. Pentru exemple de alte intrebuintari ale acoperisului casei, vezi 1 Samuel 9,25; Ieremia 19,13; Matei 10,27.

Ceasul al saselea. Aceasta este miezul zilei. La iudei acesta probabil nu era unul din ceasurile regulate de rugaciune, dar literatura iudaica timpurie nu spune despre el nimic, asa ca persoane deosebit de evlavioase s-ar putea sa fi practicat un asemenea obicei. Oricum, Petru este aflat la rugaciune in acest timp (vezi Fapte 3,1). Totusi alte explicatii sunt la fel plauzibile. Rugaciunea obisnuita de dimineata care in mod normal avea loc cam pe la 9 a.m., la timpul jertfei de dimineata, putea sa fi fost rugaciunea de dimineata. O alta interpretare cu putinta e sugerata de randuiala iudaica mergand inapoi cel putin pana in secolul al 3-lea d.Hr. Regula aceasta prevedea ca daca un om nu mancase pana la amiaza, el trebuia atunci ca mai intai sa inalte rugaciunea de dupa- amiaza (normal pe la ora 3 p.m.) pentru ca nu trebuia sa fie rostita imediat dupa ce mancase. Intrucat Petru era ,,foarte flamand” (,,l-a ajuns foamea”) (cap. 10,10), s-ar fi putut ca in ziua respectiva el inca sa nu fi mancat, asa ca inadins a inaltat rugaciunea sa de seara la o ora mai devreme.

Indiferent ce explicatie este adoptata pentru faptul ca Petru s-a rugat la ora aceea, e clar ca meditatia si consacrarea lui a deschis calea pentru primirea unei vedenii exact la momentul cuvenit pentru a-l pregati sa primeasca solii de la Corneliu.



10:10 L-a ajuns foamea, si a vrut sa manance. Pe cand ii pregateau mancarea, a cazut intr-o rapire sufleteasca.

L-a ajuns foamea. (,,Foarte flamand”, KJV) Pare ca Petru nu postea, deoarece intentiona sa manance. Foamea lui la amiaza l-a pregatit pentru porunca de a manca, care urma sa-i fie data in legatura cu vedenia sa (v. 13). Venind in imprejurarile acestea, porunca era deosebit de viguroasa.

A vrut sa manance. (,,Ar fi mancat”, KJV, ,,Voia sa manance”, Nitz). Literal, ,,dorea sa manance”, sau ,,a inceput sa aiba nevoie sa manance”.

O rapire sufleteasca . (,,Transa”, KJV, ,,Uimire”, Nitz) Gr. ekstasis, ,,o stare la o parte” si prin extensiune, o deplasare a mintii din imprejurimile ei normale. Cuvantul ,,extaz” e derivat de la ekstasis. Luca foloseste cuvantul acesta din nou pentru vedenia lui Pavel din Templu (cap. 22.17). Cuvantul acesta e folosit in LXX pentru a descrie somnul adanc al lui Abraam (Geneza 15,12). El reprezinta o stare in care actiunea normala a simturilor e suspendata, asa incat vedenia e vazuta numai cu mintea, ca in vis (vezi 2 Corinteni 12,3). Starea de ekstasis a lui Petru a oferit un canal pentru o descoperire a vointei divine.



10:11 A vazut cerul deschis, si un vas ca o fata de masa mare, legata cu cele patru colturi, coborandu-se si slobozindu-se in jos pe pamant.

Cerul deschis. Aratand ca vedenia si solia ei veneau de la Dumnezeu (vezi cap. 7,58).

Vas. Gr. skenos, un cuvant folosit pentru a descrie unelte de gospodarie si de alta natura, in cazul prezent, un termen general pentru un container.

O fata de masa mare. Dovezile textuale sunt impartite (cf. p. 10) in ce priveste daca pasajul acesta sa sune asa ca in KJV, sau ,,o mare fata de masa coborata de cele patru colturi”. Cuvantul redat ,,colturi” este cuvantul obisnuit pentru ,,inceput” si asa se refera la o extremitate, care in cazul unei fete de masa ar fi colturile ei. Pe cat se pare ceea ce a vazut apostolul era o fata de masa intinsa ale carei patru colturi erau lasate in jos din ceea ce s-ar fi putut numi cele patru extremitati ale cerului deschis.

(,,Spre el”, KJV) Dovezile textuale favorizeaza (cf. p. 10) omiterea acestor cuvinte.



10:12 In ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare si taratoare de pe pamant si pasarile cerului.

Tot felul de dobitoace. Dovezile textuale favorizeaza (cf. p.10) omiterea cuvintelor ,,ale pamantului, si animale salbatice” (KJV). Totusi aceleasi cuvinte se gasesc in cap. 11,6. Vedenia prezenta intreaga creatie animala. Evident erau reprezentate atat alimentele ingaduite iudeilor, cat si cele oprite, dar folosite ca hrana de neamuri”.



10:13 Si un glas i-a zis: Petre, scoala-te, taie si mananca.

Taie si mananca. (,,Omoara si mananca”, KJV; ,,Injunghie si mananca”, Nitz). Petru era flamand si indemnurile naturale ale apetitului au fost confirmate de un glas din cer. Impotrivirea lui era din cauza constiintei. Petru inca nu intelesese ca deosebirea dintru iudei si neamuri fusese indepartata de Hristos (Galateni 3,28.29). Faptul ca Petru nu a izbutit sa prinda lucrul acesta deplin chiar si dupa vedenia aceasta reiese din prefacatoria lui de mai tarziu de la Antiohia, pentru care Pavel l-a mustrat atat de sincer. (Galateni 2,9-21).



10:14 Nicidecum, Doamne, a raspuns Petru. Caci niciodata n-am mancat ceva spurcat sau necurat.

Nicidecum, Doamne. Impotrivirea ferma a lui Petru chiar fata de un glas din cer e in deplina armonie cu caracterul lui (vezi Matei 10,22; Ioan 13,8) Exclamatia lui ne aduce aminte de cea a lui Ezechiel cand vedea pe Israel consumand o hrana necurata (cap. 4,14). Abtinerea de la folosirea carnii necurate era unul din semnele cele mai caracteristice ale iudeilor si una la care el tinea riguros. Fusese unul din litigiile fundamentale dintre iudei si sirieni in decursul Razboiului Macabeiilor (vezi 2 Macabei 6,18-31), un litigiu pentru care iudeii radicali isi dadeau bucuros viata.

Totusi, deosebirea dintre animale curate si necurate, facuta precis in Levitic 11, a precedat natiunea iudaica. Distinctia a fost facuta de Dumnezeu si respectata de Noe cand a supravegheat intrarea animalelor in corabie (Geneza 7,2; cf. cap. 8,20). Hrana originara a omului consta din fructe, cereale, nuci si alune diferite (Geneza 1,29). Inainte de a se fi adaugat alimentele carnate la dieta lui (Geneza 9,2.3) distinctia dintre animale curate si necurate fusese facuta clar. In felul acesta nu exista un bun temei pentru pozitia ca interdictia alimentelor necurate fusese inlaturata atunci cand s-a pus capat legii ceremoniale la cruce. In vedenia lui Petru, aceste restrictii aveau o referire simbolica la deosebirile iudaice intre oameni – ei si neamurile – si desfiintarea acestor deosebiri era punctul in litigiu (vezi Geneza 9,3; Levitic 11; Fapte 10,15; Nota aditionala la Levitic 11).

