21:1 Pe vremea lui David, a fost o foamete care a tinut trei ani. David a intrebat pe Domnul, si Domnul a zis: Din pricina lui Saul si a casei lui sangeroase, pentru ca a ucis pe Gabaoniti este foametea aceasta.
A fost o foamete. In mod literal, ,,si a fost o foamete”.
Pe vremea lui David. Expresia aceasta este prea vaga pentru a indreptati concluzia ca foametea aceasta trebuie sa fi urmat imediat dupa evenimentele din capitolul 20. Nu exista dovada care sa precizeze timpul cand a avut loc aceasta foamete. Nu este motiv de indoiala ca acesta a fost unul din necazurile care l-au coplesit pe David spre incheierea domniei lui, desi putea sa fi avut loc in orice vreme dupa dovedirea bunatatii lui David fata de Mefiboset, fiul lui Ionatan (v. 7). Nu toate evenimentele domniei lui David sunt raportate in ordine strict cronologica.
A intrebat pe Domnul. David a conchis ca trebuie sa existe un motiv al foametei. Domnul spusese poporului Sau ca, daca avea sa fie neascultator, El avea sa retraga binecuvantarile Sale (Deuteronom 28,15.23.24), si David a cautat acum pe Domnul pentru cauza prezentei foametei prezente.
A ucis pe gabaoniti. Acesta este singurul raport despre pacatul lui Saul impotriva gabaonitilor. Pe vremea cuceririi Canaanului, gabaonitii au reusit, prin viclenie, sa faca un legamant cu Iosua. In conformitate cu prevederile acestui legamant, le-a fost ingaduit sa locuiasca impreuna cu Israel in calitate de servitori(Iosua 9,3-27).
21:2 Imparatul a chemat pe Gabaoniti sa le vorbeasca. Gabaonitii nu erau dintre copiii lui Israel, ci erau o ramasita a Amoritilor; copiii lui Israel se legasera fata de ei cu un juramant, si totusi Saul voise sa-i ucida, in ravna lui pentru copiii lui Israel si Iuda.
Amoritilor. Conform cu Iosua 9,7; 11,19, oamenii din Gabaon erau heviti, care, in multe enumerari ale locuitorilor bastinasi ai Palestinei, sunt aratati separat de amoriti (Geneza 10,16.17; Iosua 0,1; 11,3; 12,8). Dar termenul de ,,amorit” este adesea folosit intr-un sens mult mai cuprinzator, ceva asemanator cu ,,canaanit”, ca insemnand oricare dintre locuitorii Canaanului (Geneza 15,16; Deuteronom 1,27). Uneori, ,,amoriti” inseamna mai ales locuitorii regiunii muntoase a Palestinei ca deosebiti de canaaniti campiei (Numeri 13,29; Deuteronom 1,7.20). In felul acesta, hevitii aveau sa fie inclusi in aceasta folosire mai tarzie de ,,amoriti” ca insemnand locuitorii de la munte ai Canaanului.
Se legasera fata de ei. Vezi Iosua 9,15.19-21. Iosua, impreuna cu capeteniile adunarii, a facut un juramant solemn ca gabaonitii nu vor fi ucisi, ci ca li se va ingadui sa locuiasca in tara. Conducatorii lui Israel s-au socotit legati de acest juramant solemn si, conform acestuia, au inteles urmarile serioase care trebuia sa vina in mod inevitabil daca ar fi calcat juramantul.
Copiilor lui Israel. Sau ,,pentru copii lui Israel”. In aceasta abatere, Saul n-a fost singur. Ca imparat al lui Israel, el a actionat impreuna cu poporul si in folosul acestuia. Fara indoiala ca poporul i s-a alaturat in campania de exterminare a gabaonitilor si, in felul acesta, vinovatia ramanea asupra lor ca si asupra imparatului. Aceasta ar explica pentru ce a ingaduit Domnul ca pedeapsa pentru abaterea lui Saul sa cada asupra lui David si a poporului sau. Intreaga natiune era cuprinsa in incalcarea solemnului juramant facut de Iosua si capeteniile adunarii, cu mai bine de 400 de ani inainte. Sub haina zelului nationalist al lui Saul a existat un spirit de egoism, mandrie si aroganta, care era cu totul strain umilintei, dezinteresului si inaltimii scopului cerut de Dumnezeu copiilor Lui.
