1:1 Pavel, Silvan si Timotei, catre Biserica Tesalonicenilor, care este in Dumnezeu, Tatal nostru, si in Domnul Isus Hristos:
Pavel, Sila si Timotei. In ce priveste acest nume, vezi comentariul de la 1 Tesaloniceni 1:1.
In Dumnezeu, Tatal nostru. Expresia aceasta difera de cea din 1 Tesaloniceni 1:1 numai prin cuvantul ,,nostru”, care subliniaza legatura intima si personala a lui Pavel si a confratilor sai cu Acela caruia I se inchinau. Totusi, se pot cita dovezi textuale pentru omiterea cuvantului ,,nostru”.
1:2 Har si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Isus Hristos!
Har voua. Binecuvantarea paulina obisnuita (vezi Romani 1:7; compara cu 1 Tesaloniceni 1:1). Aceasta formula variaza doar in epistolele pastorale, prin adaugarea cuvantului ,,indurare”. Apostolul recunoaste ca darurile spirituale ale harului si ale pacii pot veni numai de la Dumnezeu. Harul este iubirea lui Dumnezeu in actiune, dand mantuire deplina, prin Isus Hristos si fara plata, pacatosilor nemerituosi, in timp ce pacea, rezultatul acestei lucrari, cuprinde in sine constienta pacatelor iertate si recunoasterea impacarii cu Dumnezeu.”
1:3 Trebuie sa multumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fratilor, cum se si cuvine, pentru ca credinta voastra merge mereu crescand, si dragostea fiecaruia din voi toti fata de ceilalti se mareste tot mai mult.
Trebuie. [,,Suntem obligati”, KJV]. Sau ,,ar trebui”.
Sa multumim… lui Dumnezeu. Auzind vestea cea buna a spiritualitatii bisericii din Tesalonic (vezi Introducerea), Pavel, in loc sa-si atribuie lui meritul acestui fapt, a considerat acest lucru un motiv in plus pentru a-I multumim lui Dumnezeu.
Cum se si cuvinte. Vezi 1 Corinteni 16:4. Gandindu-se la cererea sa anterioara cu privire la starea spirituala a tesalonicenilor (1 Tesaloniceni 3:12), Pavel considera ca e drept sa recunoasca in implinirea ei raspunsul la rugaciunile sale.
Credinta voastra merge mereu crescand. Pavel fusese nelinistit cu privire la convertitii sai si se rugase staruitor pentru a putea sa-i viziteze cu scopul de a le consolida credinta si de a cladi ceea ce lipsea acesteia (vezi 1 Tesaloniceni 3:10). Privilegiul acesta ii fusese refuzat. Cu toate acestea, in providenta Sa Dumnezeu ii binecuvantase asa incat crescusera mult in credinta.
Dragostea. [,,Caritatea”, KJV]. Gr. agape (vezi 1 Corinteni 13:1). Nu numai credinta tesalonicenilor crescuse, ci si iubirea lor unul fata de altul, care, ca sa zicem asa, daduse peste margini, si inca mai crestea. Fara indoiala ca, datorita primejdiilor si lipsurilor provenite din urma persecutiilor repetate, aveau mereu prilejul sa se ajute unul pe altul. Pavel nu vrea sa spuna ca biserica nu avea slabiciuni. Dimpotriva, in capitolele urmatoare el incepe sa scoata in evidenta unele defecte serioase, dar doreste ca toti sa stie ca el are incredere in puterile lor spirituale.
1:4 De aceea ne laudam cu voi in Bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia si credinta voastra in toate prigonirile si necazurile, pe care le suferiti.
Ne. [,,Noi insine”, KJV]. Adica Pavel si colaboratorii sai, nu tesalonicenii, care nu se puteau lauda pe drept cu propriul lor raport.
Laudam. Gr. kauchaomai, ,,a se fali”, ,,a se slavi” (compara cu Romani 5:2).