Spurcat. (,,Obisnuit”, KJV). Folosirea cuvantului ,,de rand” in sensul de ,,spurcat” potrivit cu ritualul mozaic, reflecta atitudinea iudaica fata de neamuri. Toti cei care nu erau iudei erau priviti ca gloata ,,de rand”, inlaturati de la legamantul lui Dumnezeu. Practicile acestor proscrisi spiritual, diferite de acelea ale poporului ales, erau numite lucruri ,,de rand” si, intrucat aceste lucruri ,,de rand” erau in general acelea interzise de lege, toate aceste lucruri sau actiuni interzise, ajungeau sa fie cunoscute ca ,,de rand”. La fel cand mainile oamenilor erau spurcate ceremonial, ele erau cunoscute ca ,,maini de rand” ( o traducere literala a expresiei redate ,,maini necurate” in Marcu 7,2).



10:15 Si glasul i-a zis iarasi a doua oara: Ce a curatit Dumnezeu, sa nu numesti spurcat.

Ce a curatit Dumnezeu. In vedenie, animalele curate si necurate se gaseau pe aceeasi treapta, venind de sus in aceeasi fata de masa. Ele reprezentau astfel un amestec general al lucrurilor, printre care nici unul nu urma sa fie numit de rand sau necurat.

In interpretarea vedeniei ar trebui sa se recunoasca faptul ca, desi era data intr-un moment de foame fizica (v. 10), nu facea referire la hrana fizica, ci la oameni, Petru urmand sa simta o foame pentru sufletele oamenilor de pretutindeni. Dupa ce a prins invatatura aceasta, cel putin in parte, Petru declara: ,,Dumnezeu mi-a aratat sa nu numesc pe nici un om spurcat sau necurat” (v. 28). Neamurile, de obicei considerate necurate, asteptau lucrarea spirituala a lui Petru. El nu trebuia sa ezite de a le sluji. Nu mai trebuia sa fie considerate necurate.



10:16 Lucrul acesta s-a facut de trei ori, si indata dupa aceea vasul a fost ridicat iarasi la cer.

S-a facut de trei ori. Vedenia a fost repetata de trei ori, fara indoiala ca sa poata ramane in mintea apostolului. La fel visul lui Faraon fusese dat de doua ori (Geneza 41,33) si Isus repetase de trei ori indemnul: ,,Paste mieluseii Meii” sau ,,Pasti oile Mele” (Ioan 21,15-17), un indemn care acum urma sa capete pentru el un inteles nou si mai adanc.



10:17 Pe cand Petru nu stia ce sa creada despre intelesul vedeniei, pe care o avusese, iata ca, oamenii trimisi de Corneliu, intreband de casa lui Simon, au stat la poarta,

Nu stia ce sa creada. (,,Se indoia in sine”, KJV; ,,Nu se domina pe sine”, Nitz). Mai degraba, ,,era nedumerit”, ,,era in incurcatura sa stie”. Cuvantul acesta e folosit cu privire la nedumerirea lui Irod cu privire la Hristos, cand oamenii spuneau ca Ioan Botezatorul inviase din morti (Luca 9,7). Acum Petru, trezit din uimirea lui, nu stia cum sa aplice ceea ce vazuse si auzise. Reprezentantii lui Corneliu, cautandu-l in clipa aceea, i-au adus raspunsul. Vezi Fapte 10,28.

Au stat la poarta. Asezarea generala a casei lui Simon fusese descrisa lui Corneliu (v. 6) si cand trimisii lui au gasit ca amanuntele corespund, lucrul acesta trebuie sa le fi dat incredere ca umblarea lor urma sa aiba succes. Sincronizarea viziunii lui Corneliu cu aceea a lui Petru, pentru a ingadui sosirea trimisilor dupa o calatorie de 30 de mile (vezi v. 8) la locul unde era gazduit Petru exact la momentul potrivit, nu era o coincidenta.



10:18 si au intrebat cu glas tare daca Simon, zis si Petru, gazduieste acolo.

Au intrebat cu glas tare. (,,Au chemat”, KJV) Si anume, pentru ca cineva din casa sa vina afara. Trimisii fara indoiala erau dintre neamuri, ca si Corneliu insusi si deci s-ar fi sfiit sa intre intr-o casa de iudei, fara ca mai intai sa dea semn de prezenta lor.



10:19 Si pe cand se gandea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: Iata ca te cauta trei oameni;

Pe cand se gandea Petru. Petru se tot gandea la problemele lui si se intreba ce ar fi vrut Dumnezeu sa spuna prin vedenia aceea. Pe cand sta el si se gandea, iata a venit si explicatia.

Duhul i-a zis: Petru nu mai era in transa. Duhul Divin vorbea acum launtrului tainic al sufletului sau. Invatatura Duhului dadea a se intelege ca Petru trebuia sa lege sosirea delegatiei cu vedenia pe care o avusese.

Trei oameni. Cele doua slugi si ostasul pe care-i trimisese Corneliu (v. 7).



10:20 scoala-te, pogoara-te, si du-te cu ei, fara sovaire, caci Eu i-am trimis.

Pogoara-te. Petru era inca pe acoperisul casei.

Fara sovaire. (,,Neindoindu-te”, KJV; ,,Fara a te indoi”, Nitz). Sau ,,ezitand”. Ca si candva mai inainte, Petru nu stia inca ce facea Domnul Sau, dar urma sa stie dupa aceea (Ioan 18,7). Atat el, cat si trimisii lui Corneliu lucrau la fel sub indemnurile Duhului Sfant. Vedenia nu-i daduse lui Petru nici un indiciu ca el trebuie sa faca o calatorie. Acum Petru era informat cu privire la aceasta si a inteles ca ,,neindoindu-te de nimic” vrea sa spuna, ca la sfarsitul calatoriei sale, el nu trebuia sa faca nici o deosebire intre iudei si alti oameni. In felul acesta vedenia se facea inteleasa putin cate putin, si nedumerirea lui era inlaturata.



10:21 Petru deci s-a pogorat, si a zis oamenilor acelora: Eu sunt acela, pe care-l cautati; ce pricina va aduce?

,, Care erau trimisi”, KJV. Nitz) Dovezi textuale atesta (cf. p. 10) omiterea cuvintelor: ,, care erau trimisi la el de Corneliu.”

Ce pricina? (,, Care e cauza?” KJV; Ce este pricina?”, Nitz) . Duhul ii spusese lui Petru ca oamenii il asteptau si ca trebuia sa se duca cu el, dar nu fusese informat cu privire la pricina venirii lor. Natural, deci, cea dintai intrebare a lui a fost cu privire la scopul veniri lor.



10:22 Ei au raspuns: Sutasul Corneliu, om drept si temator de Dumnezeu si vorbit de bine de tot neamul Iudeilor, a fost instiintat de Dumnezeu, printr-un inger sfant, sa te cheme in casa lui, si sa auda cuvintele, pe care i le vei spune.

Sutasul Corneliu. Descrierea facuta de trimisii lui pare sa lase a se intelege ca sutasul Corneliu nu era cu totul necunoscut la Iope. Petru se poate sa-si fi adus aminte de celalalt sutas, al carui nume nu este relatat, care era stationat la Capernaum si zidise o sinagoga pentru iudei (Luca 7,5). O data cu amintirea aceasta i-ar fi revenit in minte cuvintele pe care le spusese Invatatorul, laudand credinta sutasului, ,,ca vor veni multi de la rasarit si de la apus si vor sta la masa cu Avraam, Isac si Iacov, in Imparatia cerurilor” (Matei 8,11).

