1:12 Atunci ei s-au intors in Ierusalim din muntele numit al Maslinilor, care este langa Ierusalim, departe cat un drum in ziua Sabatului.
S-au intors. Ucenicii s-au departat de la cruce in profunda intristare si deplina dezamagire. Dupa fiecare aratare de dupa invierea Domnului, ei erau lasati in deruta si descumpanire. Acum, insa, dupa ce vazusera pe Domnul lor luat la cer, ei s-au inapoiat cu o neclintita asigurare ca El urma sa revina curand.
In Ierusalim. In ascultare de porunca din vers.4.
Maslinilor. [,,Olivet”, KJV; ,,Maslinis”, Nitz]. Locul inaltarii, Muntele Maslinilor, aflat la rasarit de Ierusalim si la jumatate drum catre Betania (vezi Matei 21,1). Betania se afla la 15 stadii (gr. stadia. Vezi Vol. V, p.50), adica la vreo 2 mile, de Ierusalim (Ioan 11,18). Luca spune ca dupa cea din urma adunare cu ucenicii Sai in Ierusalim, ,,El I-a dus afara pana spre Betania” (Luc.24,50), poate pentru ca era in vechiul cadru familial pe care El il iubea atat de mult. De acolo, o scurta plimbare de reintoarcere peste ,,Muntele Maslinilor, i-ar fi adus inapoi la Ierusalim.
Cat un drum in ziua Sabatului. [,,O calatorie de Sabat”, KJV; ,,Cale de Sambata avand”, Nitz]. O expresie care apare in Biblie numai aici, descriind distanta de la Ierusalim la Muntele Maslinilor (Vezi Exod 16,29; vezi Vol. I, p. 50). Distanta masoara cam 5 -6 stadii (Antiquities XX.8.6; War
V.2.3 [70], sau intre doua treimi si trei sferturi de mila. Misna e de acord cu cifrele acestea, deoarece defineste ,,limita Sabatului” ca fiind de 2000 de coti. Ea zice: ,,Daca un om caruia i s-a permis sa faca lucrul acesta ar fi mers dincolo de limita Sabatului si i s-a spus apoi ca fapta [pe care el intentiona sa o faca] fusese deja facuta, e indreptatit sa se miste in cuprinsul limitei Sabatului, adica doua mii de coti in orice directie. Daca distanta era mai mica de 2000 de coti se considera ca nu depasise limita Sabatului. Toti cei care ies sa salveze viata cuiva se pot intoarce la locurile lor de plecare” (Erubin 4,3 Ed. Soncino a Talmudului, p. 306).
Erau cai prevazute pentru a infrange inconvenienta pricinuita de o astfel de ,,limita”. ,,Daca un om care era in calatorie [spre casa] era prins de amurg, si avea cunostinta de un copac sau un zid si zicea: ,,Baza mea pentru Sabat sa fie sub el”, afirmatia lui nu e de nici un folos. Daca, insa, zicea: ,,Baza mea de Sabat sa fie la radacina lui”, el se poate deplasa de la locul unde se afla la caderea serii pana la radacina pomului o distanta de doua mii de coti, si de la radacina lui inca doua mii de coti pana la casa lui. In felul acesta el poate sa mearga patru mii de coti dupa amurg. Daca nu cunoaste vreun pom sau zid,… si spunea: ,,Pozitia mea actuala sa fie baza mea de Sabat”, pozitia acelui loc ii da dreptul de a se misca pe o raza de doua mii de coti in orice directie…. Inteleptii, insa, au stabilit regula: ,,Distantele trebuie sa fie calculate in forma unei suprafete patrate, asa incat calatorul sa poata castiga in zona colturilor patratului (Misna ‘Erubin 4.7,8, Ed. Soncio a Talmudului, p.343, 344).
,,Inteleptii n-au decretat legea pentru a adauga restrictii ci pentru a le face mai convenabile” (Ibid. 5.5, Ed. Soncio a Talmudului, p.411).
Originea masurii celor 2000 coti se pare ca a fost stabilita in acord cu traditia ca distanta de la cel ,mai departat cort din tabara din pustie a Israelitilor pana la cortul intalnirii, sau tabernacol (cf. Numeri 35,5), era cea mai mare distanta pe care un evreu ar fi parcurs-o fara ca sa se spuna ca a iesit ,,din locul sau in ziua a saptea” (Exod 16,29). Mai exact, aceasta era distanta specificata de Iosua ca trebuind sa fie pastrata intre popor si levitii care purtau chivotul, la trecerea Iordanului (Iosua 3,4).
Chrysostom (Omilia III, Fapte 1,12) presupune ca inaltarea trebuie sa fi avut loc intr-o zi de Sabat, pentru a explica mentionarea aici a unui ,,drum de Sabat”. O atare concluzie nu e necesara. Inaltarea probabil a avut loc intr-o zi de Joi (vezi Nota Aditionala la Matei 28).