18:1 David a numarat poporul care era cu el, si a pus peste ei capetenii peste mii si capetenii peste sute.
A numarat poporul. Adica David a adunat poporul, organizandu-si fortele pentru un atac iminent. Oamenii veneau mereu la el si era nevoie sa fie incorporati in unitatile deja existente sau sa fie organizati in unitati noi.
18:2 A pus o treime din popor sub porunca lui Ioab, o treime sub Abisai, fiul Teruiei, fratele lui Ioab, si o treime sub Itai din Gat. Si imparatul a zis poporului: Vreau sa ies si eu impreuna cu voi.
O treime. Ostirea a fost organizata in trei diviziuni. Cat de mari erau aceste diviziuni nu este descoperit. Unii socotesc ca au existat un total de numai 3.000 de oameni, cu cate 1000 in fiecare diviziune, dar nu exista nici o dovada in acest sens. Divizarea ostilor in trei parti pare sa fi fost obisnuita la evrei (vezi Judecatori 7,16; 9,43; 1 Samuel 11,11).
Poruna lui Ioab. Ioab era comandantul suprem, sub David. Numele lui in randul celor trei comandanti este trecut totdeauna in capul listei (vezi v. 5.12) si este in mod clar recunoscut drept comandant suprem (v. 10.16.20.21.29). Ioab a fost facut ,,sef” al ostirii cand David a luat de prima data Ierusalimul (1 Cronici 11,6) si la sfarsitul domniei lui David il gasim in aceeasi pozitie (2 Samuel 24,2; 1 Cronici 27,34).
Itai din Gat. Itai era din cetatea filisteana Gat si venise numai de curand in Israel, unindu-se cu fortele lui David (cap. 15,19-21). El acceptase religia iudaica si s-a dovedit credincios atat fata de David cat si fata de Dumnezeul lui Israel (vezi PP 732).
Vreau sa ies. David se afla in cea mai grea criza a carierei sale, dar nu era lipsit de curaj. El era gata sa-si asume aceleasi riscuri pe care le cerea de la poporul sau si chiar mai multe.
18:3 Dar poporul a zis: Sa nu iesi! Caci daca vom lua-o la fuga, luarea aminte nu se va indrepta asupra noastra; si cand vor cadea jumatate din noi, nu vor lua seama la noi; dar tu esti ca zece mii dintre noi, si acum este mai bine sa ne vii in ajutor din cetate.
Sa nu iesi. Soldatii au vazut ca, de data aceasta prezenta lui David cu ei avea sa fie mai mult
o piedica decat un ajutor. Daca in ostirea adversa se afla ca David era cu oamenii lui, orice efort avea sa fie facut impotriva persoanei lui. Daca David ar fi fost ucis, Absalom avea sa-si atinga tinta. Astfel ca David a fost indemnat sa nu fie prezent in lupta.
Tu esti. In majoritatea manuscriselor ebraice, propozitia prezentata astfel este redata in mod literal ,,pentru ca acum, ca noi (exista) zeci de mii”. Traducerea din KJV este obtinuta din Septuaginta, Siriaca, Vulgata si doua manuscrise ebraice. In ebraica, deosebirea dintre cele doua redari ale acestei propozitii este numai de o singura litera.
Din cetate. Luandu-si locul in cetate cu fortele de rezerva, David era in situatia de a fi favorizat de orice intorsatura a luptei. Daca situatia urma sa fie potrivnica oamenilor lui, el avea sa fie in masura sa trimita ajutor. Orice intorsatura ar fi putut lua lupta, ostirea avea sa stie ca nu era pusa in primejdie viata conducatorului ei. Prezenta lui intre zidurile fortaretei avea sa fie o sursa de putere si inspiratie pentru ei in timp ce se luptau, indemnandu-i la efort si curaj.
18:4 Imparatul le-a raspuns: Voi face ce credeti ca este mai bine. Si imparatul a stat langa poarta, in timp ce tot poporul iesea cu sutele si miile.
Ce credeti ca este mai bine. De data aceasta, sfatul ostirii a fost mai bun decat vointa imparatului, iar David l-a recunoscut ca atare. In loc sa insiste in mod nesabuit ca el sa-si uneasca fortele cu oamenii lui, el le-a acceptat dorintele si a spus ca este gata sa consimta cu planul lor. De fapt, se poate ca David a fost fericit sa ramana in cetate, pentru ca n-ar fi fost usor pentru el sa conduca in persoana aceasta lupta impotriva fiului sau.
