1:21 Munti din Ghilboa! Nici roua, nici ploaie sa nu cada pe voi! Sa nu fie pe voi nici campii care sa dea parga pentru darurile de mancare! Caci acolo au fost aruncate scuturile vitejilor, scutul lui Saul, ca si cand n-ar fi fost uns cu untdelemn.
Nici roua. Roua si ploaia fac posibile roadele pamantului. A lipsi de recoltele ei regiunea unde au fost ucisi Saul si Ionatan avea sa fie cea mai mare calamitate pe care o putea invoca David. Pentru alte asemenea blesteme poetice, vezi Iov 3,3-10; Ieremia 20,14-18.
Campii care sa dea parga. Sensul acestei expresii nu este clar. Septuaginta reda: ,,campii ale primelor roade”. Unele forme de blestem asupra pamantului odata atat de fertil al muntelui Ghilboa au ca scop un blestem ca pamantul sa fie atat de neproductiv, incat sa nu mai creasca nimic, nici chiar primele roade – calamitatea cea mai mare care putea sa se abata asupra regiunii.
Aruncate scuturile. Ebraicul niga’al din radacina ga’al, ,,a detesta”, ,,a-i fi scarba”. Cuvantul mai poate fi tradus ,,manjit”. Se pare ca acest sens din urma este cerut de context. Afirmatia s-ar referi atunci la aceste scuturi ca manjite de sange. Traducerea lasata in KJV atribuie lui Saul lasitate, un simtamant in dezacord cu poemul.
Uns cu untdelemn. Cuvintele ,,ca si cand n-ar fi fost” nu sunt in textul ebraic, dupa cum indica italicele (in engl., n.n.). Textul ebraic spune simplu: ,,scutul lui Saul neuns cu untdelemn”. Era un vechi obicei de a unge scutul inainte de a merge la lupta (vezi Isaia 21,5). In loc de a fi uns si gata de lupta, scutul lui Saul zacea manjit de sange.