9:1 David a zis: A mai ramas cineva din casa lui Saul, ca sa-i fac bine din pricina lui Ionatan?
Casa lui Saul. Regatul lui David era acum asigurat si nu exista nu pericol prea mare ca vreunul din descendentii lui Saul sa incerce sa obtina tronul. Firea generoasa a imparatului s-a manifestat acum in dorinta lui de a face un gest nobil in memoria lui Ionatan.
Din pricina lui Ionatan. Ionatan a murit impreuna cu tatal sau, Saul, in lupta de pe muntele Ghilboa (2 Samuel 1,4.17). Fiul sau, Mefiboset, avea atunci doar cinci ani (cap. 4,4). Deoarece Mefiboset avea acum un fiu tanar, experienta relatata aici trebuie sa fi avut loc la un numar de ani dupa ce David se urcase pe tron. Dar David nu uitase marea prietenie cu Ionatan si acum dorea sa arate bunavointa fata de casa vrajmasului sau cazut, nu doar datorita memoriei prietenului sau.
9:2 Era un slujitor din casa lui Saul, numit Tiba, pe care l-au adus la David. Imparatul i-a zis: Tu esti Tiba? Si el a raspuns: Robul tau, da!
Verset ce nu a fost comentat.
9:3 Imparatul a zis: Nu mai este nimeni din casa lui Saul, ca sa ma port cu el cu o bunatate ca bunatatea lui Dumnezeu? Si Tiba a raspuns imparatului: Mai este un fiu al lui Ionatan, olog de picioare.
Bunatatea lui Dumnezeu. Adica bunatatea insuflata de Dumnezeu, bunatatea pe care Dumnezeu o exercita in mod constant fata de fiii oamenilor.
Mai este un fiu. Se pare ca Mefiboset, temandu-se sa nu-si piarda viata, a reusit sa se izoleze atat de bine incat locul unde se afla era cunoscut numai de putini dintre cei mai apropiati prieteni ai casei lui Saul.
9:4 Imparatul a zis: Unde este? Si Tiba a raspuns imparatului: Este in casa lui Machir fiul lui Amiel, la Lodebar.
Lodebar. O localitate la rasarit de Iordan, aproape de Mahanaim (cap. 17,27-29). Evident ca Machir a fost un om bogat si cu influenta. Pana la data aceasta, el fusese credincios in secret casei lui Saul, oferind refugiu fiului olog al lui Ionatan si familiei lui. David avea sa culeaga mai tarziu roadele acestei bunatati a lui fata de casa lui Saul, pentru ca atunci cand a fugit de Absalom, Machir, fiul lui Amiel, a raspuns cu generozitate, dand lui David si ostirii sale cele necesare vietii (cap. 17,27-29).
9:5 Imparatul David l-a trimis sa-l ia din casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lodebar.
Verset ce nu a fost comentat.
9:6 Si Mefiboset, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, a venit la David, a cazut cu fata la pamant, si s-a inchinat. David a zis: Mefiboset! Si el a raspuns: Iata robul tau!
Mefiboset. Este numit Merib-Baal in 1 Cronici 8,34 si 9,49. Ebraicul boset, care inseamna ,,rusine” se pare ca a fost pus de evrei in numele proprii, in locul titlului paganesc de Baal. Compara cu Is-Boset si Es-Baal (vezi despre 2 Samuel 2,8), Ierubaal si Ierubeset (Judecatori 6,32; 2 Samuel 11,21).
A cazut cu fata la pamant. Mefiboset a inteles ca viata lui se datora indurarii imparatului. Daca ar fi dorit, David ar fi putut porunci executarea lui in scopul de a extermina complet samanta lui Saul, ca sa nu mai existe posibilitatea sa se ridice vreun rival din acel neam si sa pretinda tronul.
Iata robul tau. Mefiboset era nepotul lui Saul si isi amintea din copilarie despre lupta dintre unchiul sau Is-Boset si David. Acum el statea in fata imparatului fagaduind loialitate fata de casa lui David.