21:3 David a zis Gabaonitilor: Ce pot face eu pentru voi, si cu se sa fac ispasire, ca sa binecuvantati mostenirea Domnului?
Cu ce sa fac ispasire? David ar fi trebuit sa adreseze aceasta intrebare lui Dumnezeu, intocmai cum adresase si intrebarea anterioara cu privire la cauza foametei. Raportul nu afirma ca David a pus aceasta problema inaintea Domnului si nici nu afirma ca ceea ce au cerut gabaonitii si ceea ce a adus la indeplinire David ca raspuns a fost in armonie cu ceea ce ar fi cerut Dumnezeu pentru indreptarea situatiei.
Pacatul lui Saul fusese o reprezentare grosolana si gresita a religiei lui Iehova. Atitudinea sa a reflectat probabil pe aceea a israelitilor in general, caci, chiar dupa moartea lui Saul, au continuat sa arate dusmanie acestor straini din mijlocul lor, pe care se legasera sa-i ocroteasca. Era foarte important ca religia lui Dumnezeu sa fie aparata. Ce anume ar fi cerut Dumnezeu in scopul atingerii acestui deziderat nu este descoperit.
Unul din principalele obiective ale marturisirii greselilor fata de cei ce au fost pagubiti este de a anula in cea mai mare masura posibila influenta rea a greselii. Oamenii au ajuns cu totul descurajati si sufletele lor au fost pierdute ca rezultat al greselilor semenilor lor. Este datoria celui care a fost piatra de poticnire sa incerce sa indeparteze cauza greselii, cum stie mai bine.
Sa binecuvantati mostenirea. Daca greseala impotriva gabaonitilor nu era indepartata, Israel nu putea spera sa se bucure de binecuvantarea Domnului. In felul acesta, daca raul impotriva gabaonilor era ispasit, poporul acesta avea sa se dovedeasca a fi mijlocul de readucere a binecuvantarilor pentru natiunea lui Israel.
21:4 Gabaonitii i-au raspuns: Nu voim nici argint nici aur de la Saul si de la casa lui, si nici nu este treaba noastra sa omoram pe cineva din Israel. Si imparatul a zis: Ce voiti dar sa va fac?
Nici argint, nici aur de la Saul. Lovirea gabaonitilor probabil ca a inclus confiscarea averilor lor. Era numai drept ca, in efortul sincer de restituire, sa li se dea inapoi ceea ce le fusese luat. Totusi, gabaonitii au insistat ca nu sunt interesati de bunuri lumesti.
Sa omoram pe cineva din Israel. Israel ca natiune purta raspunderea uciderii gabaonitilor prin mana lui Saul. Dar poporului, ca intreg, nu se cerea acum sa plateasca pretul sangelui care fusese varsat. Gabaonitii au fost de parere ca vina trebuia sa ramana in primul rand asupra casei lui Saul si ca ispasirea trebuia facuta prin ea.
21:5 Ei au raspuns imparatului: Fiindca omul acela ne-a slabit si isi pusese de gand sa ne nimiceasca pentru ca sa ne faca sa pierim din tot tinutul lui Israel,
Ne-a slabit. Probabil ca Saul a facut mare prapad printre gabaoniti. N-au fost nimiciti ca natiune, deoarece o ramasita s-a pastrat, raspandita probabil ici si colo pe toata intinderea tarii. Deoarece in primul rand Saul era raspunzator pentru aceasta crima, gabaonitii cereau acum ca vina sa o poarte casa lui.
21:6 sa ni se dea sapte barbati din fiii lui, si-i vom spanzura inaintea Domnului, la Ghibea lui Saul, alesul Domnului. Si imparatul a zis: Vi-i voi da.
Ii vom spanzura. Gabaonitii se poate sa fi avut in minte incidentul raportat in Numeri 25,4, unde conducatorii poporului vinovati de crima de la Baal-Peor trebuia sa fie spanzurati ,,inaintea Domnului”, ,,pentru ca sa se intoarca de la Israel mania aprinsa a Domnului”. Totusi, situatia de acum era diferita, pentru ca in locul vinovatului vrednic de pedeapsa au fost pusi copiii.
