2:3 Nimeni sa nu va amageasca in vreun chip; caci nu va veni inainte ca sa fi venit lepadarea de credinta, si de a se descoperi omul faradelegii, fiul pierzarii,
Nimeni. Apostolul recunoaste ca primejdia amagirii este reala si grava (vezi Matei 24:4). Metodele inselaciunii sunt multe si Pavel nu incearca sa le limiteze doar la cele trei mentionate in 2 Tesaloniceni 2:2, ci admite ,,orice fel” de amagire. Vrajmasul bisericii va face uz de semne si de minuni aparente pentru a-i face pe cei neatenti sa accepte marea minciuna (v. 9–11). Prin urmare poporul lui Dumnezeu ar trebui sa fie atent, pentru a nu se rataci de la credinta. Ei trebuie sa fie intemeiati pe declaratiile clare ale Cuvantului lui Dumnezeu.
Nu va veni. [,,Ziua aceea nu va veni”, KJV]. Cuvintele acestea sunt bine adaugate pentru a completa gandul. Ceea ce nu se va intampla inainte de venirea lui Antihrist este, evident, venirea lui Hristos, pentru a-i strange pe ai Sai, eveniment cu privire la care tesalonicenii erau preocupati (v.
1).
Lepadarea de credinta. Gr. he apostasia, ,,caderea” sau ,,apostazia”. Acest verset si cel din Faptele Apostolilor 21:2 sunt singurele locuri in care termenul apostasia apare in Noul Testament. Articolul (he) arata ca se face referire la o apostazie definita si da de inteles ca aceasta cadere de la credinta era bine cunoscuta cititorilor. Fara indoiala ca Pavel insusi ii invatase pe tesaloniceni prin viu grai lucrurile referitoare la apostazia viitoare. In cuvantarea tinuta cativa ani mai tarziu prezbiterilor bisericii din Efes, Pavel a prezis ca apostazia se va datora unor oameni din interiorul bisericii, care se vor ridica pentru a ,,invata lucruri stricacioase, ca sa traga pe ucenici de partea lor” (Faptele Apostolilor 20:30). El l-a avertizat pe Timotei cu privire la pericole asemanatoare, spunand ca va veni un timp cand oamenii se vor indrepta catre fabule, astupandu-si urechile fata de adevar (1 Timotei 4:1–3; 2 Timotei 4:3, 4). Petru si Iuda vorbesc in cuvinte sumbre despre cei care au parasit calea cea dreapta (2 Petru 2:1, 12–22; Iuda 4:10–13). Iar Ioan declara ca pe vremea cand scria el se ivisera multi antihristi (1 Ioan 2:18). Domnul Insusi i-a indemnat pe ucenici sa se fereasca de proorocii mincinosi (Matei 7:15; 24:24) si a prezis ca multi vor cadea de la credinta. In aceasta imprejurare Pavel nu specifica exact forma apostaziei, dar aceasta poate fi dedusa din textele biblice amintite mai sus. Totusi sunt clare urmatoarele lucruri: (1) apostazia era o problema religioasa, o rebeliune spirituala, neavand legatura directa cu politica; (2) la data cand scria Pavel, apostazia era inca in viitor; (3) apostazia urma nu numai sa preceada a doua venire (2 Tesaloniceni 2:2), ci si sa fie un semn al iminentei acesteia, deci crestinii nu trebuiau sa se astepte ca Hristos sa se intoarca inainte de aceasta. Profetia cu privire la caderea de la credinta a fost partial implinita pe vremea lui Pavel si in mult mai mare masura in Evul Mediu, dar implinirea ei deplina va avea loc in zilele de dinaintea revenirii lui Isus (compara cu Nota Suplimentara la Romani 13). Vezi Vol VI, p. 64–67.
Descoperi. Gr. apokalupto, ,,a descoperi”, ,,a dezvalui”, ,,a da la iveala”, ,,a face cunoscut” (compara cu Apocalipsa 1:1). Acelasi verb apare si in 2 Tesaloniceni 2:6, 8, iar in alta parte in Noul Testament este folosit cu privire la revelatii supranaturale (vezi Matei 16:17) si mai ales cu privire la aratarea lui Hristos (vezi Luca 17:30. Forma substantivala, apokalupsis, ,,revelatie”, ,,descoperire”, apare in 1 Corinteni 1:7; 2 Tesaloniceni 1:7; 1 Petru 1:7, 13; 4:13). Aceasta ar sugera ca descoperirea ,,omului faradelegii” poate sa cuprinda elemente supranaturale si ca aria lui de actiune poate sa aiba un caracter evident religios. Faptul ca ,,omul faradelegii” urmeaza ,,a se descoperi” sugereaza ca el va fi ascuns pana la un anumit moment, cand se va arata lumii, de care se ascunsese, sau ca isi va scoate masca si se va arata in adevarata infatisare sau ca masca ii va fi smulsa si adevarata lui natura va fi cunoscuta de locuitorii pamantului.
Omul faradelegii. [,,Acel om al pacatului”, KJV; ,,omul nelegiuirii”, traducerea lui G. Galaction]. Adica omul a carui trasatura principala este pacatul. Se pot cita dovezi textuale importante pentru exprimarea ,,omul faradelegii” (ca in traducerea Cornilescu), (vezi v. 8, unde ,,acel Nelegiuit” este literal ,,cel fara de lege”). Prezenta articolului hotarat arata ca Pavel se refera la un vrajmas despre care le vorbise deja tesalonicenilor si ca se asteapta ca ei sa stie despre cine vorbeste. Faptul ca Pavel foloseste cuvantul grecesc pentru ,,om” (anthropos) arata ca este vorba de o persoana sau o putere definita. In ce priveste comentariul asupra identitatii acestei persoane sau puteri, vezi v. 4.
Fiul pierzarii. Sau ,,fiul nimicirii”, deci un fiu sortit nimicirii. Acesta este fie un titlu dat ,,omului faradelegii”, fie o alta descriere a lui. Mai exista un singur loc in Scriptura unde este folosit numele acesta. Acolo Mantuitorul il numeste astfel pe Iuda (vezi Ioan 17:12), un apostol candva tovaras si egal cu ceilalti, dar care i-a ingaduit atat de mult lui Satana sa patrunda in inima lui (Ioan 13:2, 27) incat L-a tradat pe Domnul sau (Matei 26:47–50).