1:8 Ci voi veti primi o putere, cand Se va pogori Duhul Sfant peste voi, si-Mi veti fi martori in Ierusalim, in toata Iudea, in Samaria, si pana la marginile pamantului.
Putere. Gr. dynamis, ,,tarie”, ,,abilitate”, ,,putere” (vezi Ioan 1,12). Cuvantul nostru ,,dinamita”, e derivat de la dynamis. Luca se refera aici la ,,putere” supranaturala, primita numai de aceia asupra carora vine Duhul Sfant (vezi Luca 1,35; 24,49). Puterea aceasta este pentru marturisire: ea da 1) putere launtrica, 2) putere de a proclama Evanghelia, 3) putere de a conduce pe altii la Dumnezeu. Prin ucenici, inzestrati in felul acesta cu putere, Isus urma sa continue lucrarea pe care o incepuse pe pamant si chiar ,,lucruri mai mari” decat acestea urmau sa fie savarsite (Ioan 14,12). Marturia aceasta data de Duhul urma sa fie un semn distinctiv al bisericii crestine.
Martori. Gr. martures, aceia care confirma sau pot sa confirme ceea ce ei insisi au vazut, au auzit, sau au cunoscut pe oricare alta cale. Ioan scrie: ,,Ce am vazut si am auzit, aceea va vestim si voua” (1 Ioan 1,3). Urmasii lui Hristos de astazi sunt la fel chemati sa dea marturie personala cu privire la lucrarile si invataturile lui Isus, si despre scopul lui Dumnezeu de a izbavi lumea prin Fiul Sau si despre eficacitatea Evangheliei asupra propriilor inimi. O alta marturie mai convingatoare nici nu exista. Fara experienta personala, nu poate fi marturie crestina adevarata. Exprimarea curajoasa a lui Petru dupa vindecarea ologului (Fapte 4,10) este un exemplu excelent de marturisire de pe vremurile apostolice.
In Ierusalim. Era planul lui Dumnezeu ca poporul ales sa aiba cea dintai ocazie de a profita de pe urma lucrarii apostolilor (vezi Luca 14,21-24). In acest scurt rastimp, mii de iudei au crezut (vezi Fapte 2,41.47; 4,4.32.33; 5,14; 6,1.7; Material suplimentar EGW de la cap. 2,1.4.14.41). Cand iudeii au respins acest privilegiu si au ucis cu pietre pe Stefan (cap. 7) vestea cea buna a fost dusa in toata lumea.
In Samaria. Samaritenii erau un neam amestecat, pururi in vrajmasie cu iudeii (vezi Ioan 4,9). In ce priveste lucrarea personala a lui Isus pentru oamenii din Samaria vezi Luca 10,1.33; 17,16; Ioan 4,39-42). Dupa uciderea cu pietre a lui Stefan au fost vizitati intai de diaconul Filip (Fapte 6,5; 8,5) apoi de Petru si Ioan, care au mers in ajutorul lui Filip (cap. 8,14). Samaria a oferit un seceris bogat.
Pana la marginile. [,,Partea cea mai departata”, KJV; ,,Marginea”, Nitz.]. Ucenicii urmau sa mearga ,,in toata lumea” (Marcu 16,15), ,,la toate neamurile” (Matei 24,14). Lucrarea mondiala a fost inceputa de reprezentantii Evangheliei care au predicat iudeilor din Fenicia, Cipru, Antiohia din Siria (Fapte 8,4; 11,19) si de Saul din Tars in Siria si Cilicia (Fapte 9,15.30; 11,25; Galateni 1,21.23). Curand lucrarea a fost extinsa prin intermediul calatoriilor misionare ale lui Pavel (Fapte 13 la 28). El a fost inspirat sa declare ca pe vremea sa Evanghelia fusese vestita ,,oricarei fapturi de sub cer” (Coloseni 1,23; cf. Tit 2,11). In contrast cu insarcinarea data, cand Hristos a trimis pe cei doisprezece (vezi Matei 10,5.6), lucrarea aceasta urma sa fie universala. Tocmai acest inceput al lucrarii mondiale este descris de Luca in Fapte. Cartea aceasta nu este un amestec de biografii ale apostolilor si nici macar ale unor anumiti apostoli si nici exclusiv cu privire la apostoli, ci ea arata ce au facut toti credinciosii pentru a proclama Evanghelia, ,,pana la marginile pamantului”. Cand lucrarea aceasta va terminata, Hristos va reveni (Matei 24,14).
Luca ne furnizeaza aici schema cartii Faptelor apostolilor. Proclamarea Evangheliei in 1) Ierusalim si Iudea (cap. 1 la 7) si 2 ) in Samaria (cap. 8 la 10), 3) si pana la marginile pamantului (cap. 11 la 28).