16:1 Cand trecuse David putin de varf, iata ca Tiba, slujitorul lui Mefiboset, a venit inaintea lui cu doi magari inseuati, pe care erau doua sute de paini, o suta de turte de stafide, o suta de roade de vara, si un burduf cu vin.
Tiba. Vezi capitolul 9. La inceputul fugii sale, David a fost intampinat de Tiba cu un dar de bun venit. Tiba stia ca aceasta era ocazia cand se putea face placut de David cu putina cheltuiala.
16:2 Imparatul a zis lui Tiba: Ce vrei sa faci cu acestea? Si Tiba a raspuns: Magarii sunt pentru casa imparatului, pentru calarie, painile si roadele de vara sunt pentru hrana tinerilor, si vinul pentru potolirea setei celor ce vor fi obositi in pustie.
Verset ce nu a fost comentat.
16:3 Imparatul a zis: Unde este fiul stapanului tau? Si Tiba a raspuns imparatului: Iata, a ramas la Ierusalim, caci a zis: Astazi casa lui Israel imi va da inapoi imparatia tatalui meu.
Imparatia tatalui meu. Povestea spusa de Tiba poate fi adevarata, dar atat de putin probabila incat este greu de inteles cum a putut David sa-i dea crezare. Mefiboset era olog si avea putin de castigat din razvratirea lui Absalom. Chiar daca acea razvratire avea sa se dovedeasca plina de succes, aceasta nu avea sa dea tronul semintei lui Saul inapoi, pentru ca Absalom isi dorea tronul pentru sine. Probabil ca Tiba inventase povestea cu scopul de a-l determina pe David sa-i faca anumite concesii.
16:4 Imparatul a zis lui Tiba: Tot ce este al lui Mefiboset este al tau. Si Tiba a zis: Ma inchin cu plecaciune! Sa capat trecere inaintea ta, imparate, domnul meu!
Tot ce este al lui. Povestea lui Tiba s-ar parea ca a fost o calomnie josnica despre stapanul sau, dar David a crezut-o si i-a dat lui Tiba rasplata pe care o acesta o cauta. A fost total nedrept din partea imparatului sa instraineze toata proprietatea lui Mefiboset fara sa asculte si varianta acestuia, dar, in apasarea si necazul fugii, el s-a gandit numai la ajutorul oferit de Tiba.
16:5 David ajunsese pana la Bahurim. Si de acolo a iesit un om din familia si din casa lui Saul, numit Simei, fiul lui Ghera. El inainta blestemand,
Bahurim. Un sat pe drumul de la Ierusalim spre Iordan (vezi despre cap. 3,16), acum Ras et Tmim, chiar la rasarit de muntele Scopus.
Simei. Simei era un beniamit. Multi dintre membrii acestei semintii, desi tinuti sub restrictie cand David a fost la putere, erau gata intotdeauna sa se intoarca impotriva acestuia, cand se ivea ocazia. Simei nu mai aratase ca este neloial lui David. Dar de indata ce a izbucnit revolta, el si-a dat arama pe fata. De unde inainte el cinstise pe David, acum l-a injurat si l-a blestemat. Un astfel de comportament este inspirat de Satana, care simte placere sa aduca blamul asupra celor care sufera deja in nenorocire.
16:6 si a aruncat cu pietre dupa David si dupa toti slujitorii imparatului David, in timp ce tot poporul si toti vitejii stateau la dreapta si la stanga imparatului.
A aruncat cu pietre. Drumul putea sa duca printr-o vale ingusta, Simei fiind pe una din parti, iar David cu oamenii lui pe cealalta (vezi v. 9, unde Abisai cere ingaduinta sa treaca ,,dincolo”). In felul acesta, Simei mergea alaturi de fugari, destul de aproape spre a-i necaji aruncand cu pietre care, totusi, nu-si ajungeau tinta.
16:7 Simei vorbea astfel cand blestema: Du-te, du-te, om al sangelui, om rau!
Du-te (engl. ,,come out”). In mod literal, ,,iesi afara” sau ,,du-te afara”. Simei se bucura de nenorocirea lui David si, in ura lui, blestema pe imparat si-i spunea sa iasa din tara.
Om al sangelui. Cand David a dorit sa cladeasca Templul, Domnul i-a spus ca nu-i va fi ingaduit sa faca acest lucru, pentru ca varsase mult sange si facuse ,,mari razboaie” (1 Cronici 22,8). Este adevarat ca David se angajase in razboaie, dar ele au fost razboaie impotriva vrajmasilor poporului lui Dumnezeu si cu scopul de a intari pe Israel ca natiune puternica in rasarit. Razboaiele duse nu au descoperit ca ar fi un om nemilos sau ,,om al sangelui”. Asa cum au fost folosite de Simei, aceste cuvinte pline de patima au fost o calomnie josnica (PP 736).