Temator de Dumnezeu. Vezi v. 2.

Vorbit de bine. (,,Cu nume bun”, KJV). Anume, din cauza milosteniilor pe care le facuse si vaditul lui respect pentru adevaratul Dumnezeu. Evlavia lui Corneliu era cunoscuta nu numai in mijlocul populatiei din Cezarea, ci printre toti iudeii.

A fost instiintat de Dumnezeu. Gr. chrematizo, ,,a sfatui”. Cuvantul acesta era deseori folosit de scriitorii pagani pentru raspunsul dat de un oracol. Iosif il foloseste de cateva ori cu privire la vorbirea lui Dumnezeu catre oameni si, in pasajul de fata, acesta este dar intelesul lui. E folosit cu privire la indemnurile date magilor (Matei 2,12) si lui Iosif, (Matei 2,22) cu privire la descoperirea data lui Simeon (Luca 2,26) si cu privire la soliile divine trimise lui Moise (Evrei 8,5) si lui Noe (11,7). In consecinta, KJV a redat acel singur cuvant prin ,,a fost instiintat de Dumnezeu”.

Sa auda cuvintele. Adica, sa afle de la Petru ce vrea Dumnezeu sa faca Corneliu. (vezi cap. 11,14). La fel, iudeii numeau adesea Cele Zece Porunci cele zece cuvinte (conform Exod 20,1)



10:23 Petru deci i-a chemat inauntru, si i-a gazduit.

I-au chemat. Invitatia lui Petru adresata acestor oameni dintre neamuri sa vina in casa insemna a face un pas in inlaturarea scrupulelor pe care iudeii le simteau pentru neiudei.

A doua zi. Intrucat Petru se urcase pe la amiaza pe acoperisul casei ca sa se roage, sosirea trimisilor dupa vedenia lui, trebuia sa fi fost pe la inceputul dupa-amiezii. Deoarece era prea tarziu pentru a ajunge la Cezareea, la departare de vreo 30 de mile, inca in ziua aceea, Petru nu a pornit la drum, decat a doua zi. Chiar si trimisii aveau fara indoiala nevoie de odihna dupa calatoria de la Iope.

Cativa frati. (,,Anumiti frati”, KJV). Acesti barbati erau fara indoiala crestini iudei (v. 45) si potrivit cu capitolul 11,12, ei erau sase la numar. Fara indoiala Petru isi amintea cuvintele lui Hristos: ,,Orice vorba sa fie sprijinita pe marturia a doi sau trei martori” (Matei 18,16). El dorea ca ei sa relateze bisericii orice ar fi facut el. Utilitatea marturiei lor mai tarziu in Ierusalim este evidenta in Fapte 11,12. Fara indoiala Petru i-a informat cu privire la vedenia lui si la solia pe care o adusesera slujitorii lui Corneliu. Bunul nume al lui Corneliu ar fi avut greutate inaintea lor si ii facea gata sa mearga cu Petru.



10:24 A doua zi, s-a sculat, si a plecat cu ei. L-au insotit si cativa frati din Iope. In cealalta zi au ajuns la Cezarea. Corneliu ii astepta cu rudele si prietenii de aproape, pe care-i chemase.

In cealalta zi. (,,A doua zi”, KJV). Pare ca Petru si insotitorii s-au oprit peste noapte in drumul lor spre Cezareea, probabil asa cum facusera si trimisii lui Corneliu in drumul lor spre Iope (vezi v. 7-9.17). Drumul lor se intindea de-a lungul tarmului mediteranean.

Corneliu ii astepta. (,,Corneliu astepta”, KJV) Mai bine ,,ii astepta”. Atitudinea lui de pregatire arata cat de convins era el ca propria sa vedenie era reala si ca Dumnezeu era pe punctul de a-i da un raspuns la rugaciune.

Rudele si prietenii de aproape. Acestia cuprindeau ostasii de sub comanda lui Corneliu, care erau mai mult sau mai putin simpatizanti ai sentimentelor lui religioase, si prietenii din localitate. El a cautat sa aduca pe cat mai multi cu putinta mai aproape de lumina cea noua, pe care el urma sa o primeasca.



10:25 Cand era sa intre Petru, Corneliu, care-i iesise inainte, s-a aruncat la picioarele lui, si i s-a inchinat.

I s-a inchinat. Aceasta supunere era forma cea mai externa a omagiului rasaritean. Asa Iair s-a plecat inaintea lui Isus (Matei 9,18) si Ioan inaintea ingerului. (Apocalipsa 22,8). Actul acesta din partea lui Corneliu, un ofiter roman, dadea pe fata ca el recunostea pe Petru ca sol al lui Dumnezeu. Acte de felul acesta nu erau obisnuite la ostasii romani, mai ales in legatura cu iudeii.



10:26 Dar Petru l-a ridicat, si a zis: Scoala-te, si eu sunt om!

L-a ridicat. (,,L-a luat sus”, KJV). Adica, ,,l-a ridicat”. Raspunsul lui Petru arata ca inchinarea trebuie sa fie data numai lui Dumnezeu. Ca omul sa ceara sau sa primeasca un omagiu din partea omului nu putea sa fie drept. Cuvintele lui Petru sunt paralele cu acelea ale lui Pavel la Listra (cap. 14,15). Inchinarea la sfinti sau chiar la ingeri insemneaza a desfiinta distinctia care ar trebui sa existe totdeauna intre Dumnezeu si om (vezi Apocalipsa 22,9).



10:27 Si vorbind cu el, a intrat in casa, si a gasit adunati pe multi.

Vorbind cu el. (,,Vorbit cu el,”). Observatiile ulterioare ale lui Petru arata ca sutasul a spus apostolului multe lucruri care nu sunt mentionate in mod specific in text.

A intrat in casa. Pare ca partea precedenta a convorbirii a avut loc in apropiere de intrarea in casa. Actul lui Corneliu de a iesi sa-l intampine pe Petru era in spiritul sutasului din Evanghelie, care a zis: ,,Nu sunt vrednic sa intri sub acoperamantul meu” (Luca 7,6).

Multi. Personalitatea si purtarea lui Corneliu castigase multi prieteni si, in entuziasmul si credinta lui, ii stransese sa vada si sa auda un om despre care el nu stia nimic (vezi v. 24).



10:28 Stiti, le-a zis el, ca nu este ingaduit de Lege unui Iudeu sa se insoteasca impreuna cu unul de alt neam, sau sa vina la el; dar Dumnezeu mi-a aratat sa nu numesc pe nici un om spurcat sau necurat.

Nu este ingaduit de lege. (,,E un lucru nelegal”, KJV; ,,Neiertat”, Nitz). Apostolul afirmase ca un fapt cunoscut ca un iudeu nu avea voie sa se insoteasca cu cineva dintre neamuri. Purtarea trimisilor lui Corneliu de a sta afara din casa lui Simon si de a chema sa vina cineva la ei, sub cerul liber, arata ca ei cunosteau prejudecata iudaica. O astfel de exclusivitate iudaica era cunoscuta scriitorilor clasici. Juvenal zice: ,,Fiind obisnuiti sa dispretuiasca legile Romei, ei (iudeii) invata si practica sa respecte legea iudaica si tot ce le-a predat Moise in tomul lui secret, interzicandu-le sa arate calea la oricine nu cultiva aceleasi rituri, neducand la fantana dorita pe nimeni altul decat pe cel circumcis. (Satire, XIV, 100-104; ed. Laeb, pag. 273). La fel Tacit, declara: ,,Iudeii sunt extrem de loiali unul fata de altul si totdeauna gata sa arate compasiunea, dar fata de alti oameni ei manifesta numai ura si vrajmasie. Ei sed aparte la masa si dorm aparte”. (The Histories, vol. 5; Ed. Laeb, vol 2, pg.181).