18:5 Imparatul a dat urmatoarea porunca lui Ioab, lui Abisai si lui Itai: Pentru dragostea pe care o aveti fata de mine, purtati-va bland cu tanarul Absalom! Si tot poporul a auzit porunca imparatului, data tuturor capeteniilor cu privire la Absalom.
A dat urmatoarea porunca lui Ioab. Ioab a venit in primele randuri in calitate de comandant suprem, pregatit ca-si conduca oamenii. Cand a trecut pe langa el, David i-a dat ultimele instructiuni de plecare. Aceasta era o lupta impotriva propriului lui fiu, care trebuia infrant, altfel David urma sa-si piarda atat tronul, cat si viata. Dar cand lupta era pe punctul de a incepe, inima iubitoare a lui David si-a revarsat iubirea si indurarea fata de fiul sau. Ultimele cuvinte catre Ioab au fost ca sa trateze cu mila pe Absalom, conducatorul revoltei. In acea vreme, lui David i s-a parut ca mai bine si-ar pierde tronul si viata decat sa aduca vreo vatamare fiului lui gresit. Grija parinteasca a lui David pentru omul care adusese natiunii atat de multa durere si suferinta n-a facut decat sa mareasca amaraciunea lui Ioab si a oamenilor fata de Absalom (PP 743).
18:6 Poporul a iesit in camp inaintea lui Israel, si batalia a avut loc in padurea lui Efraim.
Padurea lui Efraim. Nu exista in Biblie nici o alta referire la aceasta padure. Ea se afla in Galaad, la rasarit de Iordan, desi Efraim insusi era la apus. Intr-o regiune impadurita, ostirea cea mare a lui Absalom avea sa se afle in dezavantaj. Avea sa fie imposibil sa tina sub control marele numar de oameni indisciplinati. Lupta de hartuire din paduri i-a despartit pe unii de altii, oamenii nestiind ce se petrece in alta parte si ajungand in deruta.
18:7 Acolo, poporul lui Israel a fost batut de slujitorii lui David, si a fost o mare infrangere in ziua aceea, ca douazeci de mii de oameni.
Verset ce nu a fost comentat.
18:8 Lupta s-a intins pe tot tinutul, si padurea a mancat mai mult popor in ziua aceea decat a mancat sabia.
S-a intins pe tot tinutul. Aceste cuvinte redau un tablou viu despre natura alerta a luptei. Ea s-a raspandit pe o vasta regiune, cu oamenii alergand in toate tarile, pierzandu-se prin padure, despartiti unii de altii si incurcati prin tufisuri.
A mancat mai mult popor. Desisurile multe si vegetatia deasa a terenului salbatic, cranguri spinoase dese, presarate cu mlastini si intinderi de pietris si nisip au format un camp de bataie care, evident, a fost mai ucigator pentru ostile lui Absalom decat pentru veteranii oteliti ai lui David.
18:9 Absalom s-a pomenit in fata oamenilor lui David. Era calare pe un catar. Catarul a patruns sub ramurile incalcite ale unui mare stejar, si capul lui Absalom s-a prins de stejar; a ramas astfel spanzurat intre cer si pamant, si catarul care era sub el a trecut inainte.
Verset ce nu a fost comentat.
18:10 Un om, vazand lucrul acesta, a venit si a spus lui Ioab: Iata, am vazut pe Absalom spanzurat de un stejar.
Verset ce nu a fost comentat.
18:11 Si Ioab a zis omului care i-a adus stirea aceasta: L-ai vazut! De ce dar nu l-ai taiat pe loc? Ti-as fi dat zece sicli de argint si un brau.
De ce, dar, nu l-ai taiat? Ioab a inteles ca, in situatia in care conducatorul conspiratiei putea fi inlaturat, victoria avea sa fie castigata si revolta sfarsita. Ioab facuse mult pentru Absalom, imprietenindu-se cu el si asigurandu-i intoarcerea la Ierusalim (cap. 14,1-24). Dar nerusinata tradare de catre Absalom a increderii puse in el l-a intors pe Ioab cu amaraciune impotriva lui. Ioab era decis sa-l inlature din cale fara sa tina seama de poruncile lui David.
