1:3 Trebuie sa multumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi, fratilor, cum se si cuvine, pentru ca credinta voastra merge mereu crescand, si dragostea fiecaruia din voi toti fata de ceilalti se mareste tot mai mult.
Trebuie. [,,Suntem obligati”, KJV]. Sau ,,ar trebui”.
Sa multumim… lui Dumnezeu. Auzind vestea cea buna a spiritualitatii bisericii din Tesalonic (vezi Introducerea), Pavel, in loc sa-si atribuie lui meritul acestui fapt, a considerat acest lucru un motiv in plus pentru a-I multumim lui Dumnezeu.
Cum se si cuvinte. Vezi 1 Corinteni 16:4. Gandindu-se la cererea sa anterioara cu privire la starea spirituala a tesalonicenilor (1 Tesaloniceni 3:12), Pavel considera ca e drept sa recunoasca in implinirea ei raspunsul la rugaciunile sale.
Credinta voastra merge mereu crescand. Pavel fusese nelinistit cu privire la convertitii sai si se rugase staruitor pentru a putea sa-i viziteze cu scopul de a le consolida credinta si de a cladi ceea ce lipsea acesteia (vezi 1 Tesaloniceni 3:10). Privilegiul acesta ii fusese refuzat. Cu toate acestea, in providenta Sa Dumnezeu ii binecuvantase asa incat crescusera mult in credinta.
Dragostea. [,,Caritatea”, KJV]. Gr. agape (vezi 1 Corinteni 13:1). Nu numai credinta tesalonicenilor crescuse, ci si iubirea lor unul fata de altul, care, ca sa zicem asa, daduse peste margini, si inca mai crestea. Fara indoiala ca, datorita primejdiilor si lipsurilor provenite din urma persecutiilor repetate, aveau mereu prilejul sa se ajute unul pe altul. Pavel nu vrea sa spuna ca biserica nu avea slabiciuni. Dimpotriva, in capitolele urmatoare el incepe sa scoata in evidenta unele defecte serioase, dar doreste ca toti sa stie ca el are incredere in puterile lor spirituale.