9:7 David i-a zis: Nu te teme, caci vreau sa-ti fac bine din pricina tatalui tau Ionatan. Iti voi da inapoi toate pamanturile tatalui tau Saul, si vei manca totdeauna la masa mea.
Nu te teme. Oricare altul in situatia lui Mefiboset putea sa aiba motive sa se teama. Viata acestui descendent al lui Saul a depins de atitudinea imparatului. Adeseori astfel de situatii aveau ca rezultat nimicirea tuturor rivalilor. David stia ca, atata timp cat vreun mostenitor al lui Saul continua sa traiasca, propriul lui tron era in primejdie. Dar firea lui generoasa si promisiunea facuta lui Ionatan, l-au indrumat pe calea bunatatii si a indurarii.
Sa-ti fac bine. Pana aici, viata ii oferise lui Mefiboset putina bunatate. Aproape ca nu-si putea aduce aminte decat ca fusese olog si fugar. Viata lui fusese in primejdie. Acum necazurile lui au luat sfarsit.
Toate pamanturile tatalui tau Saul. Desigur ca aceste pamanturi au fost confiscate de David si acum ii apartineau. Dar el avea sa i le inapoieze, facand un sacrificiu personal pentru ca Mefiboset sa poata avea tot ce apartinuse odata lui Saul. Era un dar minunat care fusese facut dintr-un remarcabil spirit de generozitate fata de cineva care nu se astepta la el.
Vei manca... la masa mea. Expresia nu trebuie luata in mod literal. Sensul de baza este ca, acela caruia i-a fost oferita o astfel de favoare era intretinut, de aici, din averea imparatului. Cu alte cuvinte, el urma sa primeasca o pensie pe viata. Tot asa cei 400 de prooroci ai Astarteii mancau ,,la masa Izabelei” (1 Regi 18,19). Aceasta inseamna simplu ca profetii acestia care probabil erau raspanditi pe tot cuprinsul imparatiei, primeau intretinere de la imparateasa. Tot asa si Ioiachin, dupa scoaterea lui din inchisoare, ,,a mancat totdeauna la masa lui”, inaintea imparatului, ,,in tot timpul vietii lui” (2 Regi 25,29.30). Adica, pentru el era prevazuta o cantitate fixa de hrana zilnica pe toata durata vietii sale. Totusi, in cazul lui Mefiboset, era vorba de o cinste speciala, deoarece el a fost pus pe picior de egalitate cu proprii fii ai lui David (2 Samuel 9,11). El avea sa fie tratat intocmai ca unul dintre fiii lui David. Astfel de tratament a slujit mai tarziu ca David sa-i devina drag lui Mefiboset si a asigurat o imagine pozitiva amandurora. Cainii nedomesticiti ai Orientului erau gunoierii localitatii si priviti cu scarba. Un caine mort era un lucru neinchipuit de dispretuit. Prin aceste cuvinte, Mefiboset se arata intr-adevar smerit si sincer recunoscator. O astfel de expresie nu era o exagerare din punct de vedere oriental.
9:8 El s-a inchinat, si a zis: Cine este robul tau, ca sa te uiti la un caine mort ca mine?
La intrarea portii.Nu este dat numele cetatii unde s-a dat aceasta lupta. Probabil era Rabba (sau Rabbath-ammon), capitala amonita (vezi cele despre cap. 6, 26-29). Rabba era la capatul apelor Iabocului, 23 de mile (36,8 km) est de Iordan. Locul, acum numit 'Amman, este capitala regatului Iordanului. Armatele platite au marsaluit spre Medeba (1 Cronici 19,7), 18 mile (28,8 km) la sud-vest de Rabba si 23 de mile (36,8 km) sud-est de Ierihon. Amonitii stationasera imediat in fata cetatii, pe cata vreme aliatii lor, impartiti in armate diferite s-au asezat la o oarecare distanta de cetate, unde terenul era mult mai favorabil pentru care si cavalerie.
�
La un caine mort ca mine. Vezi 1Samuel 24:14; 17:43. Cainii salbatici din rasarit se hraneau cu hoituri, fiind priviti cu scarba. Un caine mort era aproape cel mai dezgustator lucru care se putea inchipui. Prin aceste cuvinte Mefiboset s-a aratat cu adevarat smerit in duh si sincer recunoscator. O astfel de expresie nu era o declaratie exagerata din punct de vedere oriental.
