21:2 Imparatul a chemat pe Gabaoniti sa le vorbeasca. Gabaonitii nu erau dintre copiii lui Israel, ci erau o ramasita a Amoritilor; copiii lui Israel se legasera fata de ei cu un juramant, si totusi Saul voise sa-i ucida, in ravna lui pentru copiii lui Israel si Iuda.
Amoritilor. Conform cu Iosua 9,7; 11,19, oamenii din Gabaon erau heviti, care, in multe enumerari ale locuitorilor bastinasi ai Palestinei, sunt aratati separat de amoriti (Geneza 10,16.17; Iosua 0,1; 11,3; 12,8). Dar termenul de ,,amorit” este adesea folosit intr-un sens mult mai cuprinzator, ceva asemanator cu ,,canaanit”, ca insemnand oricare dintre locuitorii Canaanului (Geneza 15,16; Deuteronom 1,27). Uneori, ,,amoriti” inseamna mai ales locuitorii regiunii muntoase a Palestinei ca deosebiti de canaaniti campiei (Numeri 13,29; Deuteronom 1,7.20). In felul acesta, hevitii aveau sa fie inclusi in aceasta folosire mai tarzie de ,,amoriti” ca insemnand locuitorii de la munte ai Canaanului.
Se legasera fata de ei. Vezi Iosua 9,15.19-21. Iosua, impreuna cu capeteniile adunarii, a facut un juramant solemn ca gabaonitii nu vor fi ucisi, ci ca li se va ingadui sa locuiasca in tara. Conducatorii lui Israel s-au socotit legati de acest juramant solemn si, conform acestuia, au inteles urmarile serioase care trebuia sa vina in mod inevitabil daca ar fi calcat juramantul.
Copiilor lui Israel. Sau ,,pentru copii lui Israel”. In aceasta abatere, Saul n-a fost singur. Ca imparat al lui Israel, el a actionat impreuna cu poporul si in folosul acestuia. Fara indoiala ca poporul i s-a alaturat in campania de exterminare a gabaonitilor si, in felul acesta, vinovatia ramanea asupra lor ca si asupra imparatului. Aceasta ar explica pentru ce a ingaduit Domnul ca pedeapsa pentru abaterea lui Saul sa cada asupra lui David si a poporului sau. Intreaga natiune era cuprinsa in incalcarea solemnului juramant facut de Iosua si capeteniile adunarii, cu mai bine de 400 de ani inainte. Sub haina zelului nationalist al lui Saul a existat un spirit de egoism, mandrie si aroganta, care era cu totul strain umilintei, dezinteresului si inaltimii scopului cerut de Dumnezeu copiilor Lui.