In bisericile. Pavel nu identifica aceste biserici pe nume si nici nu sugereaza ca toti crestinii cunosteau calitatile excelente ale tesalonicenilor. E posibil sa se fi referit la grupurile locale, ca de pilda cel din Corint si din Berea. Mai tarziu, scriindu-le corintenilor, el se lauda cu bisericile din Macedonia si ii indemna pe corinteni sa urmeze exemplul fratilor macedoneni, deschizandu-si inimile inaintea Duhului lui Dumnezeu (vezi 2 Corinteni 8).
Statornicia. [,,Rabdarea”, KJV]. Gr. hupomone, vezi Romani 2:7; 5:3.
Credinta. Gr. pistis, (vezi Romani 3:3). Pentru a avea valoare, rabdarea trebuie sa fie imbinata cu credinta, deoarece fara ajutor divin nimeni nu poate spera sa reuseasca in lupta impotriva puterilor intunericului (Efeseni 6:11–16). Simpla indurare stoica nu este nicaieri recomandata in Scriptura, iar suferintele in ele insele nu sunt de ravnit. Apostolul nu se mandrea cu suferintele convertitilor sai, ci cu statornicia si credinta lor.
Prigonirile. Vezi cap. 3:3.
Necazurile. Gr. thlipseis, (vezi Romani 2:9; 5:3). Vezi 1 Tesaloniceni 3:4.
Suferiti. Gr. anechomai, in original, ,,a se tine drept”, de unde, ,,a sustine”, ,,a purta”, ,,a rabda”, ,,a suferi”. Cuvantul ar trebui sa fie tradus ,,indurati (acum)”, implicand faptul ca si in momentul acela credinciosii erau prigoniti.
1:5 Aceasta este o dovada lamurita despre dreapta judecata a lui Dumnezeu, intrucat veti fi gasiti vrednici de Imparatia lui Dumnezeu, pentru care si suferiti.
Dovada lamurita. [,,Un semn evident”, KJV]. Gr. endeigma, ,,dovada”, ,,proba”, ,,semn” (compara cu Filipeni 1:28, unde este folosit un cuvant inrudit, endeixis). Nu persecutiile si necazurile sunt o dovada a dreptei judecati a lui Dumnezeu, ci mai degraba atitudinea credinciosilor in asemenea suferinte. Indurarea cu rabdare si credinta curajoasa in timpul prigonirii, fiind rezulte ale harului divin, sunt dovezi ale interesului si al grijii lui Dumnezeu pentru cei care sufera si in felul acesta, o dovada ca in cele din urma El va inlatura nedreptatile din lume (compara cu Eclesiastul 3:16, 17).
Dreapta judecata a lui Dumnezeu. Aceasta poate fi aplicata la interventia lui Dumnezeu in favoarea poporului Sau si la marea judecata descrisa in v. 7–10 (vezi Psalm 73:3–24; Romani 2:5). Taria sfintilor persecutati este pentru cei nelegiuiti un semn al viitoarei lor nimiciri (vezi Filipeni 1:28).
Gasiti vrednici. Crestinul nu este prin sine vrednic de imparatia lui Dumnezeu, nici suferintele nu-l fac in mod necesar sa fie asa. Nu este nimic care sa-l faca sa merite imparatia lui Dumnezeu (compara cu Efeseni 2:8), ci prin harul iertator al lui Dumnezeu el este socotit vrednic (compara cu Romani 6:23).
Imparatia lui Dumnezeu. Expresia aceasta, asa cum este folosita aici, este considerata in general sinonima cu ,,cer” (vezi Matei 4:17).
Si suferiti. Sau ,,voi de asemenea suferiti”. Pavel isi da seama ca apostolii nu sunt singurii care sufera, ci ca si tesalonicenii, de dragul imparatiei, indura persecutie.
1:6 Fiindca Dumnezeu gaseste ca este drept sa dea intristare celor ce va intristeaza,
Este drept. [,,Un lucru drept”, KJV]. Adica un lucru drept in ochii lui Dumnezeu. El nu vede asa cum vede omul, si e in stare sa ajunga la concluzii drepte in totalitate, deoarece cunoaste toate lucrurile si poate sa discearna motivele din inimile oamenilor.