Om rau (engl. ,,man of Belial”). Belial inseamna ,,lipsit de valoare” sau ,,rautate”. Un om al lui Belial inseamna o canalie, un om de nimic (vezi despre Judecatori 19,22). O femeie pacatoasa este numita in ebraica o fiica a lui Belial (femeie stricata; 1 Samuel 1,16). Cuvantul este personificat in 2 Corinteni 6,15. Simei era un om rau si, prin aceste cuvinte denigratoare, n-a facut decat sa dea pe fata trasaturile rele.
16:8 Domnul face sa cada asupra ta pedeapsa pentru tot sangele casei lui Saul, al carui scaun de domnie l-ai luat, si Domnul a dat imparatia in mainile fiului tau Absalom; si iata-te nenorocit, caci esti un om al sangelui!
Al carui scaun de domnie l-ai luat. Cuvintele acestea explica motivul adevarat al maniei si urii lui Simei. El a fost taios din cauza ca fusese luata coroana lui Israel de la casa lui Saul si data casei lui David. Dar cel care lepadase pe Saul, fusese Domnul si nu David. Acuzatiile lui Simei au fost adevarate invective la adresa lui David.
A dat imparatia Este adevarat ca Domnul ingaduise sa aiba loc lantul de evenimente prin care imparatia lui David a fost aparent cazuta in mainile lui Absalom, dar motivul era diferit de cel prezentat de Simei. Constiinta lui David i-a spus acestuia care era cauza adevarata acestei rasturnari bruste a situatiei. Domnul il avertizase pe imparat ca, din cauza pacatului cu Bat-Seba si Urie, judecatile aveau sa vina (cap. 12,10-12). David stia ca merita pedeapsa aceasta si ca ea fusese atata timp amanata datorita bunatatii si indurarii lui Dumnezeu. Dar, cunoscand bunatatea si indurarea lui Dumnezeu cat si dreptatea Acestuia, David nu si-a pierdut speranta si a privit inainte, la momentul cand Dumnezeu avea sa intervina si sa-i dea inapoi imparatia.
16:9 Atunci Abisai, fiul Teruiei, a zis imparatului: Pentru ce blestema acest caine mort pe domnul meu imparatul? Lasa-ma, te rog, sa ma duc sa-i tai capul.
Acest caine mort. Vezi 2 Samuel 9,8; 1 Samuel 24,14. Pentru Abisai, omul care blestema pe David era o fiinta josnica. El profita cu cruzime de nenorocirea lui David si nu trebuia sa-i fie ingaduit sa mai traiasca. David mai era inca imparat si nu ar fi trebuit sa sufere sa fie azvarlite asupra lui aceste insulte.
16:10 Dar imparatul a zis: Ce aveti voi cu mine, fiii Teruiei? Daca blestema, inseamna ca Domnul i-a zis: Blestema pe David! Cine-i va zice dar: Pentru ce faci asa?
Daca blestema. (engl. ,,so let him curse”). David a crezut ca toate suferintele lui veneau din mana lui Dumnezeu si ca, chiar si aceste defaimari din partea lui Simei erau ingaduite de Domnul. David n-a facut nici o incercare de a se justifica in fata invinuirii lui Simei, ci era preocupat numai de faptul ca el insusi facuse raul. Daca experienta prezenta venea, asa cum credea el, prin aprobare divina, socotea ca daca ar incerca sa impiedice blestemul lui Simei, s-ar opune vointei Domnului.
Cine-i va zice dar? Daca Simei il blestema acum pe David pentru ca Domnul ii spusese sa faca asa, cine putea sa-l dojeneasca si sa-l intrebe care era motivul blestemului lui? Asa a rationat David.
16:11 Si David a zis lui Abisai si tuturor slujitorilor sai: Iata ca fiul meu, care a iesit din trupul meu, vrea sa-mi ia viata; cu cat mai mult Beniamitul acesta! Lasati-l sa blesteme, caci Domnul i-a zis.
Sa-mi ia viata. Aici David acuza pe fata pe Absalom care cauta sa ia nu numai tronul, ci si viata imparatului. Era intr-adevar greu de inteles cum Absalom, sange din sangele lui si carne din carnea lui, se intorcea impotriva lui si cauta sa-i ia viata. Dar nu tot asa era cu purtarea lui Simei. El era din familia lui Saul si era de asteptat sa urasca pe cel care luase coroana de la casa lui Saul.
