21:3 David a zis Gabaonitilor: Ce pot face eu pentru voi, si cu se sa fac ispasire, ca sa binecuvantati mostenirea Domnului?
Cu ce sa fac ispasire? David ar fi trebuit sa adreseze aceasta intrebare lui Dumnezeu, intocmai cum adresase si intrebarea anterioara cu privire la cauza foametei. Raportul nu afirma ca David a pus aceasta problema inaintea Domnului si nici nu afirma ca ceea ce au cerut gabaonitii si ceea ce a adus la indeplinire David ca raspuns a fost in armonie cu ceea ce ar fi cerut Dumnezeu pentru indreptarea situatiei.
Pacatul lui Saul fusese o reprezentare grosolana si gresita a religiei lui Iehova. Atitudinea sa a reflectat probabil pe aceea a israelitilor in general, caci, chiar dupa moartea lui Saul, au continuat sa arate dusmanie acestor straini din mijlocul lor, pe care se legasera sa-i ocroteasca. Era foarte important ca religia lui Dumnezeu sa fie aparata. Ce anume ar fi cerut Dumnezeu in scopul atingerii acestui deziderat nu este descoperit.
Unul din principalele obiective ale marturisirii greselilor fata de cei ce au fost pagubiti este de a anula in cea mai mare masura posibila influenta rea a greselii. Oamenii au ajuns cu totul descurajati si sufletele lor au fost pierdute ca rezultat al greselilor semenilor lor. Este datoria celui care a fost piatra de poticnire sa incerce sa indeparteze cauza greselii, cum stie mai bine.
Sa binecuvantati mostenirea. Daca greseala impotriva gabaonitilor nu era indepartata, Israel nu putea spera sa se bucure de binecuvantarea Domnului. In felul acesta, daca raul impotriva gabaonilor era ispasit, poporul acesta avea sa se dovedeasca a fi mijlocul de readucere a binecuvantarilor pentru natiunea lui Israel.