Sa dea. [,,Sa rasplateasca”, KJV]. Gr. antapodidomi, literal, ,,sa dea inapoi in schimb”, de aici, ,,sa rasplateasca”, ,,sa plateasca inapoi”. Principiile dreptatii cer ca oamenii sa fie rasplatiti dupa faptele lor. Aceia care dispretuiesc ispasirea Mantuitorului sunt fara de protectie si vor primi o rasplata dreapta. Compara cu Romani 2:6; Galateni 6:7; Apocalipsa 22:12.
Intristeaza. [,,Necaz”, KJV; ,,Necajesc”, traducerea lui G. Galaction]. Gr. thlibo, ,,a apasa puternic asupra”, ,,a face sa sufere”, verb care corespunde substantivului thlipsis, ,,suferinta”, ,,necaz” (vezi v. 4). Aici nu sunt identificati cei care ii fac pe tesaloniceni sa sufere, dar din Faptele Apostolilor (cap. 17:5–9) reiese clar ca iudeii erau cei care instigau prigonirea.
1:7 si sa va dea odihna atat voua, care sunteti intristati, cat si noua, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu ingerii puterii Lui,
Odihna. Gr. anesis, ,,o eliberare”, ,,relaxare”, ,,usurare” de unde, ,,odihna”. Ar trebui sa se observe ca aici cuvantul ,,odihna” este substantiv, nu verb, asa cum s-ar parea in KJV. Pavel pune in contrast rasplatirile persecutorilor si ale persecutatilor. Primii vor primi inapoi necazul pe care l-au facut si ei altora, in timp ce a doua categorie va primi ceea ce si-a dorit atat de mult, adica ,,odihna”. Valoarea acestei ,,odihne” este sporita de cunoasterea faptului ca se vor bucura de ea in tovarasia apostolilor. Convertitii si evanghelistii vor triumfa impreuna. Ce indemn la statornicie trebuie sa fi fost acesta pentru tesalonicenii persecutati!
La descoperirea. [,,Se va descoperi”, KJV]. Literal, ,,la descoperirea Domnul Isus”. Cuvantul folosit pentru ,,descoperire” (apokaluxis) inseamna ,,o dezvaluire” sau ,,revelatie” (vezi 1 Corinteni 1:7; Apocalipsa 1:1). Pavel identifica primirea odihnei credinciosilor cu a doua venire in slava a Domnului. Atunci vor fi rasplatiti cei drepti si nelegiuitii care vor fi in viata (vezi Nota Suplimentara de la Apocalipsa 20, Nota 2).
Cu ingerii puterii Lui. [,,Cu puternicii lui ingeri”, KJV]. Compara cu Matei 25:31; Iuda 14.
1:8 intr-o flacara de foc, ca sa pedepseasca pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu si pe cei ce nu asculta de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos.
Intr-o flacara de foc. Probabil ca expresia aceasta ar trebui atasata versetului 7, ca o descriere in continuare a venirii lui Hristos. Contextul si invatatura generala a Scripturii par sa sustina aceasta ipoteza. In ziua cea mare a venirii Sale, Domnul va fi descoperit in propria Lui marire, cu marirea Tatalui Sau si a sfintilor ingeri (vezi Luca 9:26). O asemenea slava apare in ochii lor muritori ca un foc. In felul acesta descrie slava lui Dumnezeu si Moise (Exod 3:2), Ezechiel (Ezechiel 1:27), Daniel (Daniel 7:9, 10) si Ioan (Apocalipsa 1:14, 15).
Sa pedepseasca. [,,Sa razbune”, KJV, ,,Va osandi”, traducerea lui G. Galaction]. Gr. ekdikesis (vezi Romani 12:19).