Petru, natural, vorbea din punctul de vedere al fariseismului traditional si nu din punct de vedere al legii insasi, dar altfel de sentimente erau larg date pe fata si erau date pe fata in forme riguroase oriunde veneau in contact iudeii si paganii.

Iudeul strict ar fi ezitat sa intre intr-o casa a cuiva dintre neamuri, asa cu e reflectat de o opreliste din Misna: ,,Locuintele paganilor sunt necurate”. (Oholoth, 18,7, editura Soncino, a Talmudului, p. 226). Intr-un vechi comentariu iudaic la Leviticul apare un remarcabil exemplu al intinarii ceremoniale prin contactul cu un pagan: ,,E relatat ca Simeon, fiul lui, Kimhith, s-a dus sa vorbeasca cu un rege arab si un strop de saliva din gura acestuia din urma a sarit pe hainele lui si in felul acesta l-a intinat. Fratele sau Iuda, a intrat si a servit in slujba de Mare Preot in locul lui”. (Midras Rabbah, la Levitic 16,1, Ed. Soncino, pag. 263). Sentimentul de casta hindus, de a se feri de contactul cu cei de treapta inferioara, desi aflat astazi in curs de disparitie sub presiunea egalitatii in fata legii si a sentimentului liberal, prezinta o stransa paralela moderna.

Sa se insoteasca. (,,Sa fie in tovarasie,” KJV) sau ,,Sa se intovaraseasca”, vezi cap. 9,26). Cuvantul inseamna contact direct. Desi treburile obisnuite ale vietii constrangeau pe iudei ca sa vina in contact permanent cu neamurile, ei trebuiau sa evite un asemenea contact, daca era cu putinta, ca nu cumva sa devina intinati din punct de vedere ceremonial.

Sa nu numesc pe nici un om spurcat. Apostolul arata acum ca invatase lectia din viziune. Natura omeneasca fusese rascumparata prin intruparea, sacrificiul si inaltarea la cer a lui Hristos si chiar si cel mai de jos pagan nu mai era de rand sau necurat. Dumnezeu era dispus sa primeasca pe toti oamenii si prin Isus Hristos El o si face. Numai pacatul e cel care desparte pe oameni de El (Isaia 59,2) Necuratia urmeaza sa fie considerata ca o intinare morala, nu fizica sau rasiala. Cel care se ataseaza de Dumnezeu trebuie sa se deprinda sa vada in fiecare pacatos posibilitati ale unui om rascumparat, indreptatit si sfintit, Intrucat fiecare om e potential supusul unei astfel de transformari evlavioase, el trebuie sa fie respectat ca unul in care chipul lui Dumnezeu nu e cu totul sters si poate inca sa fie refacut ( vezi 1 Petru 2,17). Mandria de clasa intemeiata doar pe deosebiri de cultura sau pe imprejurari favorabile si manifestata in fapte si cuvinte de dispret este dintr-un anumit punct de vedere si mai putin scuzabila decat deosebirile intemeiate pe chestiuni de religie. Cele din urma sunt si mai mult supuse vindecarii.

Este evident din versetul acesta ca lectia pe care Dumnezeu il invatase se ocupa nu de animale, ci de oameni. Toti oamenii urmau sa fie abordati de Evanghelie; in cele din urma ei aveau sa fie necurati numai cand vor fi respins straduintele lui Dumnezeu de a-i mantui.



10:29 De aceea am venit fara cartire cand m-ati chemat; va intreb dar, cu ce gand ati trimis dupa mine?

Fara cartire. ,, Fara impotrivire”, KJV). Petru venise la Cezareea fara obiectie sau indoiala, urmand in credinta calauzirea Duhului, desi vedea numai in chip intunecos ceea ce Dumnezeu ar vrea ca el sa faca.



10:30 Corneliu a raspuns: Acum patru zile, chiar in clipa aceasta, ma rugam in casa mea la ceasul al noualea; si iata ca a stat inaintea mea un om cu o haina stralucitoare,

Acum patru zile. Acesta este un exemplu clar de metoda calcularii inclusive a perioadelor de timp (vezi. Vol. 1, pag 182; Vol. 2, pag. 136,137; Vol. 5, pag. 249,250).

Corneliu a primit vedenia sa si a trimes pe servii sai in ziua intaia (v. 3,7,8) ei au sosit la Iope a doua zi ( v. 9, 17); ei, impreuna cu Petru si prietenii sai, au parasit Iope in a treia zi (v. 23); si cu totii au sosit la Cezareea in ziua a patra ( v. 24). Intrucat ei au intalnit pe Corneliu cam la aceeasi ora cand el avusese vedenia ( vezi mai jos la ,, pana la ceasul acesta”). Intreaga perioada abia daca ar fi trecut de 72 de ore, totusi pentru ca erau cuprinse parti din patru zile, Corneliu vorbea ca fiind ,, patru zile”.

Postisem. (,,Posteam”, KJV). Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 10) omiterea acestor cuvinte.

Pana la ceasul acesta. Aceasta arata ca sosirea lui Petru la Cezareea trebuia sa fi fost pe la mijlocul dupa-amiezii, pe la ceasul al noualea, acelasi timp din zi cand Corneliu primise vedenia.

Ceasul al noualea. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p. 10) exprimarea ,,Ma rugam pe la al noualea”, adica ora a noua de rugaciune, inaltata in timpul jertfei de dupa-amiaza (vezi cap. 3,1; 10,3.9). In felul acesta intregul pasaj este probabil cel mai bine exprimat: ,,Cu patru zile mai inainte, pe la ora aceasta, ma rugam (rugaciunea de la ceasul) al noualea in casa mea”.

Haina stralucitoare. Vezi cap. 1,10. Expresia aceasta, in versiune greaca, este aceiasi cu aceea tradusa in Iacov, ca ,,haina stralucitoare” (Iacov 2,2.3). Adjectivul tradus ,,stralucitoare” e folosit de Ioan pentru a descrie vesmantul ingerilor (Apocalipsa 15,6) si miresei Mielului (cap. 19,8).



10:31 si a zis: Cornelie, rugaciunea ta a fost ascultata, si Dumnezeu Si-a adus aminte de milosteniile tale.

Rugaciunea ta. Asa cum reiese din contrastul cu pasajul paralel din versetul 4, unde referirea e la ,,rugaciuni” la plural, implicand o cerere oficiala. Aceasta da o mai mare precizie rugaciunii lui Corneliu si a obiectului ei. Fara indoiala ea era pentru mai multa lumina si mai deplina cunoastere a adevarului (vezi v. 2).

Si-a adus aminte. (,,Sunt in amintire”, KJV; ,,Sunt aduse aminte”, Nitz). O forma verbala a cuvantului tradus ,,memorial” (KJV) in pasajul paralel (vezi v. 4). Milosteniile tale. Vezi v. 4



10:32 Trimite dar la Iope, si cheama pe Simon, zis si Petru; el gazduieste in casa lui Simon tabacarul, langa mare; cand va veni el, iti va vorbi.

