14:13 Femeia a zis: Pentru ce gandesti tu astfel cu privire la poporul lui Dumnezeu, caci nu iese chiar din cuvintele imparatului ca imparatul este ca si vinovat cand nu cheama inapoi pe acela pe care l-a gonit?
Pentru ce? Daca David urmase o astfel de cale in acel caz, ce motiv avea sa nu procedeze la fel si in celalalt caz? Daca el facuse bine acordand o gratiere fiului ei, care era vrednic de moarte, ce il impiedica sa nu acorde o gratiere lui Absalom, care era vinovat de omor?
La poporul. La Absalom si la intregul Israel impreuna cu el. Absalom era mostenitorul tronului. Deci el apartinea poporului si poporul ii apartinea. O crima impotriva lui era o crima impotriva intregului Israel. Refuzand mostenitorului tronului se intoarca in tara sa, David lipsea pe popor de drepturile lui de a avea in mijlocul lui pe viitorul imparat. Greseala impotriva lui Absalom era o greseala impotriva natiuni pe care el trebuia s-o conduca. Femeia insinua doar ce dorea sa spuna, dar cuvintele ei erau destul de lamurite ca lui David sa nu-i scape unde voia sa ajunga.
Ca si vinovat. Femeia ajunge acum la miezul problemei. David se dovedise cu putin timp inainte sa gresise in atitudinea fata de Absalom prin verdictul pe care-l daduse in cazul fiului ei. El fusese de acord ca nu era drept ca ea sa fie lipsita de mostenitorul ei, dar el lipsea pe Israel de mostenitorul lui. Pronuntandu-se in favoarea fiului ei, el se condamnase singur cat priveste comportarea lui fata de Absalom.
Cand nu cheama inapoi. Cuvintele acestea arata lamurit ca David era raspunzator pentru exilul lui Absalom. Tot ceea ce trebuie facut pentru a-l aduce acasa era ca David sa-i trimita o invitatie. Poporul il dorea. Absalom era nerabdator sa se intoarca si chiar familia regala avea sa-l primeasca inapoi cu bucurie. Dar David insusi se impotrivea. Aceasta era interpretat ca o greseala, nu numai fata de Absalom, ci si fata de natiune in intregime.
L-a gonit. Din ebraicul naduch, ,,a impinge”, ,,a imbranci”. Radacina se afla in Deuteronom 30,3-5; Ieremia 40,12; Mica 4,6 si Tefania 3,19, unde este aplicata poporului lui Dumnezeu izgonit intr-o tara pagana.