1:14 Toti acestia staruiau cu un cuget in rugaciune si in cereri, impreuna cu femeile, si cu Maria, mama lui Isus, si cu fratii Lui.
Staruiau cu un cuget. Mai de graba aici si in cap., ,,perseverau cu un gand”. Ce diferenta fata de spiritul de competitie dat pe fata la Sfanta Cina (Luca 22,24). Cat de deosebita era aceasta perioada a asteptarii in calma si solemna ei bucurie. Aici e inceputul ,,armoniei” care a adus rezultate atat de pline de putere cateva zile mai tarziu (Fapte.2,1,41).
In rugaciune. Gr. te prosenche. Aceasta expresie poate fi interpreta in cel putin doua moduri: 1) ,,in rugaciune”; sau 2) ,,in locul de rugaciune”, sens in care apare in cap. 16,16. Unii comentatori sugereaza ca ucenicii nu ramaneau mereu in ,,odaia de sus”, ci se duceau din cand in cand, la o sinagoga, si ca asemenea vizite sunt relatate in Luca 24,53, ,,Si tot timpul stateau in Templu”.
In cereri. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p.10) omiterea acestor cuvinte. Totusi realitatea unirii ucenicilor in rugaciune, ramane. In decursul zilelor dinaintea Zilei Cincizecimii cam 120 de persoane (vers.15) au staruit in privinta implinirii fagaduintei ca Mangaietorul, urma sa vina (Ioan 14,16) cu putere (Fapte 1,8) ,,nu dupa multe zile” (vers.5). Vezi AA 36,37.
Textul acesta cuprinde o formula excelenta pentru rugaciunea plina de putere lucratoare: 1) Cererea – ei se rugau; 2) staruinta – ei staruiau in rugaciune; 3) unitatea – ei se rugau cu o inima si un gand. Vezi Matei 18,19,20; Luca 18,1-8.
Impreuna cu femeile. Mai degraba, ,,cu femei”, care se poate referi la sotiile barbatilor adunati acolo. Lucrul acesta poate fi sustinut de faptul ca ,,Maria, mama lui Isus”, care nu era sotia nici unuia din cei prezenti, e amintita separat. Oricum, interpretarea obisnuita este ca ,,femeile” se refera la acelea care slujisera lui Isus, intre care erau Maria Magdalena, Ioana, Suzana, si ,,multe altele” (vezi Nota Aditionala la Luca 7; vezi Luca 8,2.3).
Maria. Aceasta referire la mama lui Isus este semnificativa. Legatura ei unica cu Domnul inaltat indreptateste faptul de a fi mentionata separat, dar nu i se da prin aceasta, nici o pozitie neindreptatita. In aceasta ultima aparitie a ei in Scriptura, ea este una din grupul celor care ,,staruiau cu un cuget in rugaciune si in cereri”. Legendele cu privire la viata ei si pozitia ei dupa aceea nu au nici un temei biblic sau istoric.
Fratii lui. Acestia erau Iacov, Iosif, Simon si Iuda (Matei 13,55; vezi Matei 12,46; Marcu 6,3). Ei se tinusera departe de Isus (Ioan 7,5; DA 450, 451), si nu sunt pomeniti printre cei care se adunasera in jurul crucii (Ioan 19,25-27). Dar scenele finale din viata pamanteasca a lui Hristos infaptuisera convertirea lor, si ei sunt numarati acum impreuna cu urmasii Lui. Nu se mai aude nimic de Simon si Iosif, dar Iacov este probabil cel care a devenit un conducator in biserica (vezi Fapte 12,17; vezi Fapte 15,13; 1 Cor.15,7; Gal.1,19; Vol. V, p.71), si e considerat de multi ca fiind autorul Epistolei lui Iacov (vezi Introducere la Epistola lui Iacov, Vol.VII). Iuda ar putea sa fie Iuda care a scris scurta epistola care poarta numele lui (vezi Mar.6,3; vezi Introducere la Epistola lui Iuda, Vol. VII).