Iope. Vezi cap. 9,36; 10,8.

Simon tabacarul. Vezi cap. 9,43.



10:33 Am trimis indata la tine, si bine ai facut ca ai venit. Acum dar, toti suntem aici inaintea lui Dumnezeu, ca sa ascultam tot ce ti-a poruncit Domnul sa ne spui.

Bine ai facut. Expresia nu e numai o expresie de aprobare, ci de recunostinta din inima (vezi Fil. 4,14).

Toti suntem aici. Cuvintele lasa a se intelege ca prietenii adunati in jurul lui Corneliu impartaseau ravna lui de a cunoaste mai mult din adevar si erau gata sa asculte de orice li s-ar fi descoperit ca voie a lui Dumnezeu.

Sa ascultam. Cuvantul acesta lasa sa se inteleaga si intentia de a crede si a asculta (vezi Ioan 5,24). Sutasul astepta sa auda de la Petru cuvinte prin care el si casa lui puteau fi mantuiti.



10:34 Atunci Petru a inceput sa vorbeasca, si a zis: In adevar, vad ca Dumnezeu nu este partinitor,

A inceput sa vorbeasca. (,, Si-a deschis gura”, KJV ; Nitz. ) O expresie folosita pentru rostiri importante ( vezi cap. 8,35).

Nu este partinitor. ( ,, Nu este cautator la fata,” KJV ). Gr. Prosopo lemptes, ,,unul care primeste fata,” si asa, cineva care face deosebiri intre persoane pe temeiul aparentelor exterioare. Expresia aceasta gaseste o paralela interesanta in expresia ebraica, naso phanin, literal, ,,a ridica fata in sus”, care in uzanta obisnuita mai inseamna si a face distinctii injuste intre oameni. Vezi vol. 5, pag. 107. Petru vazuse la Invatatorul sau o lipsa de ,,cautare la fata” (,,partinire”), indiferent daca distinctia era cu privire la rangul social, stiinta sau bogatie. Lucrul acesta l-au recunoscut chiar si vrajmasii Sai (Matei 22,16). Iacov pune accentul pe acelasi element de caracter ca fiind esential pentru toti cei care doresc sa fie ucenici sinceri ai lui Hristos (cap. 2,1-9). Petru avea nevoie sa invete ca deplina aplicare a acestui mare principiu cerea ca crestinii iudei sa accepte pe cei de alta rasa in egala tovarasie cu ei. Pavel, aparatorul crestinismului pentru neamuri, subliniaza principiul acesta in Romani 2,9-11).

Din vedenia lui Corneliu, paralela cu a sa, Petru intelegea ca Dumnezeu se face cunoscut tuturor aspiratiilor la neprihanire, fie ca sunt iudei sau neamuri. (Vezi Deut. 10,17; 1 Samuel 16,7.)



10:35 ci ca in orice neam, cine se teme de El, si lucreaza neprihanire este primit de El.

In orice neam. Petru isi dadea neclar seama ca crestinismul nu urma sa fie national. In legaturile sale cu Corneliu, el a inceput sa vada cum ar putea sa aiba loc lucrul acesta, desi nu il intelegea pe deplin. Pavel urma sa declare scurt ca nici neamul, nici sexul, nici starea sociala nu au nici o influenta inaintea lui Dumnezeu (Galateni 3,28; Coloseni 3,10.11).

Iudeii ajunsesera sa se considere ca in mod exclusiv obiectul interesului, grijii si indurarii lui Dumnezeu. Inainte de captivitatea babiloniana, ei isi conformasera viata, credintele si practicele lor religioase la acelea ale natiunilor pagane din jurul lor. (vezi vol. 4, p. 31), dar dupa captivitate au depus eforturi extreme pentru a se izola de vecinii lor dintre neamuri. Ei au dezvoltat un duh de exclusivism care ii facea sa dispretuiasca pe neiudei si sa tagaduiasca eligibilitatea lor la acceptarea inaintea lui Dumnezeu.

La inceput acest duh de exclusivism a constituit bariera principala la inaintarea Evangheliei pentru neiudei. Daca crestinismul ar fi ramas doar o secta a iudaismului – asa cum l-au conceput crestinii iudei la inceput – el nu ar fi putut pretinde supunerea oamenilor de pretutindeni. Prima sarcina majora a bisericii era deci sa sfarame restrictiile care au dus la izolarea iudaismului. In convertirea lui Corneliu, Duhul Sfant a condus tanara biserica sa faca primul ei pas in directia aceasta.

Se temea de El. Expresia aceasta si cea urmatoare poate fi considerata ca referindu-se la cele doua table ale legii – intaia cu privire la datoria omului fata de Dumnezeu, iar a doua, la datoria lui fata de semenii sai (Vezi Mica 6,8; Matei 22,34-40.)

Primit. Sau, ,,acceptabil”. Dumnezeu nu mai are un neam de oameni ales. El cheama pe toti oamenii sa se pocaiasca si primeste pe aceia care fac lucrul acesta cu sinceritate.



10:36 El a trimis Cuvantul Sau fiilor lui Israel, si le-a vestit Evanghelia pacii, prin Isus Hristos, care este Domnul tuturor.

Cuvantul. Adica, solia, vestea despre Mesia, care a adus pace pe pamant printr-un Mantuitor care este Hristos Domnul. (vezi Luca 2,14). Lucrul acesta a fost predicat lui Israel, ca popor ales al lui Dumnezeu, dar acum Petru recunoaste ca Dumnezeu este iertatorul de pacate al oricui crede in El. (vezi Fapte 10,43). Solia pacii urma sa fie nu numai intre Dumnezeu si neamul ales, dar si intre Dumnezeu si neamuri.

Vestit Evanghelia. (,,Predicand”, KJV). O forma a verbului grec euaggelizo ,,a declara vesti bune”, si intr-un sens tehnic crestin, ,,a predica Evanghelia”. (Vezi Isaia, 52,7).

Pacii. Despre Dumnezeu se spune ca aduce pace pentru acela care e departe ca si pentru acela care e aproape, atat pentru Neamuri cat si pentru iudei (vezi si la Isaia 57,19; cf. cap. 49,6). Hristos a predicat aceasta pace intre Dumnezeu si toate natiunile, fara deosebire (vezi Matei 8,11; Ioan 12,32; cf. Matei 28,19). Apostolii au dus aceasta veste buna lumii. Vorbind neamurilor, Pavel zice: ,,Voi care odinioara erati departati ati fost apropiati prin sangele lui Hristos” (Efeseni 2,13). Apostolii predicau totdeauna ca nu era alt nume sub cer prin care oamenii ar putea fi mantuiti decat Numele lui Hristos (Fapte 4,12) si ca indiferent daca oamenii ar fi iudei sau greci, Hristos este totul in tot. (Coloseni 3,11). Deci in doctrina aceasta a pacii prin Hristos este armonie intre profeti si apostoli. Hristos este domn al tuturor (Rom. 3, 29 ). Pacea fagaduita e o pace nu in primul rand intre oameni, ci intre Dumnezeu si fiecare om si este obtinuta cand ispasirea e primita prin Isus Hristos prin credinta ( Romani 3, 24-26; 5,1). Solul pacii este Isus Hristos; temelia pacii este lucrarea Lui de ispasire, conditiile pacii sunt credinta, binecuvantarea pacii este iertarea pacatelor, roada pacii este sfintenia.