Ghibea. Septuaginta reda ,,Gabaon”, pe care unii il socotesc ca fiind corect (RSV). Totusi, este un motiv bun sa se retina redarea textului ebraic. Ghibea era locul de domiciliu al lui Saul (1 Samuel 10,26; 11,4). S-ar parea potrivit ca ispasirea pentru crima lui Saul sa fie facuta la domiciliul lui stramosesc. Este adevarat ca pe vremea aceea, la Gabaon, era altarul national, locul unde se afla tabernaculul si unde israelitii aduceau jertfe (1 Regi 3,4; 1 Cronici, 16,39.40; 2 Cronici 1,3). Dar nu exista nici un motiv sa se creada ca executarea acestor urmasi ai lui Saul a fost privita ca o jertfa umana expiatoare si ca, din aceasta cauza, ea trebuia sa fie adusa la indeplinire la Gabaon, ca si cand ar fi fost mai bine primita acolo.
21:7 Imparatul a crutat pe Mefiboset, fiul lui Ionatan, fiul lui Saul, pentru juramantul pe care-l facusera intre ei, inaintea Domnului, David si Ionatan, fiul lui Saul.
Pentru juramantul... inaintea Domnului. Vezi 1 Samuel 18,3; 20,12.17. Juramantul solemn pe care David l-a facut cu Ionatan cerea ca el sa scuteasca pe fiul lui Ionatan de la razbunarea propusa a lui Gabaon. Faptul ca incalcarea solemnului juramant al capeteniilor lui Israel fata de barbatii din Gabaon (Iosua 9,15.19-21) adusese o atat de mare nenorocire asupra lui Israel, il facea pe David sa fie foarte atent ca sa nu se mai faca o incalcare a juramantului pe care-l facuse cu Ionatan.
21:8 Dar imparatul a luat pe cei doi fii, pe care-i nascuse lui Saul Ritpa, fata lui Aiia, si anume: Armoni si Mefiboset, si pe cei cinci fii, pe care-i nascuse Merab, fata lui Saul, lui Adriel din Mehola, fiul lui Barzilai;
Doi fii pe care-i nascuse Ritpa. Ritpa a fost una din tiitoarele lui Saul, cu care Abner a fost invinuit de comiterea adulterului (cap. 3,7).
Pe care-i nascuse. (engl. ,,whom she brought up”). In mod literal, pe care i-a nascut”. Nu exista motiv intemeiat pentru traducerea verbului ebraic yalad, folosit in aceasta expresie, ,,a creste”. Desigur ca dificultatea este aceea ca Adriel a fost sotul lui Merab, nu al lui Mical [(cum spune textul engl., n.n.) 1 Samuel 18,19]. Solutia cea mai simpla pare a fi aceea de a accepta redarea a doua manuscrise in ebraica, una dintre revizuirile traducerilor Septuaginta si a siriaca, care reda aici ,,Meroh” pentru ,,Mical”. Merab a fost aceea care, la inceput, trebuia data lui David, dar care a fost data, in schimb, lui Adriel, David primind-o pe Mical (1 Samuel 18,20-27). Daca Mical n-a avut copii din casatoria ei cu Palti (1 Samuel 25,44), ea a murit fara copii (2 Samuel 6,23).
21:9 i-a dat in mainile Gabaonitilor, care i-au spanzurat pe munte, inaintea Domnului. Toti cei sapte au pierit impreuna; au fost omorati in cele dintai zile ale seceratului, la inceputul seceratului orzurilor.
La inceputul seceratului orzurilor. Aceasta a fost imediat dupa Paste (Levitic 23,10.11.14) si ar fi intre mijlocul si sfarsitul lunii aprilie la noi.
21:10 Ritpa, fata lui Aiia, a luat un sac si l-a intins sub ea peste stanca, de la inceputul seceratului pana cand a cazut peste ei ploaie din cer; si a oprit pasarile cerului sa se apropie de ei in timpul zilei, si fiarele campului in timpul noptii.
A luat un sac. Probabil ca sacul a fost intins ca un cort pentru a forma un adapost rudimentar pentru Ritpa in tipul indelungatei ei vegheri.
Pana cand a cazut peste ei ploaie. Sezonul uscat obisnuit dura in Palestina din primavara pana in toamna. In conditii normale, in timpul acestei perioade, nu era deloc ploaie. Nu ni se spune daca in acest timp a avut loc vreo ploaie neasteptata, intrerupand seceta care probabil ca pricinuit cei trei ani de foamete. Seceratul graului urmeaza dupa seceratul orzului (Exod 9,31.32; Rut 1,21; 2,23), iar ploaia este extrem de rara in acea vreme (1 Samuel 12,17.18; Proverbe 26,1). Raportarea intamplarii acesteia arata ca vegherea devotata a Ritpei a fost de lunga durata.