Nu cunosc pe Dumnezeu. Pavel ii imparte in doua categorii pe cei pedepsiti de Domnul: cei care nu-L cunosc pe Dumnezeu si cei care nu asculta de Evanghelie. Unii interpreteaza categoriile acestea ca neamurile si iudeii (vezi Ieremia 10:25; Romani 10:16), dar se pare ca interpretarea corecta este ca sunt doua grupe generale de oameni. Cea dintai ii cuprinde pe cei care au avut prilejul sa-L cunoasca pe Dumnezeu, dar au dispretuit aceasta ocazie (vezi Psalmi 19:1–3; Romani 1:18–21). Din a doua categorie fac parte cei care cunosc solia Evangheliei, dar au refuzat sa asculte de ea. Domnul Insusi arata ca motivul pentru care au respins Evanghelia este iubirea pentru pacat (vezi Ioan 3:17–20).
1:9 Ei vor avea ca pedeapsa o pierzare vesnica, de la fata Domnului si de la slava puterii Lui,
Pierzare vesnica. Gr. olethros aionios. In ce priveste insemnatatea cuvantului olethros, vezi 1 Tesaloniceni 5:3; iar in ce priveste insemnatatea lui aionios, vezi Matei 25:41. Juxtapunerea celor doua cuvinte descrie exact soarta finala a celor care leapada indurarile Domnului. Toti acestia vor fi in cele din urma distrusi, nu temporar, pentru a fi inviati mai tarziu, ci definitiv, fara nici o inviere ulterioara. Cuvintele lui Pavel exclud ideea unui chin vesnic (vezi Matei 3:12; 5:22).
De la fata Domnului. [,,De la prezenta Domnului”, KJV]. Literal ,,de la fata Domnului” [ca in traducerea lui Cornilescu]. Expresia transmite ideea separarii de Domnul. Asa cum pentru cei drepti fericirea suprema este sa locuiasca in prezenta Domnului (Matei 5:8; Apocalipsa 22:4), tot asa, partea cea mai rea a pedepsei nelegiuitilor va fi excluderea din prezenta divina. Pe pamant ei au tratat cu dispret ocaziile de a-L cunoaste pe Domnul (compara cu 2 Tesaloniceni 1:8), dar la sfarsit, cand va fi prea tarziu, isi vor da seama de valoarea privilegiilor pe care le-au respins.
Ar trebui sa observam ca Pavel nu face deosebire intre venirea de dinainte si de dupa mileniu, ci le cuprinde pe amandoua intr-un singur, mare eveniment. Moartea nelegiuitilor la inceputul mileniului e urmata, dupa o mie de ani, de invierea lor, cand vor fi aruncati in lacul de foc si mistuiti (vezi Maleahi 4:1–3; Apocalipsa 20:5, 15). Faptul ca Pavel vorbeste aici de o ,,pierzare vesnica” nu inseamna ca acest pasaj este o dovada ca nelegiuitii vor fi nimiciti la a doua venire a lui Hristos (vezi Apocalipsa 20:3).
Slava puterii Lui. Sau ,,slava tariei Lui”, adica slava care emana din puterea lui Hristos (vezi Ioan 1:14), care se va manifesta prin mantuirea sfintilor si distrugerea celor nelegiuiti.
1:10 cand va veni, in ziua aceea, ca sa fie proslavit in sfintii Sai, si privit cu uimire in toti cei ce vor fi crezut; caci voi ati crezut marturisirea facuta de noi inaintea voastra.
Cand va veni. Apostolul face din nou referire la evenimentul in jurul caruia se invartesc gandurile sale, si anume venirea glorioasa a Domnului (vezi v. 7).
Proslavit in sfintii Lui. Adica proslavit prin sfintii Sai. Suprema indreptatire a lui Hristos va avea loc atunci cand intreaga familie a neprihanitilor va fi stransa laolalta. Atunci universul va vedea valoarea sacrificiului Sau si succesul planurilor urmate de El. In felul acesta Mantuitorul va fi proslavit (vezi Galateni 1:24; 1 Tesaloniceni 2:20; 2 Tesaloniceni 1:4). Asa cum artistul e primeste laude datorita capodoperei sale, tot asa si Hristos va fi proslavit inaintea multimii ceresti datorita lucrarii mainilor Sale – minunile harului (vezi Matei 13:43; TM 18, 49, 50). De-a lungul intregii vesnicii, Mantuitorul va primi tot mai multa slava pe masura ce sfintii vor face cunoscuta tot mai deplin intelepciunea minunatului plan de mantuire, care a fost ,,facut in Hristos, Domnul nostru” (Efeseni 3:10, 11).
