8:8 Imparatul a zis lui Hazael: Ia cu tine un dar, si du-te inaintea omului lui Dumnezeu. Intreaba prin el pe Domnul, si zi: Ma voi tamadui de boala aceasta?
Hazael. Fara indoiala, ca era un slujbas important la curtea siriana. Inalta pretuire de care se bucura in fata regelui este aratata prin faptul ca Ben-Hadad i-a incredintat lui importanta sarcina de a lua legatura cu Elisei cu privire la vindecarea Samuel
Ia cu tine un dar. In vremurile acela era obisnuit a se lua un dar cand se consulta un profet. (Numeri 22,7; 1 Samuel 9,7; 1 Regi 14,2.3; 2 Regi 5,5).
Intreaba prin el pe Domnul. Aceasta este o porunca uimitoare care vine din partea regelui Siriei, si ea este o remarcabila marturie privind succesul misiunii lui Elisei. Elisei a avut privilegiul sa vada pe conducatorul unei natiuni pe care Elisei o privea ca pagana sa ajunga sa-l recunoasca pe el ca pe un om al lui Dumnezeu si sa ceara de la el sa intrebe pe Iehova. Dand lui Hazael porunca, regele Siriei dadea marturie in fata poporului sau cu privire la interesul lui fata de Dumnezeul evreilor. El lasa ca natiunea lui sa stie ca el nu mai privea pe zeii Siriei ca fiind numai ei supremi.
Acest fel de marturie ar fi putut veni din partea conducatorilor multor natiuni ale pamantului, daca copiii lui Israel ar fi fost credinciosi fata de misiunea lor. Era scopul initial al lui Dumnezeu acela ca evreii trebuiau sa fie o lumina asezata pe un munte, lumina care trebuia sa straluceasca pana la sfarsitul lumii si sa risipeasca intunericul si ignoranta care cuprinsese inimile oamenilor. Daca ar fi fost mai multi Elisei, ar fi putut fi si mai multi regi, ca Ben-Hadad, care sa marturiseasca despre maretia lui Dumnezeu. Daca ar fi fost mai multa credinta si ascultare in Israel, ar fi fost mai multa credinta si speranta in lume. Greseala lui Israel a atras greseala si ruina natiunilor din jurul lor. Salvarea lui Israel ar fi putut pricinui salvarea multora din lume.
Ma voi tamadui? Numai Dumnezeu putea raspunde la intrebarea lui Ben-Hadad. Regele stia ca, daca intreba pe preotii si profetii din Siria, el n-ar fi primit un raspuns vrednic de incredere. Comportamentul regelui Siriei care adresa o astfel de intrebare Dumnezeului lui Israel, trebuia sa fie pus in contrast cu comportarea lui Ahazia cu numai cativa ani mai inainte, care a intrebat pe ,,Baalzebub, zeul Ecronmului” daca avea sa se vindece de boala lui (cap. 1,2). Pentru aceasta fapta rusinoasa, regele lui Israel a fost aspru mustrat de profetul Ilie si i s-a spus ca va muri (cap. 1,4). Ahazia era un contemporan cu Ben-Hadad si se poate ca cele ce s-au intamplat in Israel sa fi ajuns la urechile regelui sirian. Intrebarea lui Ben-Hadad catre Elisei, desigur, ca a fost mai mult decat o intrebare; era o invitatie catre profetul lui Israel sa faca pentru rege ceea ce a facut pentru Naaman.