Electronic Books / Adventist / Romanian_non-diacritics / Comentarii Biblice / Web / Faptele Apostolilor
Printable ModeFaptele Apostolilor, 1
|
1:1 Teofile, in cea dintai carte a mea, am vorbit despre tot ce a inceput Isus sa faca si sa invete pe oameni, Teofile. Vezi Luca 1,3. Cea dintai. [dinainte, KJV]. Literal, ,,intaia”, aratand ca lucrarea de fata este a doua dintr-o serie. Evanghelia dupa Luca este evident, ,,cea dintai carte” (vezi vol. 5, p. 663). Tot. Evanghelia dupa Luca este o relatare esentiala si completa a ,,tuturor acestor lucruri de la obarsia lor” (Luca 1,3). Luca raporteaza fapte principale, nu toate amanuntele (vezi p. 114). Lucrul acesta se poate vedea dintr-o comparatie cu Evanghelia dupa Ioan, care cuprinde multe dintre cele omise de Luca. Dar si Ioan omite multe detalii (vezi Ioan 20,30; 21,25). In Scriptura cuvantul ,,tot” (sau ,,aidoma”) e adesea folosit intr-un sens general (vezi Matei 2,3; 3,5; Fapte 2,5; 12,11; Romani 11,26; Coloseni 1,6; 1 Timotei 1,16; Iacov 1,2). A inceput. Gr. archomai, ,,a incepe”, e ceva caracteristic pentru Evanghelia lui Luca, in care apare de vreo 30 de ori. Prezenta lui in Fapte e o dovada neintentionata a faptului ca Luca este autorul. Lucrarea Evangheliei, inceputa de Isus in persoana, este continuata prin Duhul Sfant de catre biserica. Sa faca si sa invete. Isus era ,,puternic in fapte si in cuvinte” (Luca 24,19). Faptele la care se face referire sunt minunile Sale (Fapte 10,38). Cuvintele si faptele lui Isus aveau aceeasi ,,autoritate” si ,,putere” (vezi Luca 4,32). Scriitorul lasa a se intelege ca aceasta indoita activitate va fi descrisa si in cartea pe care tocmai se pregateste sa o scrie. 1:2 de la inceput pana in ziua in care S-a inaltat la cer, dupa ce, prin Duhul Sfant, daduse poruncile Sale apostolilor, pe care-i alesese. Pana in ziua. Adica a 40-a zi dupa invierea Sa (vezi vers.3). S-a inaltat la cer. [,,A fost luat sus”, KJV; ,,fu luat sus”, Nitz.]. Forma pasiva a verbului, asa cum e folosita aici si in vers 9 si 11 si in Luca 24,51 lasa a se intelege ca inaltarea lui Isus a fost o manifestare a puteri Tatalui. Prin Duhul Sfant. Expresia aceasta poate fi inteleasa ca insemnand ca Duhul Sfant urma sa calauzeasca pe ucenici in tot adevarul (Ioan 16,13) sau ca Isus, atat inainte, cat si dupa rastignirea Sa, vorbea ca unul care era stapanit de Duhul Sfant. Trebuie ca a doua idee sa fi fost in intentia autorului, deoarece tot ce tinea de viata lui Hristos pe pamant era savarsit prin puterea Duhului; a) zamislirea Sa (Luca 1,35); b) botezarea Lui (cap. 3,21.22); c) indreptatirea Lui, adica manifestarea vietii Sa drepte (1 Timotei 3,16); d) calauzirea in viata Lui de servire (Luca 4,1); vezi cap. 2,49); e) minunile Sale (Matei 12,28); f) invierea Lui (1 Petru 3,18). Daduse poruncile. Mai bine ,,poruncise” cu referire speciala la insarcinarea evangheliei, facuta de Domnul catre apostoli (vezi Matei 28,18-20). Apostolilor. Gr. apostoloi, ,,cei care sunt trimisi” de la apo ,,departe” si stello, ,,a trimite”, in greaca clasica apostolos (pl. apostoloi) adesea era legat cu trimiterea unei corabii sau a unei expeditii navale si mai era folosit cu privire la comandantul unei escadre sau cu privire la un ambasador. Aceste doua aplicatii generale la lucruri si la persoane au fost transferate in greaca Koine. Asa cum un papirus egiptean din secolul al 2-lea sau al 3-lea d.Hr., vorbeste despre ,,raportul pentru corabia [apostoles] al lui Triadelphus” (J. H. Moulton si G. Milligan, The Vocabulary of the Greek New Testament, p. 70). Papirusurile mai arata ca de la corabia insasi intelesul cuvantului a fost transferat la incarcatura ei, deoarece si aceasta era ,,trimisa”. Nu numai incarcatura era numita apostolos, dar si documentele care reprezentau corabia si incarcatura ei, asa ca acest cuvant se putea referi la un ordin de trimitere al unui vas, la factura privind continutul incarcaturii, sau chiar la un permisul de export. In acelasi timp, atat in Koine, cat si in greaca clasica, apostoles se poate referi la o persoana, asa cum il foloseste Iosif cu privire la ambasadorii trimisi de iudei la Roma (Antiquities, XVIII, 11.1). Totusi nici una dintre intrebuintarile acestea nu par sa reverse lumina direct asupra originii cuvantului ,,apostol” asa cum era folosit in crestinismul primar. Pavel este cel dintai scriitor al NT care a folosit cuvantul (1 Tesaloniceni 2,6) si pentru el, pare ca ,,apostol” era deja un termen tehnic desemnand o anumita grupa de oameni care indeplineau in biserica functii cu autoritate general recunoscuta. (vezi 1 Corinteni 4,9; 9,1.2). Faptul ca in aceasta literatura crestina foarte timpurie un asemenea inteles specific al cuvantului era deja considerat ca de la sine inteles, sugereaza ca introducerea termenului in uzul curent avusese deja loc mai devreme. Scriind in greceste, la ani de zile dupa moartea lui Isus, Luca si Ioan foloseau cuvantul apostolos (Luca 6,13; 11,49; Ioan 13,16 [,,cel trimis”, ,,apostolul”]). Slujba de apostol in biserica primara pare sa descinda de la hirotonirea si insarcinarea de catre Isus a celor doisprezece ucenici. Denumind pe ucenicii Sai, ,,apostoli”, Isus probabil a folosit cuvantul aramaic shelicha, echivalentul participiului ebraic shaluach, ,,trimis”. Cuvintele acestea par sa fi avut o intrebuintare tehnica atat printre iudei cat si printre crestini. Literatura rabinica folosea termenul shaluach (sau in alta forma, shaliach) cu privire la diferiti soli cu autoritate. Iustin Martirul zice (c. anul 146 d.Hr.) ca iudeii trimiteau soli prin toata lumea, spunand cuvinte hulitoare impotriva lui Hristos (Dialog cu Trypho, 17, 108). Eusebiu, istoricul bisericesc din secolul al 4-lea, declara ca scrieri deja vechi pe vremea lui relatau ca preotii si batranii iudei trimiteau oameni prin toata lumea pentru a avertiza pe cei din diaspora, impotriva crestinismului. El continua sa numeasca pe iudeii acestia ,,apostoli” si spune ca chiar pe vremea lui, ei calatoreau pretutindeni pentru a duce cu ei scrisori encilice (Comentaria in Isaiam, XVIII, 1.2). Epifanul (m. anul 403 d.Hr.) relateaza ca acesti ,,apostoli” se consfatuiau cu iudeii de seama si calatoreau printre iudeii din afara Palestinei, readucand pace in adunarile tulburate si colectand zecimi si primele roade – functii care constituie paralele impresionante cu apostolatul lui Pavel (vezi Fapte 11,27-30; Romani 15,25-28); 1 Corinteni16,1; Epifanul, Contra ereziilor 1.2, Erezia XXX, 4. 11). Codul Theodosian (anul 438 d.Hr.) observa ca ,,Este o superstitie fara valoare faptul ca iudei au capetenii ale sinagogilor, sau prezbiterii ori persoane pe care ei le numesc apostoli, care sunt numiti de patriarh la o anumita sedinta sa colecteze aur si argint” (Codul Theodosian, XVI, 8.14, traducere in Adolf Harmack, Misiunea si Expansiunea crestinismului, vol. 1, p. 329). Prin urmare, desi nu poate fi dovedit faptul ca apostolos a fost folosit in vremurile NT cu privire la soli iudei trimisi la cei din diaspora, dovezile sugereaza ca folosirea aparte a acestui cuvant de biserica primara crestina a fost derivata de la un obicei oarecum asemanator printre iudei. Pe care-i alesese. Vezi Marcu 3,13-19. 1:3 Dupa patima Lui, li S-a infatisat viu, prin multe dovezi, aratandu-li-Se deseori timp de patruzeci de zile, si vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Imparatia lui Dumnezeu. Patima. Mai curand, ,,suferinta”. S-a infatisat viu. Vezi Nota aditionala la Matei 28. Multe dovezi. [,,Dovezi fara de gres”, KJV; ,,Multe semne netagaduite”, Nitz.]