A oprit pasarile. Trupurile barbatilor ucisi au fost lasate expuse elementelor naturii. De obicei, trupurile oamenilor care erau executati in felul acesta, trebuia sa fie inmormantate in ziua in care erau spanzurati (Deuteronom 21,22.23), dar in acest caz se pare ca trupurile lor au fost lasate a fi expuse, poate pana la un timp cand caderea ploii avea sa fie o dovada a reintoarcerii binecuvantarii lui Dumnezeu. In Orient, un trup lasat in camp deschis devenea aproape imediat victima fiarelor salbatice sau a grupurilor de vulturi (vezi 1 Samuel 17,44.46; 1 Regi 14,11; 16,4; 21,23.24; Matei 24,28). In timpul acestei grele si lungi incercari, Ritpa a vegheat devotata trupurile fiilor sai.
21:11 Au instiintat pe David despre ce facuse Ritpa, fata lui Aiia, tiitoarea lui Saul.
Verset ce nu a fost comentat.
21:12 Si David s-a dus si a luat oasele lui Saul si oasele fiului sau Ionatan, de la locuitorii din Iabesul Galaadului, care le luasera din piata Bet-San, unde ii spanzurasera Filistenii cand au batut pe Saul la Ghilboa.
Oasele lui Saul. Ceea ce a facut ca David sa arate respect pentru descendentii lui Saul (vezi
v. 13) a fost acest devotament iubitor al Ritpei. Dorind sa arate ca nu nutrea vrajmasie impotriva fostului imparat, David a adus oasele lui Saul si ale lui Ionatan de la Iabesul Galaadului si le-a facut
o inmormantare onorabila in vechiul mormant al familiei.
Piata. In mod literal, ,,intinsul loc deschis”, ,,piata”. In conformitate cu 1 Samuel 31,10-12, filistenii au atarnat trupurile lui Saul si ale fiilor lui pe ,,zidurile Bet-Sanului”, evident ca pe partea de zid dinspre piata publica. Acesta este locul de unde au fost recuperate in timpul noptii de catre barbatii din Iabesul Galaadului (1 Samuel 31,11-13).
21:13 A luat de acolo oasele lui Saul si oasele fiului sau Ionatan; si s-au strans si oasele celor ce fusesera spanzurati.
Verset ce nu a fost comentat.
21:14 Au ingropat oasele lui Saul si fiului sau Ionatan in tara lui Beniamin, la Tela, in mormantul lui Chis, tatal lui Saul. Si au facut tot ce poruncise imparatul. Dupa aceea, Dumnezeu a fost potolit fata de tara.
La Tela. O cetate a lui Beniamin (Iosua 18,28). Aceasta n-a fost inca identificata, dar probabil ca era aproape de Ghibea, vechiul domiciliu al lui Saul.
Dumnezeu a fost potolit. Vezi 2 Samuel 24,25; Geneza 25,21, Isaia 19,22 pentru expresii similare. Pentru ca textul declara ca ,,Dumnezeu a fost potolit” nu trebuie sa tragem concluzia ca David a urmat planul lui Dumnezeu pentru ispasirea faptei rele a lui Saul. Dumnezeu poate sa masoare o fapta prin sinceritatea inimii care a sugerat-o, chiar daca El condamna fapta in sine.
21:15 Filistenii au pornit iarasi cu razboi impotriva lui Israel. David s-a pogorat cu slujitorii lui, si a luptat impotriva Filistenilor. David era obosit.
Au pornit iarasi cu razboi. Aceasta se refera la un alt razboi pe care David l-a avut cu filistenii. Scriitorul carti lui Samuel da aici un numar de intamplari izolate, a caror legatura exacta cu alte evenimente din domnia lui David sunt necunoscute. Este clar ca incidentul a avut loc dupa ce David domnise catva timp si, de aceea, era foarte inaintat in varsta (v. 17). In 1 Cronici 20,4-8, raportul paralel al acestor lupte cu filistenii, cu exceptia primei, urmeaza dupa raportul lui Ioab despre nimicirea cetatii Raba fiilor lui Amon, pe care scriitorul cartii lui Samuel il plaseaza in capitolul 12,26-31. Intamplarile intervenite din 2 Samuel, si anume pacatul lui Amnon (cap. 13), intoarcerea lui Absalom de la Gesur (cap. 14), revolta lui Absalom (cap. 15-19), revolta lui Seba (cap. 20) si foametea de trei ani (cap. 21,1-14) nu se afla in Cronici.
