14:32 Absalom a raspuns lui Ioab: Iata, ti-am trimis vorba si ti-am zis: Vino aici, si te voi trimite la imparat sa-i spui: Pentru ce m-am intors din Ghesur? Ar fi fost mai bine pentru mine sa fiu si acum acolo. Doresc acum sa vad fata imparatului; si daca este vreo nelegiuire in mine, sa ma omoare.
Te voi trimite. Absalom l-a tratat pe Ioab ca pe slujitorul lui, dandu-i porunci si asteptand ca ele sa fie aduse la indeplinire. Purtarea lui arata cat de departe mersese pe calea razvratirii si hotararii sale de a asigura o indreptare a presupusului sau necaz si o restaurare a privilegiilor despre care credea ca sunt, de drept, ale sale. N-a incercat deloc sa explice de ce a dat foc campului. El a actionat ca si cand era indreptatit sa ia masurile pe care le-a luat pentru a-l chema pe Ioab la el si ca si cum Ioab era obligat sa-i indeplineasca dorintele.
Sa vad fata imparatului. Lui Absalom ii fusese ingaduit sa vina acasa, dar imparatul refuza inca sa-l vada. Un astfel de tratament era pentru Absalom mai chinuitor decat exilul. Dupa parerea poporului, David era prea aspru in comportamentul lui fata de Absalom si poporul s-a simtit atras treptat de Absalom.
Daca este vreo nelegiuire. Absalom stia bine ca David nu era in situatia sa judece. Insusi imparatul se facuse vinovat de crima ucigandu-l pe Urie. Straduindu-se sa-l judece pe Absalom, David nu facea decat sa se incurce pe sine. Probabil ca atitudinea poporului nu avea sa-l sprijine pe David intr-un astfel de comportament. Inima poporului era cu Absalom, iar David stia asta.