4:1 Cand a auzit fiul lui Saul ca Abner a murit la Hebron, mainile i-au ramas fara putere, si tot Israelul s-a inspaimantat.
Mainile i-au ramas fara putere. Cand Abner a murit, puterea lui Is-Boset a slabit, iar imparatul stia ca era pierdut. Oamenii din Israel s-au inspaimantat, pentru ca Abner fusese mana forte a conducerii. Ei stiau ca acum, probabil era numai o chestiune de timp ca Is-Boset sa fie inlaturat si David sa preia imparatia.
4:2 Fiul lui Saul avea doi capi peste cetele de razboi, dintre care unul se numea Baana iar altul Recab; erau fiii lui Rimon din Beerot, dintre fiii lui Beniamin. Caci Beerot era privit ca facand parte din Beniamin,
Cetele. Ebraidul gedudim, ,,cele pradatoare” (vezi cele despre cap. 3,22).
Din Beerot. Beerot era o cetate gabaonita (Iosua 9,17) data semintiei lui Beniamin (Ioan 18,25). In general, se crede ca era in apropiere de el-Bireh, cam la 16 km nord de Ierusalim.
4:3 si Beerotitii fugisera la Ghitaim, unde au locuit pana in ziua de azi.
Ghitaim. In mod literal, ,,doi ,,Gati” sau ,,doua prese de vin”. Asezarea exacta a cetatii nu se cunoaste. Ea era locuita de beniamiti dupa intoarcerea din exilul babilonian (Neemia 11,33). Data cand beerotitii au fugit se poate sa fi fost ocazia cand Saul a atacat pe gabaoniti (2Samuel 21,1.2). Daca aceasta a fost situatia, Ghitaimul probabil ca a fost undeva in afara teritoriului lui Saul.
4:4 Ionatan, fiul lui Saul, avea un fiu olog de picioare, si in varsta de cinci ani, cand a venit din Izreel vestea mortii lui Saul si a lui Ionatan; doica lui l-a luat si a fugit, si fiindca se grabea sa fuga, a cazut si a ramas olog; numele lui era Mefiboset.
Un fiu olog de picioare. Se pare ca, in cuprinsul relatarii intervine o pauza. Motivul introducerii acestui incident cu privire la fiul lui Ionatan este sa se arate ca neamul lui Saul practic se stinsese, odata cu moartea lui Is-Boset. Fiul lui Ionatan pare sa fi fost unicul candidat la tron.
4:5 Si fiii lui Rimon din Beerot, Recab si Baana, s-au dus in timpul zadufului zilei in casa lui Is-Boset, care isi facea somnul de amiaza.
Zaduful zilei. El se odihnea de amiaza. Acesta este un obicei pastrat in multe tari orientale.
4:6 Au patruns pana in mijlocul casei, dandu-se drept negustori de grau, si l-au lovit in pantece; apoi Recab si Baana, fratele sau, au scapat.
Negustori de grau. Aceasta parte a istorisirii este redata diferit. Septuaginta o reda: ,,Si, iata, usierul (feminin) casei graului vanturat, si ea a motait si a dormit”. Vulgata pune de asemenea vina pe femeia care a pazit usa. Traducerea siriaca nu spune nimic despre grau.
4:7 Au intrat in casa, pe cand el era culcat pe pat in odaia lui de dormit, l-au lovit, l-au omorat, si i-au taiat capul. I-au luat capul, si au mers toata noaptea prin campie.
I-au luat capul. Scopul lor era sa duca lui David capul, ca dovada sigura ca Is-Boset era mort. Deoarece era amiaza cand a fost omorat Is-Boset (v. 5), asasinii trebuie sa fi carat capul lui in plina zi. Capul putea fi pus intr-unul din sacii de grau, daca aveau asa ceva cu ei (vezi v. 6).
Prin campie. Adica prin Araba sau valea Iordanului.
4:8 Au adus capul lui Is-Boset la David in Hebron, si au zis imparatului: Iata capul lui Is-Boset, fiul lui Saul, vrajmasul tau, care voia sa-ti ia viata; Domnul razbuna azi pe imparat, domnul meu, impotriva lui Saul si impotriva neamului lui.
Care voia sa-ti ia viata. Capeteniile acestea probabil ca au jucat un rol activ in ostirea lui Saul care cauta sa-i ia viata lui David. Poate ca ei au crezut ca in inima lui era acelasi spirit de dusmanie si de ura fata de Saul si casa lui cum fusese in inima lui Saul pentru David. Ura de obicei naste ura si amaraciunea din partea unuia trezeste amaraciune celuilalt.
Domnul razbuna. Onoarea lui Dumnezeu si razbunarea cauzei divine n-au fost motivul care ia indemnat pe acesti asasini. Ei au ucis pe Is-Boset pentru ca au cautat propriile lor interese, nu binele lui David, iar cuvintele lor au fost alese pentru a trezi in el un spirit de recunostinta fata de ei si a-i recompensa pe masura. Oamenii erau vinovati de crima, care merita pedeapsa si nu recompensa.
