14:33 Ioab s-a dus la imparat, si i-a spus lucrul acesta. Si imparatul a chemat pe Absalom, care a venit la el si s-a aruncat cu fata la pamant inaintea lui. Imparatul a sarutat pe Absalom.
A sarutat pe Absalom. Lui Absalom nu i-a fost doar ingaduita prezenta regala, dar a fost astfel tratat incat sa indice cel putin o impacare exterioara. Compara cu experienta lui Esau sarutand pe Iacob si Iosif pe fratii sai (Geneza 33,4; 45,15). Amintirea lui David despre propria lui vinovatie l-a facut sa fie neatent si sovaitor. Dupa cate se pare, el n-a stiut incotro sa se indrepte si ce cale sa urmeze. A recunoscut care ii era datoria, dar amintirea propriei lui nelegiuiri l-a impiedicat sa faca ceea ce stia ca trebuie facut.
ELLEN G. WHITE COMENTEAZA:
1-33 PP 728, 729
1-14 PP 728
21.24.25.28.32.33 OPP 729