Primit cu uimire. [,,Admirat”, KJV]. Gr. thaumazo, ,,a se minuna”, ,,a se minuna de”, ,,a se mira”, si cu un sens secundar, ,,a admira”. Ambele sensuri apar in text. Sfintii L-au asteptat cu nerabdare pe Eliberatorul lor, ei au anticipat cu bucurie aratarea Sa, dar realizarea asteptarilor lor depaseste cu mult sperantele lor cele mai optimiste. Ei n-au visat niciodata ca Domnul lor ar putea fi atat de glorios. Cand frumusetea prezentei Sale va rasari asupra lor, la uimirea lor se va adauga o admiratie plina de respect (vezi Isaia 25:9).
In toti. Sau ,,de toti”.
Cei ce vor fi crezut. [,, Cei ce cred”, KJV]. Literal, ,,care au crezut” sau ,,care si-au stabilit credinta”. Doar cei care si-au stabilit credinta inainte de venirea lui Hristos vor fi mantuiti ,,in ziua aceea”. Si doar cei care, prin credinta, L-au acceptat deja pe Domnul si au rabdat pana la sfarsit vor fi mantuiti cand Se va intoarce Isus (Matei 24:13). Pavel se gandea in special la credinciosii tesaloniceni si la actul lor initial de credinta in Evanghelie, asa cum se reiese clar din propozitia ,,caci voi ati crezut marturisirea facuta de noi inaintea voastra”. Cand primisera solia mantuirii ei fusesera transformati si erau asigurati ca, daca erau credinciosi, aveau de asemenea sa fie printre cei sfinti. Dar prin cuvintele ,,toti cei ce au crezut” se face referire si la toti credinciosii staruitori.
Marturisirea facuta de noi. [,,Marturia noastra”, KJV]. Apostolii marturiseau despre marile adevaruri ale Evangheliei (Faptele Apostolilor 1:8; 2:32; 8:25; 1 Ioan 1:1, 2). Ei nu predicau subiecte abstracte, teorii subtile sau ,,basme mestesugit alcatuite” (2 Petru 1:16). Dimpotriva, predica lor era marturia unor martori oculari. Ei cunosteau aceste adevaruri din experienta si ei indemnau la trairea unei vieti pe care ei insisi o traiau. O astfel de predica are intotdeauna putere.
1:11 De aceea ne rugam necurmat pentru voi, ca Dumnezeul nostru sa va gaseasca vrednici de chemarea Lui, si sa implineasca in voi, cu putere, orice dorinta de bunatate, si orice lucrare izvorata din credinta,
Ne rugam necurmat. Compara cu1 Tesaloniceni 1:2; 2 Tesaloniceni 1:3; vezi Filipeni 1:4.
Gaseasca vrednici. [,,Sa se socoteasca vrednici”, KJV]. Vezi v. 5, unde Pavel sugereaza ca felul tesalonicenilor de a indura prigonirile ii recomanda inaintea lui Dumnezeu. Aici el se roaga ca Dumnezeu sa-i socoteasca sau sa-i ,,faca” (RSV, traducerea lui G. Galaction) vrednici de chemarea Lui.
Chemarea Lui. [,,Chemarea aceasta”, KJV]. Mai degraba ,,chemarea”. Vezi Romani 8:28, 30; 2 Timotei 1:9. Este chemarea de a trai o viata sfanta, de a iesi din lume, de a fi despartit de ea (2 Corinteni 6:17, 18) si de a fi cetateni ai imparatiei ceresti (Filipeni 3:20, RSV). Putem pe buna dreptate sa ne intrebam: ,,Se conformeaza viata mea scopului divin al Aceluia care ma cheama cu atata indurare? Ma va socoti Judecatorul vrednic?”
