14:15 Acum, daca am venit sa spun aceste lucruri imparatului, domnului meu, am venit pentru ca poporul m-a inspaimantat. Si roaba ta a zis: Vreau sa vorbesc imparatului; poate ca imparatul va face ce va zice roaba sa.
M-a inspaimantat. Exista o ambiguitate intriganta cu privire la aceste cuvinte. Oare vorbeste femeia despre sine insasi si teama ei cu privire la actiunile vecinilor ei? Sau se refera la ceea ce a spus cu privire la Absalom si pozitia natiunii ca intreg? Ea continua sa simuleze realitate, dar vorbeste direct inimii imparatului in legatura cu purtarea lui fata de Absalom. Ambiguitatea pare sa fie intentionata si aceasta este ceea ce face din cuvintele ei un apel atat de remarcabil si miscator. In pozitia ei in fata imparatului ea sta ca o reprezentanta a poporului. Glasul ei este glasul natiunii. Intelegand simtamantul lui Israel ca popor, ea simte o apasare care o copleseste si aceasta ii da indrazneala inaintea imparatului. Cu siguranta ca David a ascultat-o deoarece ea exprima dorintele intregului popor.