1:1 Simon Petru, rob si apostol al lui Isus Hristos, catre cei ce au capatat o credinta de acelasi pret cu a noastra, prin dreptatea Dumnezeului si Mantuitorului nostru Isus Hristos:
Simon. Gr. Sumeon, o transliterare a ebr. Shim‘on, ,,Simeon”. In greaca transliterarea cea mai obisnuita este Simon. Pot fi citate dovezi textuale pentru aceasta transliterare. Vezi Matei 4,18.
Petru. Vezi Matei 4,18. In ce priveste paternitatea epistolei, vezi Introducerea.
Rob. [,,Serv”, KJV]. Gr. doulos (vezi comentariul de la Romani 1,1).
Apostol. Gr. apostolos, ,,un mesager” (vezi comentariul de la Marcu 3,14; Faptele Apostolilor 1,2; Romani 1,1; 2 Corinteni 1,1).
Al lui Isus Hristos. Vezi comentariul de la 1 Petru 1,1.
Capatat. Gr. lagchano, ,,a primi”, ,,a obtine prin tragere la sorti”, in Noul Testament fiind folosit numai aici si la Luca 1,9; Ioan 19,24; Faptele Apostolilor 1,17 (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 1,17). Lagchano este folosit pentru a sublinia originea divina a mostenirii. Darul acesta vine prin indurarea lui Dumnezeu, nu prin vreun merit al persoanei. Apostolul nu-i descrie pe cei carora le scrie, dar probabil ca erau aceiasi credinciosi carora le trimise si prima epistola (vezi Introducerea; vezi comentariul de la 1 Petru 1,1).
Credinta. Poate ca este vorba de acea credinta prin care credinciosii au raspuns chemarii lui Dumnezeu sau de doctrinele pe care le-au acceptat la convertire, sau poate ambele variante (vezi comentariul de la Faptele Apostolilor 6,7).
De acelasi pret. [,,La fel de pretioasa”, KJV]. Gr. isotimos, ,,la fel de pretioasa”, ,,la fel de onorata”.
Cu a noastra. Adica, asa cum o avem noi. Petru pune semnul egal intre credinta cititorilor si credinta sa. Pronumele ,,noi” a prilejuit multe discutii. Unii, presupunand ca le scrie neamurilor, ca in prima epistola (vezi 1 Petru 1,1), sustin ca prin cuvantul ,,noi” Petru face referire la toti crestinii iudei. Altii, crezand ca le scrie iudeilor din diaspora (vezi 1 Petru 1,1) interpreteaza pronumele ,,noi” ca o referire la apostol si la membrii bisericii locale in care se gasea Petru la data scrierii. Iar altii considera ca prin ,,noi” se face aluzie la toti apostolii care au adus credinta paganilor din multe parti ale lumii. Aceasta ultima interpretare pare de preferat, deoarece evita orice distinctie dogmatica, alta decat cea naturala, dintre apostoli si membrii laici.
Dreptatea Dumnezeului. In ce priveste diferitele sensuri ale acestei expresii, vezi Romani 1,17. In ce priveste conceptul de ,,dreptate” (,,neprihanire”) (dikaiosune), vezi comentariul de la Matei 5,6. Aici Petru le explica cititorilor ca s-au facut partasi aceleiasi credinte pe care o are si el, in temeiul indurarii divine care vrea sa aduca mantuire tuturor oamenilor.
Mantuitorului nostru. Din greaca este evident ca ,,Dumnezeului si Mantuitorului nostru Isus Hristos” se refera la o singura persoana, Isus Hristos. Expresia poate fi tradusa: ,,Dumnezeului nostru, chiar Mantuitorul, Isus Hristos”. Aceasta acceptare a dumnezeirii lui Isus nu trebuie sa ne surprinda, deoarece Petru insusi recunoscuse ca Domnul sau este ,,Fiul Dumnezeului celui viu” (Matei 16,16) si il auzise pe Toma numindu-L ,,Domnul meu si Dumnezeul meu” (Ioan 20, 28). In ce priveste titlurile lui Hristos si dumnezeirea Sa, vezi comentariul de la Matei 1,1; vezi Vol. V, pp. 917–919.