22:47 Traiasca Domnul, si binecuvantata sa fie Stanca mea! Inaltat sa fie Dumnezeu, Stanca mantuirii mele,
Traiasca Domnul. David ajunge aici, la sectiunea de incheiere a cantarii sale (v. 47-52). Pe temeiul biruintelor pe care i le-a dat Domnul, el atribuie lauda si recunostinta lui Dumnezeu. Domnul nu l-a uitat sau parasit – El era vesnic prezent, viul Dumnezeu (Psalmul 42,2; Isaia 37,4.17; Ieremia 10,10; Osea 1,10; 1 Timotei 6,16). Dumnezeu era mai mult decat o teorie sau o simpla atractie pentru David – el invatase sa-L descopere ca pe un Prieten si Mantuitor personal, si acum el isi exprima lauda recunoscatoare pentru El, pentru minunata Lui purtarea de grija si eliberare.
Stanca mantuirii mele. Vezi Psalmul 89,26. David reaminteste ce inseamna Dumnezeu pentru el. El este si stanca si mantuire, Dumnezeul care este taria si apararea lui si care ii aduce scaparea.