Domnul tuturor. Intrucat Isus Hristos este Domn al tuturor, fiecare om trebuie sa stea pe picior de egalitate inaintea Lui. Spunand aceasta, Petru a ferit pe Corneliu de parerea ca Isus, pe care el Il considera ca e Mesia, era numai un profet si invatator.



10:37 Stiti vorba facuta prin toata Iudea, incepand din Galilea, in urma botezului propovaduit de Ioan;

Vorba. Gr. Rhema, care subliniaza exprimarea sau predicarea Cuvantului si nu ,, cuvantul” (logos) insusi, ca in vers.36. Acolo este intreaga solie a mantuirii prin Hristos. Aici, mai specific este vestea despre Isus care fusese raspandita dupa predica lui Ioan Botezatorul. Aparent, Corneliu si prietenii sai cunosteau aceste vesti, mai ales prin invatatura care deja se intinsese pana la Cezareea (cap. 8,40). Continutul acestei invataturi era ca desi Isus traise ca om in Nazaret, El era unsul lui Dumnezeu, Mesia, si era dovedit ca e asa prin lucrarile puternice pe care El le facea (vezi cap. 10,38). Lucrul acesta arata ca istoria vietii lui Hristos era larg cunoscuta – ca vestile cu privire la El fusesera riguros si cu succes raspandite de catre apostoli si membrii laici.

Incepand din Galileea. Dupa ce Isus fusese botezat in Iordan, El Si-a inceput lucrarea de predicare in Galileea (vezi Marcu 1,14)



10:38 cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfant si cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc in loc, facea bine, si vindeca pe toti cei ce erau apasati de diavolul; caci Dumnezeu era cu El.

Uns. Gr chrio, ,,a unge”, acelasi cuvant care apare intr-o forma diferita, ca ,,Hristos” (vezi cap. 4,26). Aparand la scurt timp in referirea lui Petru la Hristos in cap. 10,36, cuvantul acesta pare ca lasa a se intelege ca Isus din Nazaret a devenit public si oficial Mesia la botezul Sau, cand a primit Duhul ( vezi Matei 3,16,17), ,,Unsul”, desi era ,,Mielul junghiat de la intemeierea lumii” ( Apocalipsa 13,8)

Duhul Sfant. Isus a fost uns la botezul Sau, nu cu ulei, ci cu Duhul Sfant (Matei 3,13-17)

Cu putere. Cand Fiul lui Dumnezeu S-a smerit la intrupare, a lasat la o parte exercitarea atributelor Sale ca a doua persoana a Dumnezeirii ( cf Vol. 5, p 918,919). Pentru tot ceea ce a savarsit pe pamant El a depins, asa cum revenea tuturor celorlalti oameni, de putere de sus (vezi. Da 143; cf Ioan 5, 19.30; 8,28)

Facea bine. (,,Facand bine”, KJV ). Viata lui Isus da pe fata un bun exemplu de consacrare in serviciul omenirii (vezi cap. 2,22; DA 70).

Apasati de Diavolul. Intr-un anumit inteles orice boala si suferinta vine de la Satana Chiar si ,,ghimpele in carne” al lui Pavel era ,,un sol al Satanei, ca sa-l palmuiasca” (2 Corinteni12,7). Dar este si o posedare demonica specifica, nu totdeauna recunoscuta ca atare de diagnoza medicala moderna. Posesiunea aceasta era manifestata in toata grozavia ei in primii ani ai proclamarii Evangheliei. Isus a biruit aceasta forta ori de cate ori a intalnit-o. De repetate ori a scos afara demoni.

Vezi Nota Aditionala la Marcu 1. Dumnezeu era cu el. Nicodim marturisea : ,,Nimeni nu poate face semnele (,,minunile”) pe care le faci Tu, daca nu este Dumnezeu cu el” (Ioan 3,2)



10:39 Noi suntem martori a tot ce a facut El in tara Iudeilor si in Ierusalim. Ei L-au omorat, atarnandu-L pe lemn.

Noi suntem martori. Petru fusese cu Isus de la inceputul lucrarii Lui (Ioan 1, 40-42). Apostolul recunoaste ca scopul principal al misiunii lui era sa marturiseasca despre Hristos oamenilor, asa cum poruncise Domnul (vezi Fapte 1,8.21.22; cf Matei 28,19.20; Luca 24,48).

Tara. Gr. chora, ,,regiune”, ,,tinut”, aici contrastata cu cetate, Ierusalimul ( vezi Luca 2, 8; Fapte 26,20).

L-au omorat atarnandu-L pe lemn. (,,L-au omorat si spanzurat”, KJV). Vezi cap. 5,30. Ca in cap. 2,23, Petru prezinta crucificarea ca fiind fapta carmuitorilor si poporului Ierusalimului, si nu a guvernatorului roman.

Lemn. (,,Copac”, KJV) Gr. xulon, ,,lemn”, dar folosit in LXX si in papirusuri si pentru ,,copac”. E clar ca se are in vedere crucea. Nu se pare sa fie nici o aluzie la pomul cunostintei binelui si raului din Eden, asa cum au sugerat unii comentatori.



10:40 Dar Dumnezeu L-a inviat a treia zi, si a ingaduit sa Se arate,

A treia zi. Acesta este un exemplu de calculare inclusiva a unei perioade de timp. In ce priveste o tratare mai departe a acestei metode, vezi vol. I, p. 182, vol. II, p. 136-137; vol V, p. 249,250, cf. cele de la versetul 30. In ce priveste lungimea timpului cat Hristos a fost in mormant, vezi Matei 16,21; Luca 23,53 – 24, 6.

A ingaduit sa Se arate. (,,L-a aratat pe fata”, KJV; ,,I-a dat ca sa fie cunoscut”, Nitz). Literal, ,,L-a dat sa fie cunoscut”, ,,L-a manifestat”. Hristos nu a fost aratat la fata (vezi v. 41), dar prin multe dovezi a fost aratat celor care L-au vazut ca El era acelasi Isus, acum viu si proslavit, care atarnase pe cruce.



10:41 nu la tot norodul, ci noua, martorilor alesi mai dinainte de Dumnezeu, noua, care am mancat si am baut impreuna cu El, dupa ce a inviat din morti.

Nu la tot norodul. Iudeii, in general, venind sa recunoasca pe Isus ca Mesia cel prezis in profetia Vechiului Testament, nu pareau sa fie martori binevoitori ai invierii Lui (vezi Luca 16,31). Faptul ca pana si unii din ucenici nu erau la inceput pregatiti sa accepte pe Hristosul inviat (Matei 28,17; Marcu 16,24) ilustreaza cat de zadarnica ar fi fost o aratare in fata iudeilor, in general.

Martorilor alesi mai dinainte. Ucenicii fusesera alesi de la inceput nu numai sa ajute pe Isus in lucrarea Lui, dar, si mai mult, sa fie martori dupa plecarea Lui cu privire la ceea ce vazusera si auzisera (vezi Matei 28,19.20; Ioan 17, 6-8; Fapte 1,8; 2 Petru 1,16-18).

Noua. Vezi Fapte 1,3; 1 Corinteni 15,5-8.

Am mancat si am baut. Vezi Luca 24,42.43; Ioan 21,13-15. Faptul ca El a mancat si a baut a fost proba cruciala care dovedea ca Hristos nu era o fantoma a imaginatiei ucenicilor.



