1:24 Apoi au facut urmatoarea rugaciune: Doamne, Tu, care cunosti inimile tuturor oamenilor, arata-ne pe care din acesti doi l-ai ales,
Rugaciune. [,,S-au rugat”, KJV]. Ce rugaciune trebuie sa fi fost aceasta, izvorand proaspata dintr-o credinta simpla, staruitoare. In toate marile momente ale bisericii in curs de formare s-a recurs la rugaciune spontana. Acesta nu era din simpla deprindere, desi deprinderea era buna; nici ca un ritual, deoarece cultul bisericii inca nu fusese stabilit, ci pentru ca apostolilor le era natural sa vorbeasca, prin rugaciune, Domnului lor din cer tot asa cum vorbisera fata catre fata cu Isus pe pamant. Asa ar fi trebuit sa fie intotdeauna in experienta bisericii, si asa ar trebui sa fie acum.
Doamne. Intrucat Isus invatase pe ucenicii Sai sa adreseze cererile lor Tatalui in numele Lui (al lui Isus), e de presupus ca si cuvantul ,,Doamne” se refera aici la Tatal.
Cunosti inimile. Compara 1 Samuel 16,7; Psalmi 139,1-4; Ioan 2,25.
Arata. Cei 120 folosisera ce mai buna judecata de care erau in stare, prezentand numele lui Barnaba si Matia. Acum au apelat la Domnul sa faca alegerea finala.