. Gr. tekmera, ,,dovezi” care purtau cu ele certitudinea convingerii, in contrast cu ceea ce era numai probabil sau circumstantial. Aceste ,,dovezi fara de gres” erau aratarile de dupa inviere ale lui Hristos, nu minunile pe care ucenicii Il vazusera pe Isus facandu-le (cap, 2,22). Ele confirmau minunea culminanta a invierii. Aceste dovezi constau din: 1) faptul ca a mancat si a baut cu ucenicii (Luca 24,41-43; Ioan 21,4-3); 2) trupul Lui real, pe care El le-a ingaduit sa-l atinga (Matei 28,5-9; Ioan 20,27); 3) repetatele Lui aratari vazute de chiar 500 de insi intr-o ocazie (Matei 28,7; 10.16.17; Luca 24,36-38; Ioan 20,19-29; 1 Corinteni 15,6); 4) invatatura Lui cu privire la natura si lectiile despre imparatie (Luca 24,25-27; 44-47; Ioan 20,17.21-23; 21,15-17; Fapte 2,32.36.37; 3,15; 4,10; 5,28.30-33). Aceasta era temelia argumentatiei lui Pavel cu privire la certitudinea invierii in trup a celor rascumparati (vezi 1 Corinteni15,3-23). Patruzeci de zile. Literal ,,timp de”, sau ,,in decurs de”, 40 de zile. Isus nu a ramas cu ei continuu, ci S-a manifestat de repetate ori in decursul perioadei de dupa inviere (vezi Note aditionale la Matei 28). Nu e nici un conflict intre aceste 40 de zile si raportul mult prescurtat al lui Luca din Evanghelie (vezi Luca 24). Lucrurile. Aici expresia cuprinde 1) interpretarea corecta a profetiilor mesianice (Luca 24,27.44.45); 2) extinderea misiunii bisericii in toata lumea si admiterea celor mantuiti in imparatie prin botez (Matei 28,19); 3) fagaduinta puterii supranaturale si a protectiei divine (Marcu 16,15-18) si 4) fagaduinta prezentei permanente a lui Hristos in biserica Sa (Matei 28,20) vezi Matei 4,17; 5,3). 1:4 Pe cand Se afla cu ei, le-a poruncit sa nu se departeze de Ierusalim, ci sa astepte acolo fagaduinta Tatalui, pe care, le-a zis El, ati auzit-o de la Mine. Se afla cu ei. [Adunati impreuna, KJV; Mancand impreuna cu dansii, Nitz.]. Gr. sunalizo, literal ,,a sara impreuna”, deci ,,a manca impreuna cu” sau ,,a se aduna impreuna”, ,,a se aduna”. Aceasta se poate referi la o adunare din Galilea (Matei 28,16-18); deoarece ultima adunare la care ucenicii au vazut pe Isus inaltandu-Se nu e introdusa inainte de v. 6 din Fapte 1. Sa nu se departeze de Ierusalim. Ei trebuiau sa se reintoarca in capitala, locul unde Mantuitorul lucrase atat de adesea si unde in cele din urma suferise, fusese ingropat si inviase dintre cei morti. Acolo, ucenicii Sai urmau sa fie imputerniciti si acolo urmau sa-si inceapa marturia lor publica (AA 31, 32). Sa astepte. Compara Luca 24,49. Sarcina care-i confrunta pe ucenici nu putea sa fie savarsita numai prin mijloace omenesti. E trebuiau sa astepte 1) pana la timpul randuit, 2) in locul randuit, Ierusalim locul celei mai mari primejdii si celei mai mari solicitari. Ucenicii trebuiau sa ,,astepte” nu sa se duca ,,sa prinda peste”, asa cum Petru si altii facusera cu putin mai inainte (Ioan 21,3). Trebuiau sa aiba loc: 1) o evlavioasa asteptare a marii puteri a lui Dumnezeu; 2) un dor adanc dupa acea putere, si dupa pregatirea de a o primi; 3) si rugaciune zeloasa si unita pentru ca Dumnezeu sa-Si implineasca fagaduinta. Fagaduinta Tatalui. Adica, fagaduinta cu privire la darul Duhului Sfant (vezi Ioan 14,16; 16,7-13). De la Mine. Fagaduinta fusese rostita de Isus, dar implinirea ei trebuia sa vina de la Tatal si de la Fiul (vezi Ioan 14,16.26; 15,26; 16,7-15). 1:5 Caci Ioan a botezat cu apa, dar voi, nu dupa multe zile, veti fi botezati cu Duhul Sfant. Ioan a botezat. Adica, Ioan Botezatorul (vezi Matei 3,1-11). Cu Duhul Sfant. Un astfel de botez fusese fagaduit de Ioan Botezatorul (vezi Matei 3,11). Fagaduinta (Fapte 1,4) cerea un botez, nu cu apa (vezi Matei 3,6.11) ci cu Duhul ,,nu dupa multe zile”, dupa cum se daduse fagaduinta pentru Ziua Cincizecimii. 1:6 Deci apostolii, pe cand erau stransi laolalta, L-au intrebat: Doamne, in vremea aceasta ai de gand sa asezi din nou Imparatia lui Israel? Stransi laolalta. [Veniti laolalta”, KJV; ,,adunati”, Nitz.]. Adica la Ierusalim, in ascultare de voia Domnului (v. 4) si in acord unul cu altul. Isus Insusi era cu ei, desi nu e pomenita nici o aratare neasteptata, supranaturala. Aceasta a fost ultima adunare a ucenicilor cu Domnul lor, deoarece era ziua inaltarii Sale (Marcu 16,19; Luca 24,50.51; 1 Corinteni15,7). L-au intrebat. Expresia greaca sugereaza ca ei L-au intrebat de repetate ori. In vremea aceasta ai de gand sa asezi din nou? Mai degraba: ,,sa restatornicesti acum?” Ucenicii inca nu intelegeau prea bine natura imparatiei lui Hristos. El nu fagaduise o restatornicire de felul aceleia pe care ei o nadajduiau (vezi Luca 4,19). Ei gandeau ca Isus ,,avea sa scape pe Israel”(Luca 24,21), adica de romani. Petru si ceilalti ucenici au gasit o mantuire diferita de asteptarea lor la Ziua Cincizecimii (Fapte 2,37-39). Inaltarea si experienta din Ziua Cincizecimii care a urmat, le-a dat o noua intelegere; in cele din urma, ei si-au dat seama de natura spirituala a imparatiei Domnului lor. Iudeii erau insetati de nadejde mesianica. In Psalmii lui Solomon, o lucrare apocrifa scrisa cu putin timp inainte de era crestina (vezi vol. 5, p. 90) se repetata mereu aceasta idee. Urmatoarea rugaciune este tipica: ,,Primeste, o Doamne, si ridica-le pe imparatul lor, fiul lui David, la vremea cand Tu vezi, o, Dumnezeule, ca el poate domni peste Israel, servul Tau. Si incinge-l cu tarie, ca el sa zdrobeasca pe domnitorii nedrepti si ca el sa poata curati Ierusalimul de natiunile care il calca in picioare spre nimicire… Si el va curata Ierusalimul, facandu-l sfant ca odinioara; ca natiunile sa vina de la marginile pamantului pentru a vedea slava lui, aducand ca daruri pe fiii lui care lesinasera si sa vada slava Domnului, cu care Dumnezeu il proslavise” (Psalmii lui Solomon 17,23-23; citat in R.H. Charles, Apocrifele si Pseudepigrafele, vol. 2 p. 649, 650). Asemenea ganduri ar fi putut foarte bine sa faca pe ucenici sa spere ca sosise timpul pentru stabilirea stapanirii fagaduite si sa fi dat nastere la intrebarea lor. Israel. Ucenicii inca nu intelesesera conceptul imparatiei spirituale constituita din toate natiunile (Matei 8,11.12) formata din Israelul spiritual al celor taiati imprejur cu inima (Romani 2,28.29). Ei nu si-au dat seama ca atunci cand natiunea iudaica a lepadat pe Isus, ei au fost taiati de la radacina si tulpina adevaratului Israel, in care urma sa fie acum altoiti convertitii crestini, atat dintre iudei, cat si dintre neamuri (vezi Romani 11). Evident ca ei inca mai asteptau ca imparatia mesianica a lui David sa fie statornicita in semintia imparateasca a lui Iuda. Vezi vol. IV, p.26-36. Folosirea de catre ucenici a termenului ,,Israel” pentru a intelege ,,Iuda” nu prezinta nici o dificultate. E adevarat ca ,,Israel” adesea inseamna triburile nordice spre a se distinge de Iuda. Dar adesea termenul este aplicat la toate cele douasprezece semintii si chiar la Iuda in particular, ca si la poporul ales al lui Dumnezeu fara desemnarea expresa a semintiei (vezi de pilda la Isaia 9,8). Contextul este cel care trebuie sa arate intrebuintarea acestui nume in fiecare caz particular. De aceea nu e surprinzator ca NT aplica termenul ,,Israel” la natiunea iudaica. Desi iudeii de pe vremea aceea erau in chip predominant din semintia lui Iuda, in linie de succesiune directa si legitima erau nu numai din provincia postexlilica Iuda (care era continuarea regatului mai timpuriu al lui Iuda) dar si din natiunea unita a lui Israel dinainte de scindare. Iudeii de pe vremea lui Hristos erau mostenitori vechii teocratii care fusese guvernata de dinastia davidica asezata de Dumnezeu, avand ca centru de inchinare templul prescris de Dumnezeu, si intemeiata pe legamantul dintre Dumnezeu si poporul Sau ales. Pavel numea ,,israeliti” pe cei impreuna cu el iudei, carora dupa trup le apartineau ,,legamintele, darea Legii, slujba dumnezeiasca, fagaduintele, patriarhii, si din ei a iesit, dupa trup, Hristosul” (Romani 9,4.5; cf. v. 3; vezi sic ap. 3,1.2; 11,1). Ucenici nu erau gresiti in credinta lor ca profetiile si fagaduintele date Israelului timpuriu apartineau iudeilor ca succesori ai vechiului regat davidic – nu, ,,Israelului” celor zece semintii care se separasera de casa lui David. Celelalte semintii se despartisera nu numai de Iuda, dar si de templul si de adevarata slujba dumnezeiasca si deci de legamantul national. La faptul mostenirii regale era adaugat faptul ca natiunea de sud, de pe vremea domniei lui Ieroboam cuprindea numerosi membri ai semintiilor nordice care doreau sa ramana credinciosi lui Iehova (2 Cronici 11,13-16; 15,9; cf. cap. 16,1). Faptele acestea explica folosirea repetata a termenului Israel atat pentru regatul lui Iuda, cat si dupa captivitate, pentru comunitatea iudaica reconstituita ca provincie a lui Iuda, la care apartineau toti aceia care, indiferent de semintia lor, se inapoiasera din exil (vezi Ezra 2,70; 3,1; 4,3; 6,16.17.21; 7,7.13; 8,29; 9,1; 