6:20 David s-a intors sa-si binecuvanteze casa. Mical, fata lui Saul, i-a iesit inainte, si a zis: Cu cata cinste s-a purtat azi imparatul lui Israel descoperindu-se inaintea slujnicelor supusilor lui, cum s-ar descoperi un om de nimic!
I-a iesit inainte. David trecuse pe langa casa lui in timp ce insotea chivotul pe drumul spre cortul cel nou si a fost observat de Mical (v. 16). Dupa ce a indeplinit diferitele ceremonii de consacrare, el s-a intors acasa si a fost intampinat de Mical, care, intre timp, il tachinase cu indignare, de-abia asteptand ocazia sa-l mustre pe sotul ei pentru exuberanta pe care o manifestase la ceremoniile legate de transportarea chivotului. Mical a fost cu totul straina de spiritul festiv al prilejului.
Sunt multi in biserica azi care marturisesc ca sunt crestini, dar care, atunci cand ar putea fi fericiti, sunt amarati. Cand ar trebui sa se bucure in Domnul, ei sunt suparati pe fratii lor. In loc sa aiba privirea indreptata asupra lucrurilor lui Dumnezeu, ei isi folosesc timpul ca sa gaseasca greseli la cei care se bucura in Domnul. A semnala aceasta nu inseamna ca exuberanta si emotiile exagerate sunt necesare unei comportari spirituale. O manifestare publica a emotiei nu este intotdeauna masura consacrarii sufletului. Un temperament mai linistit poate sa exprime o consacrare mai profunda fata de Dumnezeu, prin inaltarea launtrica a sufletului sau prin fapte de iubire. Dar, daca manifestarea exterioara lipseste din cauza indiferentei sau a apatiei launtrice, atunci demnitatea devine formalism.
Cu cata cinste. In loc sa salute pe sotul ei cu un cuvant de bun venit, Mical l-a invinuit pe David, folosind aceste cuvinte ironice si taioase, acuzandu-l ca a actionat mai mult ca un bufon decat ca un imparat.
Descoperindu-se. Adica si-a lasat deoparte imbracamintea imparateasca si a aparut in public intr-un efod simplu, purtat de preoti si de altii (vezi cele despre v. 14).