9:9 Imparatul a chemat pe Tiba, slujbasul lui Saul, si i-a zis: Dau fiului stapanului tau tot ce era al lui Saul si tot ce avea toata casa lui.
Tiba. Tiba trebuie sa fi fost un om cu influenta si raspundere. El beneficia de increderea lui David si nu fusese necredincios fata de urmasii lui Saul. Cu toate acestea, se prea poate ca el sa nu fi cautat altceva decat propriul interes (vezi cap. 16,1-4; 10,24-30).
9:10 Tu sa lucrezi pamanturile pentru el, tu, fiii tai, si robii tai, si sa strangi roadele, ca fiul stapanului tau sa aiba paine de mancare; si Mefiboset, fiul stapanului tau, va manca totdeauna la masa mea. Si Tiba avea cincisprezece fii si douazeci de robi.
Fiii tai si robii tai. Deoarece erau 15 fii si 20 de robi, averea lui Saul care era inapoiata lui Mefiboset trebuie sa fi fost deosebit de consistenta. In loc sa fie un fugar nenorocit, Mefiboset a devenit acum un om bogat si cu pozitie.
9:11 El a zis imparatului: Robul tau va face tot ce porunceste imparatul, domnul meu, robului sau. Si Mefiboset a mancat la masa lui David, ca unul din fiii imparatului.
Robul tau va face. Robul lui Saul se recunoaste a fi robul lui David. Tiba a fagaduit sa asculte de toate poruncile imparatului. I-a fost dat prilejul sa-si arate loialitatea in timpul razvratirii lui Absalom (1 Samuel 16,1-4).
La masa lui. Aceasta este a treia oara cand se face aceasta declaratie (vezi v. 7.10). Repetarea ei dovedeste importanta ei si marea cinste acordata lui Mefiboset.
9:12 Mefiboset avea un fiu mic, numit Mica, si toti cei ce locuiau in casa lui Tiba erau robii lui Mefiboset.
Avea un fiu mic. Aceasta declaratie indica faptul ca Mefiboset era matur si ca trecuse un numar de ani de la moartea tatalui sau si de la urcarea pe tron a lui David, avand in vedere ca Mefiboset avusese cinci ani cand murise Ionatan (cap. 4,4). Atat cat putem sti, Mefiboset a avut numai un fiu, pe Mica, dar urmasii lui Mica au fost numerosi (1 Cronici 8,35-40; 9,40-44).
9:13 Mefiboset locuia la Ierusalim, caci manca totdeauna la masa imparatului. El era olog de amandoua picioarele.
Locuia la Ierusalim. Pot fi doua motive pentru care Mefiboset a fost retinut la Ierusalim. Amandoua puteau fi din ratiuni de siguranta si onoare deosebita. Locuind la palat impreuna cu ceilalti fii ai lui David si fiind mereu cu ei, Mefiboset putea sa se apropie tot mai mult de David si astfel sa fie asigurate legaturi pasnice si fericite intre casa lui David si casa lui Saul. Daca Mefiboset era de rea credinta, refuzand sa raspunda cu credinciosie tratamentului care i se oferea, el avea sa fie sub supraveghere continua la palat si departe de influentele vrajmasilor lui David, care puteau dori sa intretina revolta. Faptul ca exista posibilitatea revoltei reiese clar din afirmatia lui Tiba, pe vremea cand David fugea de Absalom. Robul acesta al lui Mefiboset prezinta lui David acuzatia ca stapanul sau spera ca din situatia instabila imparatia sa fie recastigata de casa lui Saul (vezi cap. 16,1-4; 19,24-30).
Era olog. Din cauza handicapului sau, Mefiboset a fost impiedicat sa paraseasca Ierusalimul pe vremea razvratirii lui Absalom. Ramanerea lui la Ierusalim a facut plauzibila invinuirea ca nu era loial (cap. 16,3; 19,25-27).
ELLEN G. WHITE COMENTEAZA:
1-13 PP 713