10,5; Neemia 1,6; 9,1.2; 10,39; 11,3.20; Ezechiel 14,1.22; 17,2.12; 37,15-19; Daniel 1,3; Zaharia 8,13; Maleahi 1,1). Mai departe, natiunea iudaica din vremea lui Isus reprezenta celelalte triburi ale lui Israel nu numai in ce priveste populatia (vezi Luca 2,36) dar si ca teritoriu (vol. V, p. 45, 46). Ea era pomenita ca Israel de Ioan Botezatorul (Ioan 1,31), de Simeon (Luca 2,32.34) de Isus Insusi (Matei 8,10; Luca 9,9; Ioan 3,10), de ucenici si de altii din Iudeea (Matei 2,20-22; 9,33; Luca 24,21; Fapte 1,6; 2,22.23; 3,12; 4,8.27; 5,31; 21,28) si de Gamaliel (Fapte 5,35) de Luca (Luca 1,80) si Pavel (Fapte 13,16.17.23.24; Romani 9,4.6.31; 11,1; 1 Corinteni 10,18; 2 Corinteni 11,22; Filipeni 3,5). In felul acesta, domnia mesianica profetizata pentru Israel era inca asteptata de ucenici ca restatornicire a suveranitatii iudaice nationale. Intr-adevar, imparatia lui Mesia le-ar fi apartinut, daca ei nu ar fi pierdut dreptul la ea prin lepadarea Fiului lui David din cauza ca El venise oferind o imparatiei de dreptate universala in locul celei iudaice. Lepadarea natiunii ca popor ales, o situatie conditionala de la inceput (Ex. 19,5.6; Ier. 18,6-10; Matei 8,11.12; 21,33-45), era mult prea recenta pentru ca ucenicii sa o poata intelege. Ei stiau bine ca vechiul regat nordic al lui Israel se separase irevocabil de adevaratul Israel al legamantului cu exceptia faptului ca membrii individuali ar fi putut alege sa se alipeasca la poporul legamantului. Ceea ce ei inca nu vedeau era faptul ca natiunea iudaica, respingand domnia Fiului lui David, nu mai era poporul ales, desi iudei individuali puteau fi altoiti in tulpina adevaratului Israel, biserica lui Isus Hristos (vezi vol. IV, p. 25-38) in care nu se face deosebire de rasa, nationalitate, sau pozitie sociala (Gal. 3,28.29; Coloseni 3,11). 1:7 El le-a raspuns: Nu este treaba voastra sa stiti vremurile sau soroacele; pe acestea Tatal le-a pastrat sub stapanirea Sa. El le-a raspuns. [,,El a zis”, KJV]. Hristos nu a dat un raspuns direct la intrebarea ucenicilor Sai. In schimb, El le-a indreptat atentia spre lucrarea care le statea in fata. Vremurile sau soroacele. [Timpurile sau sezoanele”, KJV]. Gr. chronoi e kairoi. Chronoi se refera la ,,firul timpului”, considerat simplu ca atare, intr-un sens general si kairoi la date de timp specifice culminante, cu accent asupra a ceea ce are loc. In felul acesta prin ,,vremuri” Isus pare ca Se refera aici la succesiunea liniara a veacurilor si prin ,,soroace” [sezoane] la evenimentele culminate care urmeaza sa aiba loc la sfarsitul veacului (vezi Matei 24,3). E ca si cum Isus le-ar fi spus: ,,Nu e pentru voi sa cunoasteti data, sau felul precis in care va fi asezata imparatia.” Traind ca un om intre oameni, Isus nu cunostea nici ziua, nici ceasul venirii Lui (vezi Matei 24,36). Aici e o mustrare delicata pentru oameni; 1) care nu sunt inca pregatiti sa primeasca toata cunostinta (Ioan 16,12); dar 2) care cunosc indeajuns pentru a aduce la indeplinire insarcinarea data lor de Domnul (Matei 28,19.20) si 3) care vor fi calauziti prin semne si prin Duhul (Matei 24,32.33; Marcu 16,17.18; Ioan 16,13). Pastrat sub stapanirea Sa. [Pus sub puterea Sa, KJV; Le-a asezat Tatal prin a Sa putere”, Nitz.]. Mai degraba ,,le-a fixat prin propria Sa autoritate”, Cuvantul grecesc folosit aici pentru ,,putere” sau ,,autoritate” (exousia) difera de cel folosit pentru putere (dynamis) in v. 8 (vezi Ioan 1,12). Dumnezeu nu e slujitorul timpului; ci Stapanul lui. Cunoasterea Lui trece dincolo de timp, deoarece El este omnistient cunoscand toate lucrurile (Psalmi 139,1-6; Prov. 15,3; Evrei 4,13). Precunoasterea Lui este o dovada a dumnezeirii Lui (Is. 46,9.10). El imparte ce vrea cu cei care-I servesc (Deuteronom 29,29; Psalmi 24,14; Ioan 15,15; 16,25). 1:8 Ci voi veti primi o putere, cand Se va pogori Duhul Sfant peste voi, si-Mi veti fi martori in Ierusalim, in toata Iudea, in Samaria, si pana la marginile pamantului. Putere. Gr. dynamis, ,,tarie”, ,,abilitate”, ,,putere” (vezi Ioan 1,12). Cuvantul nostru ,,dinamita”, e derivat de la dynamis. Luca se refera aici la ,,putere” supranaturala, primita numai de aceia asupra carora vine Duhul Sfant (vezi Luca 1,35; 24,49). Puterea aceasta este pentru marturisire: ea da 1) putere launtrica, 2) putere de a proclama Evanghelia, 3) putere de a conduce pe altii la Dumnezeu. Prin ucenici, inzestrati in felul acesta cu putere, Isus urma sa continue lucrarea pe care o incepuse pe pamant si chiar ,,lucruri mai mari” decat acestea urmau sa fie savarsite (Ioan 14,12). Marturia aceasta data de Duhul urma sa fie un semn distinctiv al bisericii crestine. Martori. Gr. martures, aceia care confirma sau pot sa confirme ceea ce ei insisi au vazut, au auzit, sau au cunoscut pe oricare alta cale. Ioan scrie: ,,Ce am vazut si am auzit, aceea va vestim si voua” (1 Ioan 1,3). Urmasii lui Hristos de astazi sunt la fel chemati sa dea marturie personala cu privire la lucrarile si invataturile lui Isus, si despre scopul lui Dumnezeu de a izbavi lumea prin Fiul Sau si despre eficacitatea Evangheliei asupra propriilor inimi. O alta marturie mai convingatoare nici nu exista. Fara experienta personala, nu poate fi marturie crestina adevarata. Exprimarea curajoasa a lui Petru dupa vindecarea ologului (Fapte 4,10) este un exemplu excelent de marturisire de pe vremurile apostolice. In Ierusalim. Era planul lui Dumnezeu ca poporul ales sa aiba cea dintai ocazie de a profita de pe urma lucrarii apostolilor (vezi Luca 14,21-24). In acest scurt rastimp, mii de iudei au crezut (vezi Fapte 2,41.47; 4,4.32.33; 5,14; 6,1.7; Material suplimentar EGW de la cap. 2,1.4.14.41). Cand iudeii au respins acest privilegiu si au ucis cu pietre pe Stefan (cap. 7) vestea cea buna a fost dusa in toata lumea. In Samaria. Samaritenii erau un neam amestecat, pururi in vrajmasie cu iudeii (vezi Ioan 4,9). In ce priveste lucrarea personala a lui Isus pentru oamenii din Samaria vezi Luca 10,1.33; 17,16; Ioan 4,39-42). Dupa uciderea cu pietre a lui Stefan au fost vizitati intai de diaconul Filip (Fapte 6,5; 8,5) apoi de Petru si Ioan, care au mers in ajutorul lui Filip (cap. 8,14). Samaria a oferit un seceris bogat. Pana la marginile. [,,Partea cea mai departata”, KJV; ,,Marginea”, Nitz.]. Ucenicii urmau sa mearga ,,in toata lumea” (Marcu 16,15), ,,la toate neamurile” (Matei 24,14). Lucrarea mondiala a fost inceputa de reprezentantii Evangheliei care au predicat iudeilor din Fenicia, Cipru, Antiohia din Siria (Fapte 8,4; 11,19) si de Saul din Tars in Siria si Cilicia (Fapte 9,15.30; 11,25; Galateni 1,21.23). Curand lucrarea a fost extinsa prin intermediul calatoriilor misionare ale lui Pavel (Fapte 13 la 28). El a fost inspirat sa declare ca pe vremea sa Evanghelia fusese vestita ,,oricarei fapturi de sub cer” (Coloseni 1,23; cf. Tit 2,11). In contrast cu insarcinarea data, cand Hristos a trimis pe cei doisprezece (vezi Matei 10,5.6), lucrarea aceasta urma sa fie universala. Tocmai acest inceput al lucrarii mondiale este descris de Luca in Fapte. Cartea aceasta nu este un amestec de biografii ale apostolilor si nici macar ale unor anumiti apostoli si nici exclusiv cu privire la apostoli, ci ea arata ce au facut toti credinciosii pentru a proclama Evanghelia, ,,pana la marginile pamantului”. Cand lucrarea aceasta va terminata, Hristos va reveni (Matei 24,14). Luca ne furnizeaza aici schema cartii Faptelor apostolilor. Proclamarea Evangheliei in 1) Ierusalim si Iudea (cap. 1 la 7) si 2 ) in Samaria (cap. 8 la 10), 3) si pana la marginile pamantului (cap. 11 la 28). 1:9 Dupa ce a spus aceste lucruri, pe cand se uitau ei la El, S-a inaltat la cer, si un nor L-a ascuns din ochii lor. Dupa ce a spus. Vezi Luca 24,50. Pe cand se uitau ei. Nici un credincios nu vazuse pe Mantuitorul inviind din morti, dar celor unsprezece ucenici si mamei lui Isus (EW 191) le-a fost permis sa-L vada urcandu-Se la cer. In felul acesta, ei au devenit martori de incredere ai inaltarii Sale. S-a inaltat la cer. [,,Inaltat”, KJV; ,,ridicat in sus”, Nitz.]