Lasati-l. Putini oameni ar fi avut bunavointa sa dea pe fata o atitudine ca aceea prezentata de David in acest ceas al incercarii. Ar fi fost mult mai usor sa spuna lui Simei ca el mersese prea departe si sa-i porunceasca sa inceteze Dar cat il priveste pe David, el era dispus sa primeasca ceea ce credea ca vine de la Dumnezeu. El pacatuise grav si prin pacatul lui daduse multora ocazia sa-si scuze greselile. Dar, dupa pocainta si adanca lui cainta, el n-a facut nici un efort sa se scuze sau sa indreptateasca modul in care procedase. Cand a fost mustrat de Dumnezeu, el a primit smerit mustrarea. Cand au venit peste el judecati, el n-a facut nici un efort sa le inlature. El s-a aratat umil, generos fata de altii si supus vointei Domnului. Bunavointa lui de a accepta pe deplin acest necaz a descoperit caracterul lui drept si nobletea sufletului sau.
16:12 Poate ca Domnul se va uita la necazul meu, si-mi va face bine in locul blestemelor de azi.
Se va uita la necazul meu. David stia ca Domnul era un mare Dumnezeu al milei si indurarii. Desi suferea acest abuz din partea unuia dintre supusii sai, el s-a mangaiat cu gandul ca Dumnezeu vedea si intelegea toate. Poate ca tocmai din cauza acestui necaz Domnul avea sa-i trimita in loc o rasplata si binecuvantari speciale.
16:13 David si oamenii lui si-au vazut de drum. Simei mergea pe coasta muntelui, in dreptul lui David, si mergand, blestema, arunca cu pietre impotriva lui, si vantura praf.
In dreptul lui. In timp ce David si oamenii lui mergeau pe drum, Simei mergea pe deal, in paralel cu ei. Aceasta sugereaza ca Simei era pe o parte a vaii, iar David pe cealalta.
16:14 Imparatul si tot poporul care era cu el au ajuns la Aiefim, si acolo s-au odihnit.
S-au odihnit. Propozitia aceasta pare sa faca referire la amintirea locului unde s-au odihnit David si oamenii lui. Unele din manuscrisele editiei lui Lucian ale Septuagintei adauga: ,,langa Iordan”. Iosif Flavius este de acord cu aceasta redare (Antiquities VII 9,4). Probabil ca a fost locul asupra caruia s-a cazut de acord cu Husai ca David sa astepte pana va primi vesti de la el (cap. 15,28).
16:15 Absalom si tot poporul, barbatii lui Israel, intrasera in Ierusalim. Ahitofel era si el cu Absalom.
Intrasera in Ierusalim. Fuga lui David din Ierusalim i-a dat lui Absalom acces liber la cetate. Se parea ca lucrurile mergeau mai bine decat se asteptase. Primele lui planuri probabil ca au fost sa-si faca din Hebron cartierul lui general pana se va lamuri situatia. Dar, cand David a evacuat Ierusalimul, nu mai exista nimic care sa impiedice imediat ocuparea cetatii.
Ahitofel. Vezi despre cap. 15,31; 16,22.
16:16 Cand a ajuns Husai, Architul, prietenul lui David, la Absalom, i-a zis: Traiasca imparatul! Traiasca imparatul!
Prietenul lui David. Husai era cunoscut ca un mare prieten al lui David, iar aparitia lui la curtea lui Absalom a fost cu totul neasteptata. Ca sa paraseasca si el pe prietenul si stapanul sau era, intr-adevar, ciudat. Absalom cautase sa castige de partea sa pe multi din popor si desigur pe un astfel de sustinator marcant al lui ca Husai. Era prea frumos sa fie adevarat ca Husai sa paraseasca pe David. Absalom a fost si surprins si flatat si, fara indoiala, ca se simtea mai sigur ca niciodata de succesul cauzei lui.
16:17 Si Absalom a zis lui Husai: Iata cat de mult tii tu la prietenul tau! Pentru ce nu te-ai dus cu prietenul tau?
Verset ce nu a fost comentat.
16:18 Husai a raspuns lui Absalom: Pentru ca vreau sa fiu al aceluia pe care l-a ales Domnul si tot poporul acesta si toti barbatii lui Israel, si cu el vreau sa raman.
Vreau sa fiu al aceluia. Cuvintele lui Husai arata ca avusese o credinciosie mai mare decat a unui simplu individ. In primul rand, credinciosia lui era fata de Dumnezeu, iar in al doilea rand fata de poporul Israel. Daca Dumnezeu alesese pe Absalom sa fie imparat, atunci el ar fi dorit sa fie in slujba acestuia. Absalom a pierdut din vedere dublul sens al cuvintelor lui Husai si acel ,,daca” cuprins in ,,pe care l-a ales Domnul si tot poporul”, deoarece era atat de sigur ca era cel ales.