10:42 Isus ne-a poruncit sa propovaduim norodului, si sa marturisim ca El a fost randuit de Dumnezeu Judecatorul celor vii si al celor morti.

Ne-a poruncit sa propovaduim. Porunca aceasta este cuprinsa in Matei 28,18-20 si se gaseste in instructiunea din Fapte 1,8 spre a marturisi despre imparatia lui Dumnezeu (cf. cap. 1,2).

Randuit de Dumnezeu. In conditiile legamantului vesnic, Hristos urma sa savarseasca mantuirea omului. Lucrul acesta indreptateste faptul ca El sa fie si judecatorul oamenilor, in deplina realizare a legamantului.

Vii. Pavel (cap. 17,31) este de acord cu Petru in a lega invierea si asigurarea ca Acela care inviase, urma sa fie judecatorul viitor al tuturor oamenilor. Faptul ca Isus era om si inca un om care biruise pacatul si moartea si faptul ca, in acelasi timp, El era Dumnezeu, autor al legii, pe temeiul careia oamenii sunt judecati, Il fac sa fie Cel indreptatit sa fie judecatorul tuturor oamenilor (vezi Ioan 5,22.27).



10:43 Toti prorocii marturisesc despre El ca oricine crede in El, capata, prin Numele Lui, iertarea pacatelor.

Toti proorocii. Ca si in cuvantarile lui anterioare (vezi cap. 2,16.30; 3,18) si aici Petru da pe fata o intelegere a sensului profetiei VT cu privire la Hristos si lucrarea Lui. Fara indoiala mare parte din aceasta era rezultatul invataturii pe care el si ceilalti apostoli o primisera de la Hristos in intervalul dintre invierea Lui si inaltarea Lui la cer, (vezi Luca 24,27.44). In cazul de fata Petru probabil se referea la pasaje ca Isaia 49,6; Ioel 2,32. Faptul ca Petru foloseste pasaje din VT pentru a-si sustine argumentatia e o dovada ca el stia ca sutasul Corneliu si casa lui erau familiarizati cu acele scrieri.

Oricine crede. Aceasta este fagaduinta din Ioan 3,14. Aici Petru o repeta, asa cum a facut si Pavel mai tarziu (Fapte 16,31). Mantuirea vine prin acceptarea harului lui Dumnezeu prin Isus Hristos (Efeseni 2,5.8) si nu prin faptele Legii (Galateni 2,14.20.21). Faptele vin dupa primirea darului mantuirii (Efeseni 2,10; Filipeni 2,12.13).

Prin numele Lui. Cuvintele acestea trebuie sa fi facut o adanca impresie asupra ascultatorilor atenti ai lui Petru. Aici era raspunsul la indoielile si nedumeririle lor. Ei trebuiau sa afle mantuirea, nu prin supunerea lor la circumciziune nici la traditiile iudeilor si nici la tot ce implicau acestea, ci prin simplul act al credintei in Hristos si in puterea numelui Sau (vezi cap. 3,16). Mantuirea lor era in puterea atributelor divine ale lui Hristos, pentru care numele Lui era un simbol exclusiv. Prin Isus Hristos din Nazaret, ei asa cum erau neamuri urmau sa primeasca iertarea de pacate pe care constiinta lor trezita ii invata ca era conditia prescrisa a pacii lui Dumnezeu. Realizarile lor anterioare ii asezau intr-o conditie spirituala de a se bucura de experienta pe care versetul urmator o prezinta.

Iertarea pacatelor. Vezi cap. 2,38; 3,19.



10:44 Pe cand rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogorat Duhul Sfant peste toti cei ce ascultau Cuvantul.

S-a pogorat Duhul Sfant. Coborarea Duhului Sfant asupra paganului Corneliu si a familiei lui inainte de botezul lor a implinit direct pentru insotitorii lui Petru fagaduinta lui Hristos ca Duhul Sfant ,,va va calauzi in tot adevarul” (Ioan 16,13). In ciuda vedeniei lui Petru, ei tot erau nepregatiti sa primeasca pe deplin neamurile in biserica (Fapte 10,45), pana cand venirea Duhului Sfant a demonstrat ca neamurile erau in masura sa fie primite de Dumnezeu.

Multi crestini au sustinut ca primirea Duhului Sfant e dependenta de actul botezului cu apa. Ei au sustinut ca botezul are o putere sacramentala si astfel este o cauza instrumentala care produce har dumnezeiesc pentru primitor. Cazul prezent in care Corneliu si familia lui au primit darul Duhului Sfant inainte ca ei sa fi fost botezati cu apa arata ca primirea Duhului nu e dependenta de actul botezului (vezi v. 47). Botezul este mai degraba un simbol extern al regenerarii launtrice spirituale si isi gaseste intelesul in aceasta experienta (vezi p. 3,44; vezi Matei 3,6; Romani 6,3-6).



10:45 Toti credinciosii taiati imprejur, care venisera cu Petru, au ramas uimiti cand au vazut ca darul Duhului Sfant s-a varsat si peste Neamuri.

Taiati imprejur. (,,Circumcisi”, KJV). Adica cei sase crestini iudei mentionati in cap. 11,12 (vezi cap. 10,23) ca insotitori ai lui Petru. Uimirea lor este o marturie cu privire la realitatea darului pe care l-au primit Corneliu si familia lui. Pana la punctul acesta, crestinii luasera ca un lucru de la sine inteles ca neamurile daca urmau sa fie crestini, trebuiau mai intai sa devina prozeliti iudei autentici. Cazul eunucului botezat de Filip probabil ca era o exceptie de la aceasta. Dar Corneliu si familia lui erau pagani, dintre neamuri si insotitorii crestini iudei ai lui Petru erau in stare sa inteleaga cum unii ca acestia puteau primi darul Duhului Sfant fara ca mai intai sa fi devenit prozeliti. Un motiv in plus pentru uimirea lor s-ar putea gasi in faptul ca unii iudei din vechime declarasera ca in zilele lui Mesia nici un prozelit nu va fi primit in Israel (Talmud Abodah Zarah, 3 b, ed. Soncino, p. 8) Crezand ca venise timpul lui Mesia, insotitorii lui Petru poate sa fi fost influentati in gandirea lor de o astfel de atitudine exclusivista fata de prozeliti.

Peste Neamuri. Insotitorii crestini iudei ai lui Petru au vazut acum o implinire precisa a vedeniei apostolului. Corneliu si familia lui, plini de Duhul Sfant, erau dovada ca nimeni nu mai putea de aici inainte sa numeasca neamurile ,,spurcate” sau ,,necurate”. Pentru semenii crestini ai lui Petru, dovada aceasta fara indoiala a fost indestulatoare.



10:46 Caci ii auzeau vorbind in limbi si marind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis:

Vorbind in limbi. Acelasi fel de manifestare a darurilor lui Dumnezeu a avut loc aici ca si la Ierusalim in Ziua Cincizecimii (vezi cap. 2,4). Cuvintele lasa a se intelege o trezire brusca de bucurie si inaltare care se dadea pe fata intr-o izbucnire de lauda nepremeditata. In istoria bisericii apostolice este un numar de cazuri relatate de manifestare a Duhului Sfant prin darul limbilor (cf. Fapte 19,6; cf. cap. 2,4; vezi 1 Corinteni 14). Darul acesta a fost oferit pentru un scop practic. La Ziua Cincizecimii el a facut in stare pe apostoli sa proclame Evanghelia unor multimi straine de dialectul aramaic, adunate pentru a sarbatori. In cazul convertitilor lui Apolo care au fost rebotezati de Pavel la Efes, e logic a trage concluzia ca el i-a pregatit pentru o arie mai cuprinzatoare de eficacitate crestina (vezi Fapte 19,6). La fel in cazul de fata, darul limbilor era un semn si o marturie pentru insotitorii lui Petru, care nu erau pregatiti sa accepte neamurile in biserica.