. Aici inaltarea e relatata ca un simplu fapt istoric. Dupa aceea in NT ea nu este deseori pomenita, dar este acceptata in mod implicit ca un adevar cardinal al crestinismului istoric. Ea fusese prezisa de Isus (Ioan 6,62). Evenimentul a fost din nou relatat de Petru (Fapte 3,21) si mai tarziu Pavel s-a referit la el (1 Timotei 3,16). Inaltarea a fost o culminare corespunzatoare a lucrarii lui Hristos pe pamant. Mantuitorul coborase din cer pentru a mantui pe omul cazut (Ioan 3,13.16). Cand lucrarea Lui pe pamant s-a terminat, a planuit sa Se reintoarca in caminul Sau ceresc (Ioan 14,2) spre a mijloci pentru om (1 Timotei 2,5; Evrei 7,25; 8,1.2.6:1 Ioan 2,1) pana la a doua Lui venire (Ioan 14,3). Un nor. Norul acesta era o oaste ingereasca (vezi DA 821). Revenirea lui Hristos va fi la fel ,,pe nori” [cu nori] (Matei 24,30; 26,64; Apocalipsa 1,7). Nemarginite cete ingeresti vor insoti pe Domnul cand Se arata in slava (Matei 25,31). El ,,va veni in acelasi fel” (Fapte ]1,11)- L-a ascuns din ochii lor. [,,De la ochii lor”, KJV; Nitz.]. 1:10 Si cum stateau ei cu ochii pironiti spre cer, pe cand Se suia El, iata ca li s-au aratat doi barbati imbracati in alb, Cu ochii pironiti. [,,Priveau staruitor spre”, KJV; ,,cu ochii neclintiti”, Nitz.]. Literal ,,priveau tinta spre”, cu fetele indreptate in sus. Pe cand Se suia. ([,,Pe cand Se suia”, KJV; ,,Ducandu-Se El”, Nitz.]. Mai degraba ,,pe cand mergea”. Isus S-a inaltat incetul cu incetul. Nu a avut loc o disparitie brusca asa ca la Emaus (Luca 24,31). Doi barbati. Cu privire la identitatea unuia dintre ingerii acestia, vezi Luca 1,19. Desi numiti ,,barbati”, deoarece erau in forma omeneasca, ei erau ingeri (DA 831,832). Compara pe cei doi ingeri imbracati ,,in alb” care au salutat pe Maria la mormant (Ioan 20,12.13) dintre care unul e numit ,,un tanar” (Marcu 16,5). Li s-au aratat. [,,Au stat alaturi”, KJV; ,,Li se infatisara”, Nitz.]. Mai degraba, ,,statusera alaturi”; ei mai erau inca acolo cand ucenicii i-ai observat. In vesminte albe. In Evanghelia sa, Luca descrie ingerii vestitori ai invierii ca ,,doi barbati… in haine stralucitoare” (Luca 24,4). Vezi si Fapte 10,30; cf. cap. 11,13. 1:11 si au zis: Barbati Galileeni, de ce stati si va uitati spre cer? Acest Isus, care S-a inaltat la cer din mijlocul vostru, va veni in acelasi fel cum L-ati vazut mergand la cer. Barbati Galileeni. Literal: ,,barbati, galileeni”. Toti ucenicii, cu exceptia poate a lui Iuda (vezi Mar.3;19), erau de nastere din Galileea si erau distinsi pentru graiul lor galileean (cf. Matei 26,73; vezi Fapte.4,13). Dar ingerii cunosteau pe oamenii acestia fara referire la graiul lor, chiar asa cum cunosteau si viata altor oameni (cf. cap.10,3-6). De ce stati si va uitati? Ucenicii plini de uimire pareau sa nu fie in stare sa-si ia ochii de la punctul unde iubitul lor Domn disparuse din vedere. Cei doi ingeri au rupt vraja cu o intrebare: Cel inaltat este Dumnezeu Fiul; El v-a facut cunoscut planurile Lui, El va veni iarasi – ,,De ce stati si va uitati?” El v-a dat o lucrare de facut in asteptarea si pregatirea revenirii Lui. Comparati intrebarea aceasta cu aceea a ingerului la inviere: ,,Pentru ce cautati pe Cel viu intre cei morti?” (Luca 24,5). Acesta este sensul in care crestinii ar trebui sa priveasca pururea spre cer (vezi Filipeni 3,20). Acest Isus. [,,Acelasi Isus”, KJV; ,,Acest Isus”, Nitz]. Acest Isus este Cel pe care ucenicii Il cunoscusera intim in decurs de trei ani si jumatate. Desi inviase dintre morti si Se inaltase la cer, ca Fiu al lui Dumnezeu, El inca pastra natura Sa omeneasca (vezi DA 23-25). Va veni. A doua venire a lui Hristos este indisolubil legata de invierea si inaltarea la cer. Scriptura descopera pe 1) Hristos Creatorul (Coloseni 1,16; Evrei 1,2; vezi Ioan 1,1-3); 2) Hristos cel Intrupat (Filipeni 2,7; Evrei 2,14.15; vezi Ioan 1,14); 3) Hristos cel Crucificat (Fapte 17,3; 1 Corinteni 15,3.4; vezi Matei 27,31-56; Ioan 19,17-37); 4) Hristos cel Inviat (Romani 1,3.4; 1Corinteni15,3-22; vezi Matei 28,1,3.4; 1 Corinteni 15,9-22; vezi Matei 28,1-15; Ioan 20,1-18); 5) Hristos Imparatul care Vine (Matei 24,30; Apoc.11,15; 19,11-16; vezi Matei 25,31). Aceste revelatii, dintre care nu indraznim sa omitem nici una, constituie o prezentare unificata a Fiului lui Dumnezeu in faze succesive ale marii Sale lucrari de salvare a oamenilor pentru imparatia Sa. In toate aceste faze El este ,,acelasi Isus”, ,,acelasi ieri si azi si in veci” (Evrei 13,8). In acelasi fel. Prin fagaduinta aceasta, revenirea Lui trebuie sa fie 1) personala ,,acelasi Isus” (vezi DA 832); 2) vizibila – ,,L-ati vazut mergand la cer”; 3) pe nori ,,un nor L-a ascuns”; 4) sigura – ,,va veni asa”. Aceasta garantie linistita dar solemna a sfetnicilor ingeresti aduc doctrinei celei de a doua veniri a lui Hristos o deplina certitudine, asigurata de realitatea inaltarii. Ori totul e adevarat, si evenimentul, si fagaduinta, ori nici una nici alta nu este adevarata. Fara a doua venire, toata lucrarea anterioara din planul de mantuire ar fi tot atat de zadarnica cum ar fi semanarea si cultivarea plantelor fara sa mai fie recoltate. 1:12 Atunci ei s-au intors in Ierusalim din muntele numit al Maslinilor, care este langa Ierusalim, departe cat un drum in ziua Sabatului. S-au intors. Ucenicii s-au departat de la cruce in profunda intristare si deplina dezamagire. Dupa fiecare aratare de dupa invierea Domnului, ei erau lasati in deruta si descumpanire. Acum, insa, dupa ce vazusera pe Domnul lor luat la cer, ei s-au inapoiat cu o neclintita asigurare ca El urma sa revina curand. In Ierusalim. In ascultare de porunca din vers.4. Maslinilor. [,,Olivet”, KJV; ,,Maslinis”, Nitz]. Locul inaltarii, Muntele Maslinilor, aflat la rasarit de Ierusalim si la jumatate drum catre Betania (vezi Matei 21,1). Betania se afla la 15 stadii (gr. stadia. Vezi Vol. V, p.50), adica la vreo 2 mile, de Ierusalim (Ioan 11,18). Luca spune ca dupa cea din urma adunare cu ucenicii Sai in Ierusalim, ,,El I-a dus afara pana spre Betania” (Luc.24,50), poate pentru ca era in vechiul cadru familial pe care El il iubea atat de mult. De acolo, o scurta plimbare de reintoarcere peste ,,Muntele Maslinilor, i-ar fi adus inapoi la Ierusalim. Cat un drum in ziua Sabatului. [,,O calatorie de Sabat”, KJV; ,,Cale de Sambata avand”, Nitz]. O expresie care apare in Biblie numai aici, descriind distanta de la Ierusalim la Muntele Maslinilor (Vezi Exod 16,29; vezi Vol. I, p. 50). Distanta masoara cam 5 -6 stadii (Antiquities XX.8.6; War V.2.3 [70], sau intre doua treimi si trei sferturi de mila. Misna e de acord cu cifrele acestea, deoarece defineste ,,limita Sabatului” ca fiind de 2000 de coti. Ea zice: ,,Daca un om caruia i s-a permis sa faca lucrul acesta ar fi mers dincolo de limita Sabatului si i s-a spus apoi ca fapta [pe care el intentiona sa o faca] fusese deja facuta, e indreptatit sa se miste in cuprinsul limitei Sabatului, adica doua mii de coti in orice directie. Daca distanta era mai mica de 2000 de coti se considera ca nu depasise limita Sabatului. Toti cei care ies sa salveze viata cuiva se pot intoarce la locurile lor de plecare” (Erubin 4,3 Ed. Soncino a Talmudului, p. 306). Erau cai prevazute pentru a infrange inconvenienta pricinuita de o astfel de ,,limita”. ,,Daca un om care era in calatorie [spre casa] era prins de amurg, si avea cunostinta de un copac sau un zid si zicea: ,,Baza mea pentru Sabat sa fie sub el”, afirmatia lui nu e de nici un folos. Daca, insa, zicea: ,,Baza mea de Sabat sa fie la radacina lui”, el se poate deplasa de la locul unde se afla la caderea serii pana la radacina pomului o distanta de doua mii de coti, si de la radacina lui inca doua mii de coti pana la casa lui. In felul acesta el poate sa mearga patru mii de coti dupa amurg. Daca nu cunoaste vreun pom sau zid,… si spunea: ,,Pozitia mea actuala sa fie baza mea de Sabat”, pozitia acelui loc ii da dreptul de a se misca pe o raza de doua mii de coti in orice directie…. Inteleptii, insa, au stabilit regula: ,,Distantele trebuie sa fie calculate in forma unei suprafete patrate, asa incat calatorul sa poata castiga in zona colturilor patratului (Misna ‘Erubin 4.7,8, Ed. Soncio a Talmudului, p.343, 344). ,,Inteleptii n-au decretat legea pentru a adauga restrictii ci pentru a le face mai convenabile” (Ibid. 5.5, Ed. Soncio a Talmudului, p.411). Originea masurii celor 2000 coti se pare ca a fost stabilita in acord cu traditia ca distanta de la cel ,mai departat cort din tabara din pustie a Israelitilor pana la cortul intalnirii, sau tabernacol (cf. Numeri 35,5), era cea mai mare distanta pe care un evreu ar fi parcurs-o fara ca sa se spuna ca a iesit ,,din locul sau in ziua a saptea” (Exod 16,29). Mai exact, aceasta era distanta specificata de Iosua ca trebuind sa fie pastrata intre popor si levitii care purtau chivotul, la trecerea Iordanului (Iosua 3,4). Chrysostom (Omilia III, Fapte 1,12) presupune ca inaltarea trebuie sa fi avut loc intr-o zi de Sabat, pentru a explica mentionarea aici a unui ,,drum de Sabat”. O atare concluzie nu e necesara. Inaltarea probabil a avut loc intr-o zi de Joi (vezi Nota Aditionala la Matei 28). 