6:14 David juca din rasputeri inaintea Domnului, si era incins cu efodul de in subtire.
Juca... inaintea Domnului. Dansul lui David a fost un act de veselie solemna si sfanta. Pentru un oriental al acelei perioade, o astfel de manifestare era modul natural de exprimare, oricat de ciudat ni s-ar parea noua astazi. Prin aceasta, David isi exprima lauda recunoscatoare si astfel dadea cinste si marire sfantului Nume al lui Dumnezeu. Nu exista nimic in dansul lui David care sa poata fi comparat cu dansul modern sau care sa-l justifice. Dansul obisnuit nu atrage pe cineva mai aproape de Dumnezeu si nici nu-i inspira ganduri curate, de vietuire sfanta. El degradeaza si corupe. El face pe om inapt pentru rugaciune sau studierea Cuvantului lui Dumnezeu, il intoarce de pe calea dreptatii pe caile petrecerilor. Morala este stricata, timpul mai rau decat pierdut si adesea, sanatatea este sacrificata (vezi PP 707).
Efodul de in. Compara cu 1 Cronici 15,27. David a pus deoparte haina sa imparateasca cu aceasta ocazie si a purtat un efod simplu de in, de felul celui purtat de obicei de preoti si de altii (vezi cele despre 1 Samuel 2,18; compara cu 1 Samuel 22,18; 2 Cronici 5,12). Facand asa, el nu si-a asumat prerogativele preotilor, ci a aratat pur si simplu poporului sau ca era gata sa se umileasca si sa devina una cu ei in slujirea lui Dumnezeu.