4:9 David a raspuns lui Recab si lui Baana, fratele sau, fiii lui Rimon din Beerot: Viu este Domnul care m-a izbavit din orice primejdie,
M-a izbavit. David ajunsese sa cunoasca bine pe Dumnezeu si caile lui de dreptate. De repetate ori Domnul intervenise ca sa crute viata lui David si sa aduca necaz asupra vrajmasilor lui. David era gata sa-L lase pe Domnul sa se razbune (Deuteronom 32,35; compara cu Romani 12,19; Evrei 10,30). El n-avea nevoie de crimele oamenilor ca sa iasa din necazuri.
4:10 ca pe cel ce a venit sa-mi spuna: Iata, Saul a murit, si care credea ca-mi aduce o veste buna, l-am prins si l-am omorat la Ticlag, ca sa-l rasplatesc pentru stirea lui;
Si l-au omorat. Astfel introdusa, propozitia poate fi tradusa: ,,Si eu am ucis la Ticlag, ceea ce a fost rasplata pe care i-am dat-o pentru stirile lui” (vezi RSV, compara cu cap. 1,2-16).
4:11 si cand niste rai au ucis pe un om nevinovat in casa lui si in patul lui, cu cat mai mult ii voi cere sangele din mainile voastre si va voi nimici de pe pamant.
Un om nevinovat. Declaratia aceasta nu intentioneaza sa fie o evaluare completa a caracterului moral lui Is-Boset, ci pur si simplu este o afirmatie care sa puna in lumina caracterul imparatului nevinovat de crima vrednica de moarte.
Voi cere sangele. David adresase o intrebare ucigasilor. El prezentase inaintea lor faptele exact asa cum fusesera si ei insisi trebuiau sa judece daca decizia lui era dreapta sau nu. Putea fi numai un singur raspuns, chiar din partea condamnatilor: ei erau vinovati si vrednici de moarte. Dreptatea cerea ca sentinta de moarte sa fie executata, iar acuzatii nu aveau nimic de spus in apararea lor.
Multi oameni pusi in situatia lui David n-ar fi cugetat asa de clar sau de intelept cum a facut-o David. Ei poate ca ar fi considerat pe acesti ucigasi ca patrioti adevarati, cetateni vrednici si prieteni. Ceea ce era cu adevarat o crima putea fi considerata de el o fapta necesara si dreapta, indeplinita in cel mai bun interes al statului. Asasinii insisi au sperat si, cu siguranta au asteptat ca fapta lor sa fie interpretata in felul acesta. Dar David a vazut dincolo de prefacatoria afisata, constatand in mod corect egoismul si motivele lor rele. Ei n-ar fi ezitat in fata crimei daca ar fi slujit intereselor lor personale. Ei pretindeau ca sunt prieteni lui David, dar ca tradatori ai celui pe care-l slujisera, s-au dovedit niste cetateni nevrednici ai poporului Israel. Sa fi ajuns David, in desfasurarea evenimentelor, intr-o situatie nefavorabila si ei n-ar fi ezitat sa-l ucida exact asa cum il ucisesera pe Is-Boset. In astfel de oameni nu se putea avea incredere. Ei nu erau vrednici sa traiasca si, prin tacerea lor, au aratat poporului ca au considerat dreapta sentinta pronuntata impotriva lor.
Va voi nimici. In mod literal, ,,va voi consuma” sau ,,va voi nimici”. Cuvantul ebraic ba’ar, tradus nimici”, in forma folosita aici este cu privire la inlaturarea raului sau a vinei celui rau (Deuteronom 19,13.19; etc.). Vina asasinilor a cazut asupra intregii tari si putea fi ispasita numai prin moartea acelora care erau vinovati de varsarea sangelui nevinovat (Numeri 35,33).
4:12 Si David a poruncit oamenilor lui sa-i omoare; le-au taiat mainile si picioarele, si i-au spanzurat la marginea iazului din Hebron. Au luat apoi capul lui Is-Boset, si l-au ingropat in mormantul lui Abner la Hebron.
La marginea iazului. Un loc public, unde trupurile putea fi vazute de toti. Mutilarea trupurilor a adaugat dezonorarea criminalilor, iar spanzurarea cadavrelor in public a facut maximum de publicitate evenimentului. Un astfel de tratament avea sa slujeasca o teribila avertizare pentru toti ca astfel de crime nu vor fi trecute cu vederea.
Capul lui Is-Boset. Ca individ, Is-Boset nu se dovedise vinovat de nimic dezonorant si nu
exista nici un motiv pentru care sa nu i se organizeze o inmormantare onorabila.
ELLEN G. WHITE COMENTEAZA:
1-12 PP 700,701
1 PP 700
4 PP 713
5-12 PP 701