1:13 Cand au ajuns acasa, s-au suit in odaia de sus, unde stateau de obicei. Erau: Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zilotul, si Iuda, fiul lui Iacov. Odaia de sus. [,,O odaie de sus”, KJV; ,,Camera de sus”, Nitz]. Mai de graba: ,,odaia de sus”. Nu in Templu (Luca 24,53), unde ucenicii inca se mai inchinau (cf. Fapte.3,1), ci la etajul de sus al unei case particulare, chiar sub acoperis, unde ar fi fost in liniste si siguranta (vezi Matei 26,18; Marcu 14,15; Luca 24,33; Ioan 20,19). Erau: Petru [,,Atat Petru”, KJV]. In ce priveste lista apostolilor vezi Matei 10,2-5; Marcu 3,13- 19. 1:14 Toti acestia staruiau cu un cuget in rugaciune si in cereri, impreuna cu femeile, si cu Maria, mama lui Isus, si cu fratii Lui. Staruiau cu un cuget. Mai de graba aici si in cap., ,,perseverau cu un gand”. Ce diferenta fata de spiritul de competitie dat pe fata la Sfanta Cina (Luca 22,24). Cat de deosebita era aceasta perioada a asteptarii in calma si solemna ei bucurie. Aici e inceputul ,,armoniei” care a adus rezultate atat de pline de putere cateva zile mai tarziu (Fapte.2,1,41). In rugaciune. Gr. te prosenche. Aceasta expresie poate fi interpreta in cel putin doua moduri: 1) ,,in rugaciune”; sau 2) ,,in locul de rugaciune”, sens in care apare in cap. 16,16. Unii comentatori sugereaza ca ucenicii nu ramaneau mereu in ,,odaia de sus”, ci se duceau din cand in cand, la o sinagoga, si ca asemenea vizite sunt relatate in Luca 24,53, ,,Si tot timpul stateau in Templu”. In cereri. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p.10) omiterea acestor cuvinte. Totusi realitatea unirii ucenicilor in rugaciune, ramane. In decursul zilelor dinaintea Zilei Cincizecimii cam 120 de persoane (vers.15) au staruit in privinta implinirii fagaduintei ca Mangaietorul, urma sa vina (Ioan 14,16) cu putere (Fapte 1,8) ,,nu dupa multe zile” (vers.5). Vezi AA 36,37. Textul acesta cuprinde o formula excelenta pentru rugaciunea plina de putere lucratoare: 1) Cererea – ei se rugau; 2) staruinta – ei staruiau in rugaciune; 3) unitatea – ei se rugau cu o inima si un gand. Vezi Matei 18,19,20; Luca 18,1-8. Impreuna cu femeile. Mai degraba, ,,cu femei”, care se poate referi la sotiile barbatilor adunati acolo. Lucrul acesta poate fi sustinut de faptul ca ,,Maria, mama lui Isus”, care nu era sotia nici unuia din cei prezenti, e amintita separat. Oricum, interpretarea obisnuita este ca ,,femeile” se refera la acelea care slujisera lui Isus, intre care erau Maria Magdalena, Ioana, Suzana, si ,,multe altele” (vezi Nota Aditionala la Luca 7; vezi Luca 8,2.3). Maria. Aceasta referire la mama lui Isus este semnificativa. Legatura ei unica cu Domnul inaltat indreptateste faptul de a fi mentionata separat, dar nu i se da prin aceasta, nici o pozitie neindreptatita. In aceasta ultima aparitie a ei in Scriptura, ea este una din grupul celor care ,,staruiau cu un cuget in rugaciune si in cereri”. Legendele cu privire la viata ei si pozitia ei dupa aceea nu au nici un temei biblic sau istoric. Fratii lui. Acestia erau Iacov, Iosif, Simon si Iuda (Matei 13,55; vezi Matei 12,46; Marcu 6,3). Ei se tinusera departe de Isus (Ioan 7,5; DA 450, 451), si nu sunt pomeniti printre cei care se adunasera in jurul crucii (Ioan 19,25-27). Dar scenele finale din viata pamanteasca a lui Hristos infaptuisera convertirea lor, si ei sunt numarati acum impreuna cu urmasii Lui. Nu se mai aude nimic de Simon si Iosif, dar Iacov este probabil cel care a devenit un conducator in biserica (vezi Fapte 12,17; vezi Fapte 15,13; 1 Cor.15,7; Gal.1,19; Vol. V, p.71), si e considerat de multi ca fiind autorul Epistolei lui Iacov (vezi Introducere la Epistola lui Iacov, Vol.VII). Iuda ar putea sa fie Iuda care a scris scurta epistola care poarta numele lui (vezi Mar.6,3; vezi Introducere la Epistola lui Iuda, Vol. VII). 1:15 In zilele acelea, Petru s-a sculat in mijlocul fratilor, numarul celor adunati laolalta era de aproape o suta douazeci, si a zis: Zilele acelea. Intre inaltarea la cer si Ziua Cincizecimii. Inaltarea a avut loc la patruzeci de zile dupa inviere (vers 3.). In felul acesta ramasesera zece zile pana la Ziua Cincizecimii, ,,a cincizecia”, ziua Sarbatorii Saptamanilor (vezi Lev. 23,16; Fapte 2,1). Vezi Vol. V, p.233. Petru. In ce priveste chemarea, pozitia, si caracterul lui, vezi Marcu 3,14-16. Invataturile pe care le primise de la Isus (Luca 22,32; Ioan 21,15-17; vezi DA, 812,815) acum aduceau roade. Darurile lui naturale fusesera sfintite prin convertire si el se inalta ca un conducator in biserica. Nu era nimic dictatorial in conducerea lui. El stimula pe fratii sai la actiunea stabilita de comun acord. Deciziile urmatoare vin de la intreaga grupa si nu de la un singur om. El indeplineste un rol de frunte in treburile bisericii primare. Predica lui este singura predica din Ziua Cincizecimii care e relatata (Fapte. 2,14-40), dar si alte predici ale sale au primit o atentie deosebita (3,12-26; 4,8-12; 10,34-43). El, impreuna cu Ioan, au savarsit cea dintai minune de vindecare relatata in Faptele Apostolilor (cap. 3,1-11), si puterile sale miraculoase sunt in mod special mentionate (cap. 5,5; 9,32-41). El indeplineste partea principala in mustrarea lui Anania si Safira (cap. 5,3-11). E clar ca el a detinut o pozitie de frunte in biserica timpurie, dar dispare din raportul lui Luca dupa cap.15,7 si atentia este apoi concentrata la Pavel. In ce priveste o discutie asupra presupusei suprematii a lui Petru, vezi Matei 14,28; 16,16-19. Fratilor. [,,Ucenicilor”, KJV]. Pot fi citate dovezi textuale importante (cf. p.10) pentru exprimarea ,,fratilor” (care nu trebuie restransa numai la fratii lui Hristos, ca in vers.14, deoarece erau de fata cam 120 de persoane la ocazia de inlocuire a lui Iuda Iscarioteanul). Numarul. [,,Numarul numelor”, KJV; ,,Gloata de persoane”, Nitz]. Literal, ,,gloata de nume”, adica grup de persoane. O suta douazeci. Cuvantul ,,aproape” arata ca acesta era o cifra aproximativa, dar grupul e destul de mare pentru a alcatui o temelie ferma pentru tanara biserica din Ierusalim. Numarul nu cuprinde pe toti aceia care credeau, deoarece ,,peste cinci sute de frati” au vazut pe Hristos dupa invierea Sa (1Cor.15,6). 1:16 Fratilor, trebuia sa se implineasca Scriptura spusa de Duhul Sfant mai inainte, prin gura lui David, despre Iuda, care a fost calauza celor ce au prins pe Isus. Fratilor. [,,Barbati si frati”, KJV; ,,Barbati, frati”, Nitz]. Literal ,,barbati, frati”. Unii au sugerat ca Petru se adresa in deosebi barbatilor din adunare si ca numai ei au luat parte la alegerea celui de al doisprezecelea apostol. Trebuia. Nu ca evenimentele au fost aranjate pentru a se adapta Scripturii, ci ca Scriptura, inspirata de Duhul Sfant, a prevazut evenimentele. Matei foloseste multe citate din VT, oarecum similare (vezi Matei 1,22). Scriptura. [,,Scriptura aceasta”, KJV]. Mai degraba, ,,scriptura” care e citata in v. 20. Notati cum, de la inceputul ei, biserica a apelat la VT pentru autoritatea ei. Duhul Sfant. Aici Petru da la iveala convingerile ucenicilor cu privire la inspiratia psalmilor lui David. Ei credeau ca David vorbise (sau scrisese) ca purtator de cuvant al Duhului. Invatatura aceasta concorda cu 2 Tim. 3,16 si 2 Petru 1,21. Iuda. Notati felul in care apostolul foloseste Scriptura. El vede implinirea ei dupa ce evenimentul a avut loc si in mod curajos o aplica la Iuda in persoana, desi David nu mentioneaza pe vanzator pe nume. Care a fost calauza. Literal, ,,a devenit ghidul” (vezi Matei 26,3.14.47). Ce groaznica schimbare de ocupatie! Acela care fusese consacrat pentru a conduce oamenii la Hristos ca sa poata fi mantuiti, a ales sa conduca oameni la Hristos pentru ca Mantuitorul sa poata fi nimicit. Dar notati moderatia in descrierea lui Iuda. In ciuda ororii pe care Petru si fratii sai apostoli trebuie sa o fi simtit, nu sunt folosite abuzuri de limbaj. Judecarea lui Iuda este lasata in mainile lui Dumnezeu. 