Cu putere. Sau ,,in putere”, cuvintele fiind legate de verbul ,,sa implineasca”: ,,Dumnezeu… sa implineasca cu putere”.
Orice dorinta de bunatate. [,,Buna dorinta pentru bunatatea Sa”, KJV]. Gr. eudokia agathosunes, literal, ,,buna placere a bunatatii”, in textul grecesc neexistand cuvantul ,,Sa”. Eudokia inseamna ,,buna vointa”, ,,vointa”, ,,dorinta”. Agathosune, un cuvant folosit numai de scriitorii biblici si ecleziastici, denota cinstea inimii si a vietii. Nu este vorba despre bunatatea lui Dumnezeu, ci despre orice ,,dorinta buna” din partea poporului Sau. Pavel se ruga ca Dumnezeu sa ,,implineasca”, adica sa umple pe deplin, sau sa implineasca in intregime orice aspiratie spre bine simtita de convertitii sai. Dumnezeu este Cel care prin Duhul Sau pune in inimile noastre aceasta ,,dorinta (eudokia)” si prin acelasi Duh ne da puterea de a o indeplini (vezi Filipeni 2:13; 1 Tesaloniceni 5;24). Bunatatea este una din roadele Duhului (Galateni 5:22).
Orice lucrare izvorata din credinta. [,,Lucrarea credintei”, KJV]. Pasajul acesta poate fi tradus astfel: ,,orice hotarare buna si orice lucrare izvorata din credinta.” Credinta pe care Pavel doreste sa
o vada in viata poporului lui Dumnezeu nu este doar una teoretica, ci un principiu activ, lucrator (compara cu Iacov 2:17). El recunoaste ca o astfel de credinta, vie, aducatoare de putere, vine de la Dumnezeu si de la Duhul Sfant (vezi 1 Tesaloniceni 1:3, 5). In consecinta, el se ruga insistent ca Dumnezeu sa-L faca pe poporul Lui in stare sa biruie piedicile omenesti si sa desavarseasca lucrarea credintei in vietile lor (compara cu Romani 4:20, 21).
1:12 pentru ca Numele Domnului nostru Isus Hristos sa fie proslavit in voi, si voi in El, potrivit cu harul Dumnezeului nostru si al Domnului Isus Hristos.
Pentru ca Numele. Scopul final al rugaciunii lui Pavel era ca viata tesaloniceni sa aduca slava numelui Domnului Isus. In ce priveste un comentariu al sensului cuvantului ,,numele”, vezi Faptele Apostolilor 3:6; Filipeni 2:9.
Proslavit. Noi proslavim numele acesta atunci cand demonstram ca in viata noastra exista puterea mantuitoare. Proslavirea aceasta este reciproca, deoarece proslavindu-L pe El, noi primim din slava Sa, Domnul desavarsind in noi caracterul Sau (vezi Ioan 17:10, 22).
Harul. Pavel recunoaste din nou ca prin sine insusi credinciosul nu poate sa faca nici un lucru bun (vezi Ioan 15:5; Romani 7:18) si ca bunatatea aceea dorita (vezi v. 11) poate veni numai prin lucrarea harului divin in viata crestinului.
Dumnezeului nostru si al Domnul Isus Hristos. Versiunea greaca permite traducerea: ,,Dumnezeului si Domnului nostru, Isus Hristos” (vezi Romani 9:5). Dar in 1 Tesaloniceni 2:2 Pavel vorbeste despre ,,Dumnezeul nostru” fara vreo referire la Hristos; asa ca se poate ca aici Pavel sa se refere si la Tatal si la Fiul. COMENTARIILE LUI ELLEN G. WHITE
4AA 264
7, 8 PP 339
7–9AA 264
7–10LS 51; 1T 41
8 GC 424; 5T 15
9 2T 396
10 9T 285
11 Ed 134; MB 110
11, 12 AA 265