1:3 Dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit tot ce priveste viata si evlavia, prin cunoasterea Celui ce ne-a chemat prin slava si puterea Lui,
[,,Dupa cum”, KJV]. Sau ,,vazand ca”. Cuvintele care urmeaza sunt o prelungire a ideii ca harul si pacea vin din cunoasterea personala a lui Dumnezeu si a lui Hristos (v. 2).
Dumnezeiasca Lui putere. Adica puterea dumnezeiasca a lui Hristos, intrucat El este ultima persoana la care se face referire in v. 2 si intrucat pare sa fie numit ,,Dumnezeu” in v. 1. Cuvantul grecesc pentru ,,dumnezeiesc” (theios) e folosit in Noul Testament numai aici, in v. 4 si in Faptele Apostolilor 17,29, unde este tradus ,,Dumnezeirea”. Cuvantul pentru ,,putere” (dunamis, vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 1,8) se gaseste combinat cu theios in inscriptiile grecesti ale secolului I d.Hr., si asadar Petru foloseste un termen cu care, fara indoiala, cititorii lui erau obisnuiti. El subliniaza aici puterea si maiestatea Domnului sau, cum face si in alte parti ale epistolei (cap. 1,11.16.17) si arata ce poate face puterea lui Domnului Hristos pentru noi.
Ne-a daruit. [,,Ne-a dat”, KJV]. Gr. doreo, ,,a aduce un dar”, ,,a acorda”, un cuvant mai puternic decat obisnuitul didomi, ,,a da”. Tot. [,,Toate lucrurile”, KJV]. O reamintire a faptului ca Domnul a dat totul pentru mantuirea noastra. Viata. Si anume viata spirituala de felul celei cerute crestinului, precum si viata fizica (Faptele Apostolilor 17,25.28).
Evlavia. Gr. eusebeia, ,,evlavie”, ,,religie”, adica purtarea crestina (vezi 1 Timotei 2,2). Darurile date de Hristos au menirea de a ii face in stare pe urmasii Sai sa ajunga la tinta fixata pentru ei. Viata de biruinta nu poate fi traita fara aceste daruri; se cuvine dar sa le primim si sa le folosim.
Cunoasterea. Gr. epignosis (vezi comentariul de la v. 2).
Celui ce ne-a chemat. Aceasta poate fi ori o referire la Tata, prezentat in Noul Testament ca Acela care il cheama pe crestin (Romani 8,30), ori la Fiul, care i-a chemat pe ucenici (Marcu 3,13) si pe pacatosi (Matei 9,13). Daca se face vreo distinctie, atunci ea nu este de ordin practic, deoarece Tatal si Fiul sunt una. Chemarea oricaruia dintre ei este la fel de eficienta.
Prin slava si puterea. [,,La slava si putere”, KJV]. Literal, ,,prin slava si putere”, dar dovezile textuale favorizeaza expresia ,,la propria Sa slava si putere”. Cuvantul arete, ,,putere” poate fi tradus ,,bunatate”, ,,excelenta” (vezi Filipeni 4,8; 1 Petru 2,9). Expresia in discutie poate sprijini ideea ca propozitia ,,Celui ce ne-a chemat” se refera la Hristos, deoarece crestinul adevarat aspira chiar la slava si puterea lui Hristos. Tocmai imaginea lui Hristos cel inaltat ii stimuleaza pe oameni sa paraseasca pacatul si sa ravneasca aceste calitati glorioase pe care le-a manifestat Mantuitorul atat de convingator.