1:17 El era din numarul nostru, si era partas al aceleiasi slujbe. Era din numarul. [,,Era numarat impreuna cu”, KJV; ,,Numarat intre”, Nitz]. Socotit unul din ceata apostolilor (Matei 10,4; Marcu 3,19; Luca 6,16). Nu exista relatare cu privire la chemarea lui ca ucenic; el s-a oferit pentru a fi cuprins intre cei doisprezece (vezi DA 293, 294). Era. [,,A obtinut”, KJV]. Mai bine, ,,a obtinut prin sort”, sau ,,a primit prin atribuire divina”, lucru care subliniaza primirea lui de catre Hristos ca ucenic. Partas. [,,Parte”, KJV; ,,Fu ales”, Nitz]. Gr. kleros, ,,sorti”, ,,parte atribuita”, sau ,,participatie”. De la acesta vine cuvantul nostru ,,cler”. Slujbe. Gr. diakonia ,,serviciu”, ,,lucrare”, care mai tarziu a ajuns sa insemne ,,diaconie”. Slujbasii din biserica primara simteau puternic raspunderea slujbei (diakonia) Evangheliei (Fapte 12,25; 20,24; 1 Cor. 16,15; Col. 4,17; 2 Tim. 4,5). 1:18 Omul acesta a dobandit un ogor cu plata nelegiuirii lui, a cazut cu capul in jos, a plesnit in doua prin mijloc, si i s-au varsat toate maruntaiele. Omul acesta a dobandit. [,,Omul acesta a cumparat”, KJV]. Versetele 18 si 19 s-ar putea sa fie explicatia lui Luca introdusa in vorbirea lui Petru; el nu ar fi avut motive sa dea amanunte cu privire la moartea lui Iuda. Nu trebuie sa se traga concluzia din aceasta formulare ca Luca credea ca Iuda cumparase ,,ogorul sangelui” inainte de moartea lui. Banii lui Iuda, obtinuti pe cai nelegiuite au fost folositi pentru a cumpara ogorul si pentru cheltuielile de inmormantare, ca un fel de rasplata a faptei sale. Raportul lui Matei este explicit: Cand Iuda a vazut ca Isus a fost condamnat sa fie rastignit si nu facea nici un efort pentru a Se salva, a fost apucat de remuscare pentru tradarea sa. El a inapoiat cei 30 de arginti preotilor cu care facuse targul ticalos si apoi s-a spanzurat. Cu acesti bani, preotii si fruntasi au cumparat ogorul olarului, unde fusesera aruncate resturi de olarie, si acolo au ingropat pe Iuda. Din cauza aceasta, sau pentru ca banii erau pretul ,,sangelui nevinovat”, locul a fost numit ,,ogorul sangelui” (vezi Matei 27,3-10; vezi DA 722). Diferenta dintre relatarile lui Matei si ale lui Luca este retorica, nu faptica: tot ce a primit Iuda ca rasplata, a fost o inmormantare dezordonata intr-o bucata de pamant sterp. A cazut cu capul in jos. Pare sa fie o anumita dovada ca aceste cuvinte ar trebui sa fie intelese ca insemnand ,,umflandu-se”. Totusi, evidentele sunt neindestulatoare pentru a recomanda lamurit o astfel de traducere. Iuda, probabil cel mai ambitios dintre ucenicii lui Isus, cautase sa ajunga la mari inaltimi de putere lumeasca identificandu-se cu imparatia pe care el gandea ca o va intemeia Isus. Moartea lui ingrozitoare pare izbitor de semnificativa cu privire la rezultatele tragice ale unei astfel de ambitii. In loc de a castiga inaltimile la care aspira prin tradare josnica, ,,a cazut cu capul in jos”, si a pierit jalnic. 1:19 Lucrul acesta a ajuns asa de cunoscut de toti locuitorii din Ierusalim, incat ogorul acela a fost numit in limba lor: Acheldama, adica: Ogorul sangelui. Cunoscut de toti. Mai degraba, ,,a ajuns cunoscut”. Cand vestea despre tradarea lui Iuda si despre moartea lui sinucigasa s-a raspandit, probabil ca a influentat pe oamenii din Ierusalim in favoarea lui Hristos, deoarece si-au dat seama ca El fusese victima uneltirilor preotilor si a tradarii unui ucenic. Mai mult, scenele crucificarii fusese vazute de multime (Luca 23,27.35; Ioan 19,19.20; DA 741, 775-777). Aceia care au inviat din mormant dupa cutremurul cel mare, s-au aratat multora (Matei 27,52.53; DA 786). Evenimentele care au insotit sacrificiul lui Hristos pentru pacatosi nu au avut loc in taina; ele n-au fost ascunse undeva intr-un ungher (Fapte 26,26). A fost numit. [,,E numit”, KJV]. Unii au sugerat ca folosirea formei verbului ,,este numit” este o dovada neintentionata ca Luca a scris Faptele Apostolilor inainte de distrugerea Ierusalimului in anul 70 d.Hr., iar dupa acest eveniment numele locului a fost pierdut in mare masura din vedere. In limba lor. [,,In propria lor limba”, KJV]. Literal: ,,propriul lor dialect [dialektos]”. Aceasta ar sugera ca aramaica nu era limba vorbita de Luca, el ne fiind iudeu. Acheldama. [,,Aceldama”, KJV]. O transliterare, din greaca a aramaicului, chagel dema’, ,,ogorul sangelui”. Traditia il asociaza cu Hakk ed-Dumm, pe panta sudica a Vaii lui Hinom, la sud de Ierusalim (vezi Matei 5,22). Ogorul cumparat cu cei 30 de arginti a fost folosit pentru ingroparea strainilor care nu aveau rude sau prieteni care sa-i inmormanteze (Matei 27,6-10; cf. Zah.11,12.13). 1:20 In adevar, in cartea Psalmilor este scris: Locuinta lui sa ramana pustie, si nimeni sa nu locuiasca in ea! Si: Slujba lui s-o ia altul! Este scris. Ar trebui sa fie notata si sa se retina legatura cu vers.17. Dupa explicatia versetelor 18,19 Petru citeaza Psalmi 69,25 (din LXX cu oarecare schimbari) si Psalmi 109,8 (tot din LXX). Psalmi 69 cuprinde imprecatiuni la adresa vrajmasilor lui David, dar cuprinde si exprimari profetice care se refera la Mesia, asa cum se poate vedea din vers.7-21. Versetul 25 este in primul rand un blestem asupra vrajmasilor lui David, si intr-un sens extins aspra vrajmasilor lui Mesia, si deci e aplicabil la Iuda. Si Psalmul 109 este de imprecatie, in termeni chiar mai aspri decat celalalt, iar v. 8 este o cerere staruitoare ca vrajmasul lui David si al lui Mesia sa aiba o viata scurta si sa fie inlaturat din postul de raspundere (vezi Psalmi 69; 109). Iuda si faptele lui inspaimantatoare corespund cu aceea a vrajmasilor descrisi in aceste pasaje. Aceasta este un tip de exegeza adesea folosit in NT pentru a interpreta si aplica VT (cf. 1 Petru 1,10.11; cf. cele de la Deuteronom 18,15). Slujba. [,,Episcopia”, KJV; ,,Insarcinarea”, Nitz]. Gr. episkope, ,,supravegherea”, ,,insarcinarea”, ,,slujba”, traducand corect ebraicul pequddah. Cuvantul ,,episcopie” ar trebui mai de graba sa insemneze ,,slujba de supraveghetor”. Episcopii erau slujbasii conducatori in Biserica Angliei in 1611, cand a fost tradusa KJV, si psihologic e de inteles ca traducatorii anglicani citeau in cuvantul grecesc, care inseamna ,,supraveghere” sau ,,superintendenta”, un sens eclesiastic mult mai puternic decat sensul original. Compara mentionarea lui ,,Easter” din versiunea KJV in cap.12,4 unde cuvantul grec insemneaza ,,paste”. Refuzul calvinist de a recunoaste orice slujbas cu autoritate mai mare ca ,,batran” (Gr. presbiteros), nu se regaseste in traducerea anglicana din 1611, desi aparuse in Biblia de Geneva din 1560, tradus ca ,,insarcinarea”. In ce priveste sensul in NT al cuvintelor grecesti presbiteros, ,,batran”, si episkopos, ,,episcop”, vezi p.26, 38. In NT, ,,batranii” erau adesea numiti ,,episcopi”, adica, ,,supraveghetori”, dar numai aici se face referire la apostoli, chiar si numai indirect, ca ,,episcopi”. Prin urmare traducerea ,,insarcinarea”, sau ,,slujba” e de preferat aici. Vezi p. 26, 36. Apostolul foloseste Psalmi 109, ca autoritate pentru alegerea altui barbat pentru a ocupa locul vacant. 