Atunci Petru a zis: (,,Atunci Petru a raspuns”, KJV). Nu e exprimata nici o intrebare anterioara, dar evident cuvintele lui Petru din v. 47 sunt ca raspuns la intrebarile uimite ale prietenilor sai crestini iudei cu privire la actiunea pe care el o va intreprinde in vederea faptului ca paganul Corneliu si familia lui primisera Duhul Sfant. El se tinuse de indrumarea divina venind sa le predice; urma ca el sa faca drumul pana la capat si sa-i boteze?



10:47 Se poate opri apa ca sa nu fie botezati acestia, care au primit Duhul Sfant ca si noi?

Opri apa. Se putea ca semnul extern sa fie refuzat acestor persoane dintre neamuri cand darul launtric si spiritual pe care el il simboliza le fusese acordat direct atat de vadit de Dumnezeu? Obisnuit ca in cazul samaritenilor (cap. 8,15-17), botezul a fost urmat de punerea mainilor, insotita de darul puterii spirituale. Dar acum darul Duhului fusese dat mai intai si tot ce ramanea era actul extern de aducere a acestor credinciosi in sanul bisericii.

Evenimentul arata ca Dumnezeu da darurile Sale direct, in masura in care oamenii sunt gata sa le primeasca (vezi cap. 10,44). Dar arata tot atat de clar ca nici un fel de daruri spirituale, oricat de miraculoase, nu fac prin aceasta nenecesara supunerea la anumite forme externe, cum ar fi botezul. De fapt, darul exceptional a fost acordat chiar pentru scopul de a inlatura orice scrupule pe care cei cu taierea imprejur le-a fi putut avea cu privire la botezarea lor. Darul Duhului a limpezit drumul si botezul a urmat.

Ca si noi. Petru recunostea ca Dumnezeu alesese si oameni dintre neamuri ca si dintre iudei, si daduse acelasi har si unora si altora.



10:48 Si a poruncit sa fie botezati in Numele Domnului Isus Hristos. Atunci l-au rugat sa mai ramana cateva zile la ei.

A poruncit sa fie botezati. Constructia pare sa lase a se intelege ca Petru insusi nu a botezat pe convertiti. Isus (Ioan 4,1.2) si Pavel (1 Corinteni 1,14-16) se abtinusera de la botezarea convertitilor si pare ca Petru a urmat aceeasi cale in cazul acesta. Pavel declara ca el se abtinuse in general de la botezare ca nu cumva sa se iveasca partide sub numele aceluia care-i botezase. S-ar putea ca si aici sa fie fost acelasi motiv (vezi 1 Corinteni 1,12).

Cine a administrat botezul nu ni se spune. Poate ca a fost savarsit de insotitorii lui Petru. Poate sa fi fost o adunare organizata la Cezareea, ca rezultat al lucrarii lui Filip si prezbiterii sau diaconii ei sau Filip insusi sa fi actionat sub indemnurile lui Petru.

Domnului. Dovezi textuale (cf. p. 10) exprimarea ,,Isus Hristos”.

Sa mai ramana. (,,Sa zaboveasca”, KJV) E cu putinta ca Petru sa fi consimtit sa mai ramana (vezi cap. 11,3) si in felul acesta a dovedit ca era pregatit sa actioneze apoi in acord cu invatatura vedeniei sale. Petru trebuia sa se amestece cu noii convertiti, mancand si band cu ei (v. 2.3) fara a se teme ca se spurca prin aceasta. Luca da atat de mult spatiu experientei lui Petru in Cezareea, incat trebuie sa fie considerata ca marcand un punct de cotitura in viata apostolului, atestand acordul esential cu Pavel. Desi dupa aceea Petru a oscilat in atitudinea fata de crestinii dintre neamuri (Galateni 2,11-13) si a fost mustrat de Pavel pentru ca a facut lucrul acesta, relatarea acelei aspre mustrari arata ca Petru inlaturase in mare masura prejudecatile sale iudaice si actionase asa cum a facut numai sub influenta anumitor iudei foarte stricti care venisera de la Ierusalim la Antiohia.

Cateva zile. (,,Anumite zile”, KJV) Vezi cap. 9,19.

COMENTARII ELLEN G. WHITE

1, 2SR 282 1–48AA 132–141; Ev 558; EW 78; SR 282–290 2CG 263; MH 209 2–5 AA 133 43T 405; 7T 216 4–6 SR 283 5, 7, 8AA 134 9–16 AA 135 11–13 SR 306 11–16 SR 284 15AA 193; SR 307 17–20 AA 136 17–24 SR 286 19, 20MH 473 21–23 AA 137 24AA 138 25, 26AA 137 25–29 SR 287 27–29 AA 138 33COL 59; FE 108; 4T 394 33, 34AA 138 33–35 SR 288 34CS 133, 162; PK 31, 304, 369; PP 420; IT 475, 536; 4T 423; 7T 21; WM 109 34, 353T 172 38CH 498; COL 417; DA 241; Ed 80; GC 20, 327; LS 87; ML 118, 130, 166, 227; PK 718; SC

11; 1T 482; 2T 136, 337; 3T 217; 4T 139, 227, 268; 6T 225, 415; 7T 221; 8T 208; 9T 31; WM 53,

56 43DA 211 44–48AA 139; SR 289 46, 47SR 3065


Printable Mode

Seek to any passage:


Book:
Chapter:
Paragraph:

Search the text:


Search in:
Terms:
Case insensitive:


Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here. Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.

Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.

1. Install a Zip Utility from Android Market.

2. Install a File Manager from Android Market.

3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.

4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).

5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.

6. Launch PhoneMe from your smartphone.

7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.

8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.


How to install the application in Java Mobile enabled phones

It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP) technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.

A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).

The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version. Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain the software to be installed on your mobile phone.

I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing, to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.

There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor) files. These JAD files has to be uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).

There are different methods to download the applications in your mobile phone as follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid

Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of the software.


1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
 

If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is enough to access https://biblephone.intercer.net/wap/  from the browser of the mobile phone, and to access the desired Bible version, and then to make an option about MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more). After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile phone.

Many phones have only this option for installing JAVA appplications.

2. By using the infrared port of the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.

If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared port of the computer (preferable laptop).

c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g. on the games or applications directories). After you made this selection, the file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have larger fonts, full screen display etc.

3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone

Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check if exists).

4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones.
On this case the steps are as follows:

a. On this case, you will download the application by using the computer from the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next, you will start the synchronization / data transfer application and download the JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in the games or applications directories. Next, you will have to select for run the JAR desired file.

5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to download and run Java applications.


Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific models.

Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).

Multilingual Online Ebooks

It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.


Select another version:



Source: Text from read this link, compiled by biblephone2008@gmail.com





free counters

Locations of visitors to this page






If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here. May God bless you in studying the Holy Scriptures.



Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: