1:4 prin care El ne-a dat fagaduintele Lui nespus de mari si scumpe, ca prin ele sa va faceti partasi firii dumnezeiesti, dupa ce ati fugit de stricaciunea, care este in lume prin pofte.
Prin care. Sau ,,prin mijlocirea carora”, referindu-se la slava si puterea divina, care sunt prin ele insele o garantie a fagaduintelor amintite in continuare. Ne-a dat. [,,Ne sunt date”, KJV]. Sau ,,ne-au fost acordate”. Se foloseste acelasi verb si acelasi timp ca si in v. 3. Fagaduintele Lui nespus de mari si scumpe. Pot fi citate dovezi textuale pentru urmatoarea ordine a cuvintelor: ,,fagaduintele lui scumpe si nespus de mari”. Cuvantul epaggelmata
(,,fagaduinte”), care in tot Noul Testament apare doar aici si in cap. 3,13, poate fi tradus ,,binecuvantari fagaduite” referindu-se la implinirea fagaduintelor, nu doar la fagaduinte in sine. Fara indoiala ca se refera la toate asigurarile divine care sunt implinite prin mantuirea omului. Dar avand in vedere sensul cu care este folosit acest cuvant in cap. 3,13, s-ar putea ca si aici sa fie o aluzie speciala la a doua venire si la slava ei, eveniment in care isi gasesc implinire toate fagaduintele divine.
Ca prin ele. Adica prin darurile spirituale fagaduite, primite deja de credinciosi.
Partasi. Gr. koinonoi (vezi comentariul de la 1 Petru 5,1).
Firii dumnezeiesti. [,,Naturii divine”, KJV]. In ceea ce priveste cuvantul ,,dumnezeiesc” (theios), vezi comentariul de la v. 3. Adam a fost creat ,,dupa chipul lui Dumnezeu” (Genesa 1,27), dar cand a intrat pacatul in lume, chipul divin a fost deteriorat. Hristos a venit pentru a reface ce era pierdut, si deci crestinul poate sa se astepte ca in sufletul sau chipul divin sa fie refacut (vezi comentariul de la 2 Corinteni 3,18; Evrei 3,14). Posibilitatea aceasta ar trebui sa fie mereu inaintea ochilor credinciosului, pentru a-l stimula sa-si desavarseasca asemanarea cu Hristos. El va ajunge tinta aceasta in masura in care accepta si foloseste puterile existente in darurile spirituale pe care Hristos i le-a pus la dispozitie. Transformarea incepe o data cu nasterea din nou si continua pana la aratarea lui Hristos (vezi comentariul de la 1 Ioan 3,2).
Dupa ce ati fugit. [,,Dupa ce ati scapat”, KJV]. Gr. apopheugo, ,,a fugi departe de”, implicand nu o izbavire in care crestinul este un obiect pasiv, ci o fuga activa, de rau. Aceasta subliniaza un adevar important: credinciosul nu este in pacat, ci i se da puterea sa se abata de la pacat, pentru a scapa din ghearele lui si in felul acesta sa traiasca liber de influenta lui distructiva (vezi Matei 1,20). Timpul verbului din propozitia ,,dupa ce ati fugit” arata ca participarea la natura divina poate veni numai dupa ce crestinul a fugit de stricaciune.
Stricaciune. Gr. phthora, ,,stricaciune”, ,,ruina”, ,,distrugere”, folosit aici ca un cuvant potrivit pentru nelegiuirea care este in lume.
In lume. Gr. kosmos (vezi comentariul de la 1 Ioan 2,15).
Prin pofte. Daca expresia este inteleasa ,,prin pofte”, atunci pofta este sursa raului care este in lume, iar daca este adoptat sensul ,,in pofte”, atunci pofta este sfera in care se manifesta raul. Pentru cuvantul ,,pofta” (epithumia), vezi comentariul de la Romani 7,7.