21:16 Si Isbi-Benob, unul din copiii lui Rafa, a voit sa omoare pe David; avea o sulita in greutate de trei sute de sicli de arama, si era incins cu o sabie noua.
Trei sute de sicli. Aproape 3,25 kg. Greutatea fierului sulitei lui Goliat era de 500 sicli (1Samuel 17,7).
21:17 Abisai, fiul Teruiei, a venit in ajutorul lui David, a lovit pe Filistean, si l-a omorat. Atunci oamenii lui David, i-au jurat, zicand: Sa nu mai iesi cu noi la lupta, ca sa nu stingi lumina lui Israel.
Sa nu stingi lumina. Vezi 1 Regi 11,36; 15,4; Psalmul 132,17. Adeseori David isi periclitase viata angajandu-se personal in lupta cu inamicii sai. Dar a sosit timpul cand nu mai era intelept sau necesar ca imparatul sa se aventureze in lupta alaturi de soldatii sai, cum obisnuia.
21:18 Dupa aceea, a mai fost o batalie la Gob cu Filistenii. Atunci Sibecai, Husatitul, a omorat pe Saf, care era unul din copiii lui Rafa.
La Gob. In textul paralel se spune ca acest incident a avut loc la Ghezer (1 Cronici 20,4). Asezarea Gob este necunoscuta, dar probabil ca era in vecinatatea lui Ghezer, un puternic bastion fortificat dominand campia filisteana, cam la 13 km nord-est de Ecron, aproape de valea Aialonului. Este posibil ca pe vremea cand a fost scris raportul Cronicilor, catunul Gob devenise deja aproape necunoscut si ca scriitorul a redat asezarea geografica in termenul mult mai binecunoscutei cetati a Ghezerului, acum Tell Yezer.
Sibecai. Si numele acesta se afla pe lista eroilor lui David (1 Cronici 11,29), dar in 2 Samuel 23,27 numele apare ca ,,Mebunai”. El era capetenia celei de-a opta cete a ostirii lui David (1 Cronici 27,11).
Saf. Ortografiat ,,Sippai” in textul paralel (1 Cronici 20,4). Declaratia mai adauga acolo ca filistenii au fost supusi.
21:19 A mai fost o batalie la Gob cu Filistenii. Si Elhanan, fiul lui Iaare-Oreghim, din Betleem, a omorat pe Goliat din Gat, care avea o sulita, al carei maner era ca sulul de tesut.
La Gob. Numele acestei localitati este omis in textul paralel (1 Cronici 20,5). Iaare Oreghim. Sau Iair (1 Cronici 20.5). Fratele lui. Cuvintele din acest verset nu apar in ebraica, ci sunt luate din textul paralel (1 Cronici 20,5), unde este dat si numele de Lahmi, fratele lui Goliat.
21:20 A mai fost o batalie la Gat. Acolo era un om de statura inalta, care avea sase degete la fiecare mana si la fiecare picior, in totul douazeci si patru, si care se tragea tot din Rafa.
Verset ce nu a fost comentat.
21:21 El a batjocorit pe Israel; si Ionatan, fiul lui Simea, fratele lui David, l-a omorat.
A batjocorit. Acelasi cuvant care este folosit in 1 Samuel 17,26.35.45.
Ionatan. El era astfel nepotul lui David (vezi 1 Cronici 20,7; 1 Samuel 16,9) si frate al lui Ionadab cel ,,foarte siret” care era prietenul lui Amnon (2 Samuel 13,3).
21:22 Acesti patru oameni erau copiii lui Rafa nascuti la Gat. Au pierit ucisi de mana lui David si de mana slujitorilor lui.
Copiii lui Rafa. (engl. ,,giant”). in cazul in care cuvantul ,,urias” este socotit substantiv colectiv sau desemnand un anumit clan, acesti patru nu erau, in mod necesar, frati, ci pur si simplu descendenti ai neamului de uriasi din Gat.
Slujitorii lui. Ebraicul ’ebed, cuvantul obisnuit pentru ,,sclav” sau ,,slujitor”.
’Ebed deriva din radacina ’abad, care inseamna ,,a lucra” sau ,,a sluji”. Asa cum este folosit aici, termenul se refera la cei care au slujit pe David ca osteni.