1:9 Ei vor avea ca pedeapsa o pierzare vesnica, de la fata Domnului si de la slava puterii Lui,
Pierzare vesnica. Gr. olethros aionios. In ce priveste insemnatatea cuvantului olethros, vezi 1 Tesaloniceni 5:3; iar in ce priveste insemnatatea lui aionios, vezi Matei 25:41. Juxtapunerea celor doua cuvinte descrie exact soarta finala a celor care leapada indurarile Domnului. Toti acestia vor fi in cele din urma distrusi, nu temporar, pentru a fi inviati mai tarziu, ci definitiv, fara nici o inviere ulterioara. Cuvintele lui Pavel exclud ideea unui chin vesnic (vezi Matei 3:12; 5:22).
De la fata Domnului. [,,De la prezenta Domnului”, KJV]. Literal ,,de la fata Domnului” [ca in traducerea lui Cornilescu]. Expresia transmite ideea separarii de Domnul. Asa cum pentru cei drepti fericirea suprema este sa locuiasca in prezenta Domnului (Matei 5:8; Apocalipsa 22:4), tot asa, partea cea mai rea a pedepsei nelegiuitilor va fi excluderea din prezenta divina. Pe pamant ei au tratat cu dispret ocaziile de a-L cunoaste pe Domnul (compara cu 2 Tesaloniceni 1:8), dar la sfarsit, cand va fi prea tarziu, isi vor da seama de valoarea privilegiilor pe care le-au respins.
Ar trebui sa observam ca Pavel nu face deosebire intre venirea de dinainte si de dupa mileniu, ci le cuprinde pe amandoua intr-un singur, mare eveniment. Moartea nelegiuitilor la inceputul mileniului e urmata, dupa o mie de ani, de invierea lor, cand vor fi aruncati in lacul de foc si mistuiti (vezi Maleahi 4:1–3; Apocalipsa 20:5, 15). Faptul ca Pavel vorbeste aici de o ,,pierzare vesnica” nu inseamna ca acest pasaj este o dovada ca nelegiuitii vor fi nimiciti la a doua venire a lui Hristos (vezi Apocalipsa 20:3).
Slava puterii Lui. Sau ,,slava tariei Lui”, adica slava care emana din puterea lui Hristos (vezi Ioan 1:14), care se va manifesta prin mantuirea sfintilor si distrugerea celor nelegiuiti.