1:21 Trebuie deci ca, dintre cei ce ne-au insotit in toata vremea in care a trait Domnul Isus intre noi, Cei. [,,Acesti barbati”, KJV; ,,Acesti barbati”, Nitz]. Pare sa fi fost mai multi cei care implineau conditiile necesare pentru un urmas al lui Iuda, desi numai unul a fost ales. Ne-au insotit. [,,Au fost in tovarasie cu noi”, KJV; ,,Au venit impreuna cu noi”, Nitz]. Petru descrie calitatile necesare unui candidat. El trebuia sa fi fost cu ucenicii in tot cursul lucrarii Domnului – din timpul lui Ioan Botezatorul pana la data inaltarii Sale. A trait… intre noi. [,,A intrat si a iesit”, KJV; ,,a stat intre noi” Nitz]. Aceasta este o expresie ebraica, referindu-se la activitatile zilnice, de felul celor pe care Isus le-a desfasurat impreuna cu ucenicii Sai. 1:22 cu incepere de la botezul lui Ioan pana in ziua cand S-a inaltat El de la noi, sa fie randuit, unul care sa ne insoteasca drept martor al invierii Lui. Cu incepere. Compara ,,inceputul” (Marcu 1,1). . Botezul lui Ioan. Lucrul acesta se poate referi fie la vremea cand Ioan predica si boteza sau la ziua anumita cand Ioan a botezat pe Isus. Sa fie. [,,Trebui”, KJV]. Gr. dei, ,,e necesar” (cf. vers.16). Pare ca Petru se gandea ca numarul original al apostolilor trebuia sa fie pastrat. Apostolii fara indoiala aveau o conceptie cu privire la numarul 12 ca intreg, dupa exemplul celor 12 semintii ale lui Israel. De fapt, lor le fusesera fagaduite 12 tronuri de pe care sa guverneze (Matei 19,28), o fagaduinta care aduce in minte cele 12 stele din coroana bisericii (Apoc. 12,1), si cele 12 temelii ale zidurilor Noului Ierusalim, avand scrise pe ele numele celor 12 apostoli (Apoc. 21,14). Isus a randuit o grupa de 12, dintre care unul se pierduse. Prin urmare, Petru considera ca numarul intreg e necesar pentru a da marturie cu privire la toate aspectele vietii si faptelor Domnului. In fata apostolilor se gasea o sarcina uriasa, si masura intreaga a numarului lor era necesara pentru indeplinirea ei. Numarul 12 a fost stricat prin martirizarea lui Iacov cam prin anul 44 d.Hr. (cap.12,2), dar nu aflam nimic despre numirea unui succesor. Randuit. [,,Hirotonit”, KJV; ,,Fie”, Nitz]. Gr. ginomai, ,,a deveni”. Unora li se pare ca expresia ,,sa fi ordinat”, [hirotonit] reflecta prea puternic principiile de carmuire bisericeasca sustinute de traducatorii KJV. Sustinerea aceasta nu e necesara, deoarece cei doisprezece fusesera deja ,,ordinati” [hirotoniti] de Domnul lor (vezi Marcu 3,14; vezi DA296), si ar fi fost corespunzator ca cel ales sa fie la fel pus deoparte pentru lucrarea lor. Martor. Vezi v. 8. Accentul e pe marturisirea despre faptul istoric al invierii (vezi Luca 24,48). 1:23 Ei au pus inainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis si Iust, si pe Matia. Ei. Poate fi vorba de intreaga ceata a celor 120, desi contextul imediat al v. 21 si 22 ar putea sugera limitarea referirii numai la cei unsprezece. Au pus inainte doi. [,,Au numit doi”, KJV; ,,Pusesera inainte doi”, Nitz]. Gr. estesan duo; aceste cuvinte pot fi traduse fie ,,ei au pus inainte doi” sau ,,doi au stat”. In forma de mai inainte, pasajul acesta ar insemna ca Iosif si Matia au fost propusi de ucenici drept candidati pentru care sa se poata trage la sorti. Daca verbul urmeaza sa fie inteles in sensul al doilea, ar lasa sa se inteleaga ca atunci cand a facut cunoscut calitatile necesare pentru omul care trebuia sa ocupe locul lui Iuda, Petru a intrebat daca sunt de fata unii ca acestia, si Iosif si Matia s-au ridicat in picioare. Iosif. Un nume iudaic obisnuit (vezi Gen.30,24). Barsaba. Gr. barsabas, o transliterare din aramaica, poate bar shebba’, insemnand ,,fiul Sabatului”, adica cineva care se nascuse in Sabat, sau bar saba’, ,,fiul batranului”. Unii au incercat sa identifice pe acest Barsaba cu Barnaba, Levitul din Cipru, care a devenit un insotitor al lui Pavel (cap. 4,36; 9,27; 11,22.24). Dar nu exista sustinere biblica pentru asa o interpretare. Este posibil ca acesta sa fi fost fratele lui Iuda Barsaba mentionat in cap.15,22. Iust. Un supranume latin. In vremurile romane multi iudei luau astfel de nume. Matia. Poate o forma prescurtata a lui Mattathias, care vine de la ebr. Mattithyah, ,,darul lui Iehova”. El nu mai e mentionat, in afara de v. 26, si nu e nici o traditie vrednica de incredere cu privire la viata lui. Eusebiu (Istoria Eclesiastica i.12.3; iii.25.6) il pune intre cei Saptezeci, si pomeneste o Evanghelie apocrifa atribuita lui. Se spune despre el ca ar fi fost martirizat in Etiopia sau in Iudeea (vezi p.36). 1:24 Apoi au facut urmatoarea rugaciune: Doamne, Tu, care cunosti inimile tuturor oamenilor, arata-ne pe care din acesti doi l-ai ales, Rugaciune. [,,S-au rugat”, KJV]. Ce rugaciune trebuie sa fi fost aceasta, izvorand proaspata dintr-o credinta simpla, staruitoare. In toate marile momente ale bisericii in curs de formare s-a recurs la rugaciune spontana. Acesta nu era din simpla deprindere, desi deprinderea era buna; nici ca un ritual, deoarece cultul bisericii inca nu fusese stabilit, ci pentru ca apostolilor le era natural sa vorbeasca, prin rugaciune, Domnului lor din cer tot asa cum vorbisera fata catre fata cu Isus pe pamant. Asa ar fi trebuit sa fie intotdeauna in experienta bisericii, si asa ar trebui sa fie acum. Doamne. Intrucat Isus invatase pe ucenicii Sai sa adreseze cererile lor Tatalui in numele Lui (al lui Isus), e de presupus ca si cuvantul ,,Doamne” se refera aici la Tatal. Cunosti inimile. Compara 1 Samuel 16,7; Psalmi 139,1-4; Ioan 2,25. Arata. Cei 120 folosisera ce mai buna judecata de care erau in stare, prezentand numele lui Barnaba si Matia. Acum au apelat la Domnul sa faca alegerea finala. 1:25 ca sa ia loc in slujba si apostolia aceasta, din care a cazut Iuda, ca sa mearga la locul lui. Loc. [,,Parte”, KJV]. Dovezi textuale favorizeaza (cf. p.10) ,,loc”. Slujba si apostolia. Apostolii erau foarte constienti de demnitatea spirituala a chemarii lor. Din care a cazut. [,,Prin abatere a cazut”, KJV, ,,Se abatu”, Nitz]. Mai de graba ,,s-a dat la o parte”, ,,a incalcat”. La locul lui. Domnul fusese solicitat sa aleaga pe cineva care sa inlocuiasca pe acela care alesese apostazia, si care-si gasise ,,locul”, in dezastru si moarte. Un astfel de loc i-a revenit prin propria lui alegere. Evenimentele dovedisera ca Domnul prevazuse deja (Ioan 6,70.71; 13,2.21.26), ca un loc intre cei doisprezece nu apartinea pe buna dreptate lui Iuda. 1:26 Au tras la sorti, si sortul a cazut pe Matia, care a fost numarat impreuna cu cei unsprezece apostoli. Au tras la sorti. [,,Au aruncat sortii lor”, KJV; ,,Le detera sorti”, Nitz]. Acest lucru pare sa insemne 1) grupa a tras la sorti in favoarea celor doi oameni, sau, 2) candidatii insisi au tras la sorti. Indiferent ce metoda a fost folosita, a avut ca rezultat alegerea lui Matia. Iudeii cunosteau bine sortul ca o metoda de luarea deciziilor in VT: 1) la alegerea tapilor din Ziua Ispasirii (Lev.16,5-10); 2) la impartirea pamantului tarii Canaan (Num. 26,55; Iosua 18,10 si la inapoierea din exil (Neem. 10,34; 11,1); 3) la transarea cazurilor de omor cu autori necunoscuti (Iosua 7,14.18; 1 Samuel 14,41.42); 4) la alegerea trupelor pentru lupta (Jud. 20,8-10); 5) la numirea in slujbe inalte (1Samuel 10,19-21); si 6) in atribuirea de cetati preotilor si Levitilor (1Cr.6,54-65). Metoda e vazuta in functiune in 1 Cronici 24 la 26. Domnul era considerat ca avand repartizarea finala a sortilor (Prov.16,33). Soldatii au tras la sorti pe Golgota pentru hainele fara cusatura ale Domnului (Matei 27,35; vezi Ioan 19,23.24). Dar alegerea lui Matia prin sorti este singurul caz relatat printre crestinii din NT. Pentru un avertisment contra folosirii acestei metode astazi, vezi Iosua 7,14; Prov.16,33. Atat cat arata raportul, propunerea lui Petru de a folosi sortii a fost acceptata fara contrazicere sau discutie. Reiese ca dupa Ziua Cincizecimii conducerea directa a Duhului Sfant a facut fara rost tragerea la sorti (Fapte.5,3; 11,15-18; 13,2; 16,6-9). Un caz de tragere la sorti in biserica post-apostolica este prevederea pentru alegerea unui episcop in canonul al treilea al Conciliului din Barcelona, Spania, anul 599 d.Hr. A fost numarat. Gr. sugkatapsephizomai, de la sun, ,,cu”, kata, ,,jos”, si psephos, ,,o pietricica”, referindu-se la metoda veche a alegerii unei persoane prin aruncarea unei pietricele intr o urna. Cuvantul poate fi tradus ca ,,votat” sau ,,inrolat”, ,,inscris”. Cu cei unsprezece. In ochii lumii, Matia izbutise sa ajunga la o pozitie foarte smerita, aceea de conducator intr-un grup neinsemnat de oameni care urma sa fie in curand persecutat. Dar pentru credinciosi, pozitia la care fusese chemat Matia avea nenumarate posibilitati pentru viitor. Nu exista motiv pentru a-i tagadui demnitatea lui Matia ca membru in corpul apostolic. Daca s-ar argumenta ca nimic nu se spune in Scriptura cu privire la lucrarea de mai tarziu a lui Matia, trebuie sa se retina faptul ca nu se spune nimic nici despre lucrarea de mai tarziu a lui Andrei, Filip (Filip din cap. 8 era diaconul), Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov cel Mic, Simon Zelotul, si Iuda Lebbaeus Tadeu. Nu se relateaza daca ucenicii si-au pus mainile asupra lui Matia (cf. cap. 6,6; 13,3). Evident, biserica credea ca Duhul Sfant aratase aprobarea Sa in alegerea prin tragerea la sorti. In aceasta alegere a lui Matia avem dovezi timpurii si insemnate de organizatie bisericeasca: 1) o adunare oficiala a credinciosilor; 2) discutarea unui subiect important de administratie bisericeasca; 3) luarea deciziei si aplicarea ei. Biserica a fost organizata prin putere dumnezeiasca si continua sa depinda si astazi de aceasta. Unii il considera pe Pavel al doisprezecelea apostol. Desi Pavel s-a numit pe sine de repetate ori apostol (Rom. 1,1; 1 Cor.1,1; 2 Cor. 1,1; si in alte epistole), el n-a pretins niciodata ca ar fi unul din cei doisprezece, si nici nu e vreodata desemnat ca atare. De fapt, el socotea in evidenta o deosebire intre el si ceilalti apostoli.