18:12 Dar omul acela a zis lui Ioab: Chiar daca as cantari in mana mea o mie de sicli de argint, n-as pune mana pe fiul imparatului; caci noi am auzit urmatoarea porunca pe care ti-a dat-o imparatul tie, lui Abisai si lui Itai: Luati seama fiecare la tanarul Absalom!
Porunca pe care ti-a dat-o imparatul. Ostasul era un barbat de principiu si voia sa asculte de porunca imparatului, oricat de nerezonabila putea sa apara aceasta. El i-a amintit lui Ioab de poruncile care le-au fost date lui si intregii ostiri si el socotea ca acele porunci trebuiau ascultate.
18:13 Si daca l-as fi omorat miseleste, nimic n-ar fi ramas ascuns imparatului, si tu insuti ai fi fost impotriva mea.
Miseleste (engl. ,,against mine own life”). In mod literal, impotriva vietii lui”. Redarea din KJV se afla in nota marginala a Bibliei ebraice si intr-un numar de manuscrise ebraice. Daca ostasul l-ar fi ucis pe Absalom, s-ar fi facut de indata cercetari si cand vinovatul era descoperit, urma sa fie omorat. Probabil ca insusi Ioab ar fi luat pozitie impotriva lui si ar fi emis ordinul de executie. Ioab era un comandant viteaz, dar era incapatanat si fara scrupule. Oricat de fericit ar fi putut fi din cauza mortii lui Absalom, el putea sa simuleze o mare indignare fata de o atat de grosolana incalcare a poruncii imparatului si ar fi poruncit condamnarea la moarte a vinovatului.
18:14 Ioab a zis: Nu voi zabovi atata cu tine! Si a luat trei sageti in mana, si le-a infipt in inima lui Absalom, care era inca plin de viata in mijlocul stejarului.
Nu voi zabovi atata cu tine. Targumurile si unul dintre manuscrisele Septuagintei redau ,,de aceea (il) vor strapunge in prezenta ta”. Ioab a simtit loviturile argumentului omului, dar era hotarat sa-l vada pe Absalom ucis.
18:15 Zece tineri, care duceau armele lui Ioab, au inconjurat pe Absalom, l-au lovit si l-au omorat.
Zece tineri. Acesti oameni alcatuiau garda lui Ioab.
18:16 Ioab a sunat din trambita; si poporul s-a intors, incetand astfel sa mai urmareasca pe Israel, oprit de Ioab.
Ioab a sunat din trambita. Sunarea din trambita era semnalul ca razboiului s-a terminat (vezi cap. 2,28; 20,22). Moartea lui Absalom punea capat luptei. Dupa inlaturarea capeteniei revoltei, nu mai era nevoie sa se mai verse sange; in felul acesta, Ioab a incetat imediat lupta.
18:17 Au luat pe Absalom, l-au aruncat intr-o groapa mare din mijlocul padurii, si au pus peste el o gramada foarte mare de pietre. Tot Israelul a fugit, fiecare in cortul lui.
L-au aruncat intr-o groapa. Pentru a-l lipsi de cinstea inmormantarii in mormantul familiei. Ca si un oarecare animal mort, trupul sau a fost aruncat intr-o groapa din padurea unde fusese omorat. Acesta era sfarsitul mandriei si elegantei printului care pusese propriile interese inaintea intereselor poporului sau, ale tatalui sau si ale Dumnezeului sau.
�
O gramada foarte mare de pietre. Un ultim memorial al ocarii inimaginabile.
�
Tot Israelul. In aceasta naratiune, expresia se refera la urmaritorii lui Absalom (vezi v. 16).
�
Fiecare in cortul lui. Aceasta este, fiecare la casa lui (vezi Deuteronom 16,7, Iosua 22,4-8, 1 Samuel 13,2, 2 Samuel 19,8).
18:18 Pe cand traia, Absalom isi ridicase un stalp de aducere aminte in valea imparatului. Caci zicea: N-am fii, prin care sa se poata pastra aducerea aminte a numelui meu. Si a pus numele sau stalpului, care si astazi se numeste stalpul lui Absalom.
�
Un stalp. Absalom si-a ridicat pentru sine un frumos si costisitor monument. Dar in loc sa fie inmormantat in mormintele regilor, trupul sau a fost aruncat intr-o groapa din padure. Locul stalpului lui Absalom nu a fost identificat. Unii cred ca se afla in Ierusalim, altii cred ca era in Hebron.
Asa-numitul ,,mormant al lui Absalom”, o constructie patrata executata cu coloane cu relief partial cioplit in stanca din valea superioara a Chidronului dateaza in realitate din perioada elenistica si n-are nimic de-a face cu Absalom, in afara de nume.
Cuvantul ebraic tradus ,,loc” (engl. ,,place) inseamna literal ,,mana” si se poate sa fie folosit in locul unei ,,stele”. In sapaturile de la Lachis, a fost gasit un altar cu forma de mana dreapta, palma si degete intinse, zugravita in relief adanc pe una dintre parti. Maini au mai fost sapate in stele din Cartagina. Pornind de la aceasta, e posibil ca Absalom sa fi avut o stela ridicata cu o mana sapata in ea.
N-am fii. Cei trei fii ai lui (cap. 14,27) se presupune ca murisera in copilarie.
18:19 Ahimaat, fiul lui Tadoc, a zis: Lasa-ma, sa dau fuga, si sa duc imparatului vestea cea buna ca Domnul i-a facut dreptate, scapandu-l din mana vrajmasilor sai.
Ahimaat, fiul lui Tadoc. Acesta a fost Ahimaat care impreuna cu Ionatan adusese lui David vesti de la Husai (cap. 17,17-21: compara cu cap. 15,27). El pare sa fi fost un binecunoscut alergator (cap. 18,27). In razboiul de acum el a slujit ca sol, fiind astfel gata sa duca stirile lui David de indata ce trompeta a sunat si lupta s-a sfarsit.
18:20 Ioab i-a zis: Nu tu ai sa duci vestile azi; le vei duce intr-o alta zi, dar nu astazi; fiindca fiul imparatului a murit.
Fiul imparatului a murit. Ioab a recunoscut ca stirile care trebuiau duse lui David nu aveau sa fie privite ca fiind bune. El avea sa fie ingrijorat numai de un singur lucru, soarta lui Absalom. In aceste imprejurari, nimic altceva nu-l interesa, fie ca era infrangere, fie ca era victorie, atata timp cat Absalom era in siguranta.
18:21 Si Ioab a zis lui Cusi: Du-te si vesteste imparatului ce ai vazut. Cusi s-a inchinat inaintea lui Ioab, si a dat fuga.
Lui Cusi. In mod literal, ,,cusitului”.
18:22 Ahimaat, fiul lui Tadoc, a zis iarasi lui Ioab: Orice s-ar intampla, lasa-ma sa alerg dupa Cusi. Si Ioab a zis: Pentru ce vrei sa alergi, fiule? Nu este o solie care-ti va fi de folos.
Sa alerg dupa Cusi. Victoria asupra fortelor lui Absalom era o stire de cea mai mare importanta, si Ahimaat dorea cu infocare sa-i duca aceasta solie lui David.
Nu este o solie. Cuvantul ebraic pentru ,,solie” mai poate fi tradus si ,,rasplata pentru stiri bune” (cap. 4,10). In Septuaginta propozitia este tradusa ,,tu n-ai stiri pentru folos”. Era de asteptat ca Ahimaat sa fie purtatorul de stiri bune (v. 27)., dar Ioab stia bine ca David avea sa primeasca stirea despre moartea lui Absalom ca fiind raportul cel mai dureros si tragic. Pentru prezentarea unei astfel de solii, Ahimaat n-avea sa primeasca nici o multumire.
18:23 Orice s-ar intampla, vreau sa alerg, a zis din nou Ahimaat. Si Ioab i-a zis: Da fuga! Ahimaat a alergat pe drumul care duce in campie, si a luat-o inaintea lui Cusi.
Pe drumul care duce in campie. Probabil pe drumul vaii Chedronului si nu drumul mai scurt, dar mai greu peste dealuri. Cele doua drumuri probabil ca se intalneau la o oarecare distanta de Mahanaim. Pornind mai tarziu, dar fiind un alergator sprinten si alegand drumul cel mai scurt, Ahimaat a intrecut pe Cusi.
18:24 David sedea intre cele doua porti. Caraula s-a dus pe acoperisul portii spre zid; a ridicat ochii si s-a uitat. Si iata ca un om alerga singur singurel.
Pe acoperisul portii. Adesea, deasupra portii unei cetati orientale era un turn, iar pe acoperis statea un slujitor privind foarte atent sa observe apropierea vreunui sol cu stiri despre lupta.
18:25 Caraula a strigat, si a dat de stire imparatului. Imparatul a zis: Daca este singur, aduce vesti. Si omul acela se apropia din ce in ce mai mult.
Daca este singur. David a prins de indata semnificatia unui om care alearga singur... el avea sa fie un sol cu stiri despre lupta. Daca ar fi fost un fugar din lupta, probabil ca n-ar fi fost singur; altii ar fi fugit impreuna cu el.
18:26 Caraula a vazut un alt om alergand; a strigat la portar: Iata un om alearga singur singurel. Imparatul a zis: Si el aduce vesti.
Verset ce nu a fost comentat.
18:27 Caraula a zis: Alergatura celui dintai pare ca e a lui Ahimaat, fiul lui Tadoc. Si imparatul a zis: Este un om de bine, si aduce vesti bune.
Este un om de bine. David a judecat natura solului dupa natura alergatorului. Un astfel de barbat ca Ahimaat avea sa fie aducatorul de vesti bune.
18:28 Ahimaat a strigat, si a zis imparatului: Este bine de tot! S-a inchinat inaintea imparatului cu fata pana la pamant, si a zis: Binecuvantat sa fie Domnul, Dumnezeul tau, care a dat in mainile noastre pe cei ce ridicau mana impotriva domnului nostru imparatul.
Este bine de tot. In graba lui zeloasa, Ahimaat a anuntat pe imparat ca totul este bine, lupta a trecut, iar Domnul a dat pe vrajmasii lui David in mainile lui. Astfel de stire era intr-adevar buna, dar nu aceasta era stirea pe care era interesat imparatul s-o auda.
18:29 Imparatul a zis: Tanarul Absalom este bine, sanatos? Ahimaat a raspuns: Am vazut o mare invalmaseala, cand a trimis Ioab pe slujitorul imparatului si pe mine, slujitorul tau: dar nu stiu ce era.
Am vazut o mare invalmaseala. Ahimaat a scapat in mod iscusit de intrebarea lui David. El stia prea bine ca Absalom era mort, pentru ca, ceea ce a pus capat luptei a fost tocmai moartea lui. Dar informatia despre ce s-a intamplat in mod exact a lasat-o pe seama lui Cusi.
18:30 Si imparatul a zis: Stai colea la o parte. Si Ahimaat a stat deoparte.
Verset ce nu a fost comentat.
18:31 Indata a sosit Cusi. Si a zis: Sa afle domnul meu, imparatul, vestea cea buna! Astazi Domnul ti-a facut dreptate, scapandu-te din mana tuturor celor ce se ridicau impotriva ta.
Domnul ti-a facut dreptate. Solia cusitului a fost exprimata in aceeasi termeni generali ca aceea a lui Ahimaat, dar ea insemna in mod clar ca Absalom fusese omorat. Din respect pentru imparat, totusi, amanuntul acesta n-a fost amintit in mod explicit.
18:32 Imparatul a zis lui Cusi: Tanarul Absalom este bine, sanatos? Cusi a raspuns: Ca tanarul acesta sa fie vrajmasii domnului meu, imparatul, si toti cei ce se ridica impotriva ta, ca sa-ti faca rau!
Verset ce nu a fost comentat.
18:33 Atunci imparatul, cutremurandu-se, s-a suit in odaia de sus a portii, si a plans. Pe cand mergea, zicea: Fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! Cum n-am murit eu in locul tau! Absalom, fiul meu, fiul meu!
Fiul meu Absalom. Exista putine locuri in Biblie care zugravesc durerea mai patrunzator. Durerea lui David n-a fost numai aceea a unui tata pentru fiul sau plecat, desi pentru imparatul cu inima iubitoare o astfel de durere era destul de grea. Ceea ce facea situatia mai dificila pentru David era faptul ca el insusi era raspunzator pentru cursul evenimentelor care culminasera cu aceasta tragedie teribila. Absalom ucisese pe fratele sau, dupa ce Amnon o siluise pe sora lui, Tamar, iar acum, ca urmare, el fusese ucis in lupta impotriva propriului sau tata. Toate acestea au venit ca o consecinta naturala a pacatului odios al lui David.
ELLEN G. WHITE COMENTEAZA:
1-33 PP 742-745
1-4 PP 742
5-13 PP 743
14-17.21-33 PP 744