16:19 De altfel, cui ii voi sluji? Nu fiului sau? Cum am slujit tatalui tau, asa iti voi sluji si tie.
Tatalui tau. Husai nu dorea sa fie privit ca nestatornic sau neloial. El fusese un prieten apropiat al lui David, dar acum lasa sa se inteleaga ca slujind lui Absalom, fiul lui David, el inca mai slujea casei lui David. Din nou, cuvintele au placut lui Absalom si el l-a acceptat pe Husai, dupa cat s-ar parea, fara sa-l mai chestioneze si fara suspiciune.
16:20 Absalom a zis lui Ahitofel: Sfatuiti-va impreuna; ce avem de facut?
Verset ce nu a fost comentat.
16:21 Si Ahitofel a zis lui Absalom: Intra la tiitoarele pe care le-a lasat tatal tau pentru paza casei; astfel, tot Israelul va sti ca te-ai facut urat tatalui tau, si mainile tuturor celor ce sunt cu tine se vor intari.
Tiitoarele pe care le-a lasat tatal tau. Vezi cele despre 1 Regi 2,17. Ahitofel era constient de faptul ca succesul razvratirii lui Absalom nu era deloc sigur. El stia ca dupa prima explozie de entuziasm avea sa urmeze o reactie. Pozitia lui David nu era nici pe departe deznadajduita. El avea generali capabili si o ostire experimentata. Multi din popor inca nu il uitasera. Daca situatia s-ar fi schimbat impotriva lui Absalom si David ar fi reusit sa-si recapete imparatia, David ar fi putut fi dispus sa-l ierte pe Absalom. Dar nu avea sa dea pe fata nici un semn de impacare fata de principalii sustinatori ai lui Absalom. Intr-un astfel de caz, Ahitofel ar fi fost socotit cel mai vinovat si astfel vrednic de pedeapsa cea mai severa. Acest sfetnic siret era hotarat sa impiedice cu orice pret
o astfel de situatie. Dea aceea, prima lui grija a fost sa-l atraga pe Absalom intr-o asa situatie incat sa stearga orice posibilitate de impacare intre tata si fiu. Sfatul lui a fost dat din siretenie satanica.
Se vor intari. Ahitofel sustinea ca sfatul dat dovedea poporului ca Absalom nu avea de gand sa renunte la razvratire, oamenii care erau cu el aveau sa se consacre in mod complet cauzei lui.
16:22 Au intins un cort pentru Absalom pe acoperis, si Absalom a intrat la tiitoarele tatalui sau, in fata intregului Israel.
Pe acoperis. Cortul a fost ridicat pe acoperisul palatului unde David pacatuise in secret cu Bat-Seba. Natan prezisese natura publica a pedepsei pacatului tainuit al lui David (cap. 12,11.12) si implinirea a fost in concordanta cu cuvintele lui. Pentru ca un profet al lui Dumnezeu facuse aceasta prezicere nu trebuie sa se creada ca Dumnezeu era raspunzator de acest pacat teribil. Din cauza pacatului lui David, Dumnezeu nu Si-a exercitat puterea pentru a impiedica urmarile pacatului. Totusi, in Biblie, Dumnezeu este descris adesea ca facand ceea ce El nu impiedica (vezi cap. 12,11.12; PP 739). Dupa cum David pangarise sotia altuia, tot asa a fost pangarit si patul sau. Cum a facut el altora, tot asa a fost ingaduit altora sa-i faca lui. Se poate ca Ahitofel, ca bunic al lui Bat-Seba, sa fi avut in minte dorinta de a-l forta pe imparatul izgonit sa bea aceeasi bautura amara pe care el ii obligase pe altii s-o bea.
16:23 Sfatul dat pe vremea aceea de Ahitofel avea tot atata putere ca si cand ar fi intrebat chiar pe Dumnezeu. Tot asa era cu toate sfaturile lui Ahitofel, fie pentru David, fie pentru Absalom.
Pentru David. Inainte ca sa ajunga sfetnicul lui Absalom, Ahitofel fusese sfetnicul lui David (cap. 15,12). El ocupase un loc de cinste pentru intelepciunea Samuel Dar, cand a dat la o parte constiinta, el a inceput sa recurga la orice viclesug pentru a-si atinge obiectivele. Ca sfetnic al lui Absalom, el era istet si siret, gandindu-se numai la rezultatele care trebuiau implinite si gata sa foloseasca orice mijloc pe care il gasea necesar.
ELLEN WHITE COMENTEAZA:
5-23 PP 736-739
5-8 PP 736
9-12 PP 739
15.16 PP 738 20-23 PP 739
23 5T 533