(1 Cor. 15,5.8). El a explicat ca n-a primit cunostintele cu privire la Evanghelie de la cei doisprezece (Gal. 1,11.12.15-19). El a urmat un program special, diferit de al acestora (Rom.15,20.21). In EW 199 si AA102 se confirma ca Pavel a luat locul lui Stefan. COMENTARII ELLEN G. WHITE 3 AA 26; EW 189; FE 535 5 ML 57 5-7 AA 30 6,7 SR 241 7 EV 702; TM 55 8 AA 17,31,107; GW 273, 284; S 336; ML47; TM 65, 198, 267; 7T 273; 8T 15,56 9 EW 190 9-11DA 831; EW 191 10,11 AA 33; LS 50; 1T 41; 2T 194 11 EW 110; GC 301,339 14 EW 191; TM 170; ST 158; 6T 140; 7T 16-18 DA 722 21-26 9T 283 24 1T 333 |
Seek to any passage:
Search the text:
Special note for ANDROID SmartPhones
I recommend to download PhoneMe emulator for Android from here.
Especially I recommend phoneME Advanced - Foundation Profile + MIDP High Resolution b168 rev20547 from here, or from here.
Then you have to build your application, to transfer the .jar and .jad files on your mobile phone and run using this nice emulator.
1. Install a Zip Utility from Android Market.
2. Install a File Manager from Android Market.
3. Download and install PhoneMe, as mentioned above.
4. Build your application by using Download Multilingual Service or Dynamic Download (zip).
5. Copy the zip file into your Android Phone and unzip the content in a folder, and then write down the path to the unzipped files and the name of the .jad file.
6. Launch PhoneMe from your smartphone.
7. Inside PhoneMe, write to the main window the path and the name to the .jad file, above mentioned. Will look something like: file:///mnt/sd/download/BiblePhone.jad and then press enter.
8. The application will be installed, and next a hyperlink will be available below the above mentioned textbox. On this way you can install as many of MIDP application you like on your Android Phone.
How to install the application in Java Mobile enabled phones
It is possible now to have the Holy Scriptures on your mobile phone and to read
it wherever you are due to the Mobile Information Device Profile (MIDP)
technology in 1.0 and 2.0 versions, developed for Java applications.
A good advice is to try in the beginning the MIDP 1.0 / 128 Kbytes version, and
progressively to advance to MIDP 2.0 and larger volumes (512 Kbytes or more).
The application is available for MIDP 2.0, MIDP 1.0. You have only to select one
table on the field MIDP2.0 or MIDP1.0, according to the desired Bible version.
Then, you shall make a click on the JAR (Java Archive) file in order to obtain
the software to be installed on your mobile phone.
I recommend you to start with STARTER(MIDP1.0old) edition, then to continue with
INTERMEDIATE(MIDP1.0), and in the end, if the mobile phone supports this thing,
to try to install the ADVANCED (MIDP2.0) edition. Also, start with 128 kbytes
volumes, continue with 512 kbytes, and at the end try the version in one file.
There are cases where the mobile phone requires so called JAD (Java Descriptor)
files. These JAD files has to be
uploaded, on this case, together with the desired JAR files(s).
There are different methods to download the applications in your mobile phone as
follows:
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
2. By using the infrared port of the mobile phone
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
4. By cable link between PC ad mobile phone
5. If none from the above cases are valid
Next, we shall examine each case in order to have a successfully installation of
the software.
1. Directly from Internet by using a WAP or GPRS connection
If your have Internet access on your mobile phone (e.g. WAP or GPRS), it is
enough to access
https://biblephone.intercer.net/wap/ from the browser of the mobile phone,
and to access the desired Bible version, and then to make an option about
MIDP1.0 or MIDP2.0, and finally to select the desired module (e.g. one or more).
After the last selection, the desired version will be downloaded on your mobile
phone.
Many phones have only this option for installing JAVA appplications.
2. By using the infrared port of the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
If you don't have access to Internet directly from your mobile phone, then you
shall have to pass to this step requiring to have infrared ports on your mobile
phone and on the computer.
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to activate the infrared port on the mobile phone and align it with the infrared
port of the computer (preferable laptop).
c. Then a window will appear asking what file you want to send to the mobile
phone. Next, you will select the downloaded JAR file, and after OK, the mobile
phone will ask you if you want to load that file. You say YES and the
application will be downloaded on your mobile phone.
d. Probably, you will be asked by the mobile phone where you want to save it (e.g.
on the games or applications directories). After you made this selection, the
file will be ready to be loaded for run.
The displaying preference can be set inside the application in order to have
larger fonts, full screen display etc.
3. By wireless Bluetooth access to the mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones.
This situation is similar with the infrared case. You have only to activate
Bluetooth access on your mobile phone (check if exists) and on the computer (check
if exists).
4. By cable link between PC ad mobile phone
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific
mobile phones.
On this case the steps are as follows:
a. On this case, you will download the application by using the computer from
the Internet (i.e. JAR files).
b. Once the application is downloaded (preferable on the desktop) you will have
to set up the wired connection between the mobile phone and the computer. Next,
you will start the synchronization / data transfer application and download the
JAR file in your mobile phone. Surely, you will have to consult the CD of your
mobile phone.
c. By this application you shall transfer into your mobile phone the JAR file in
the games or applications directories. Next, you will have to select for run the
JAR desired file.
5. If none from the above cases are valid
On this unhappy case, I recommend you to find a friend with a laptop having
infrared / Bluetooth capabilities, or to buy a data link cable, or to change
your current model of mobile phone.
Unfortunately, some models of mobile phones require only WAP/GPRS in order to
download and run Java applications.
Sometimes there is a need for a special uploader software for specific mobile
phones. Therefore check the documentation of them and also the page for specific
models.
Why so many versions? Simple, because not all the mobile phones support the
Bible in one file with MIDP 2.0 (the most advanced for the time being).
Multilingual Online Ebooks
It is possible now to have the inspirational ebooks on your browser and to read it allowing you to make comparisons between different translations or versions for a specific language. This occasion is unique, and you have only to browse to the desired author and book.
Select another version:
If you have any questions, remarks, suggestions, please contact me here.
May God bless you in studying the Holy Scriptures.
Sitemap: Please select the BiblePhone modules in your language: