5:20 Ghehazi, slujitorul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, a zis in sine: Iata ca stapanul meu a crutat pe Sirianul acela Naaman, si n-a primit din mana lui ce adusese. Viu este Domnul ca voi alerga dupa el, si voi capata ceva de la el.
Ghehazi. Scriitorul biblic tocmai prezentase un frumos tablou al unui important slujbas sirian care parasea Israelul ca un nou convertit la Iehova, cu bucurie si pace in inima lui, vindecat de lepra si pocait in spirit. Dar scena se schimba brusc prin cuvintele ,,dar Ghehazi”. Cand Dumnezeu da oamenilor fericire si pace, Satana incearca sa introduca tulburare. In fiecare simfonie el incearca sa introduca o nota discordanta. Aici slujitorul profetului se lasa sa devina unealta in mana vrajmasului numai si numai spre a strica tabloul lui Ghehazi. El il socotea pe Naaman nu ca pe un nou convertit la Dumnezeu, ci ca pe un ostas dintr-o tara vrajmasa. Sirienii au pradat Israelul; de ce sa-l crute acum un israelit, pe unul din ei? Probabil ca Ghehazi l-a socotit pe Elisei ca fiind slab si lipsit de rafinament cand a refuzat sa ia de la Naaman darul pe care el voia sa-l dea.
Viu este Domnul. Cuvintele acestea sunt un juramant profan, rostit de un om care incearca sa se convinga ca el face ceva in slujba lui Dumnezeu, in timp ce el stie foarte bine ca face rau. Orbit de avaritie, Ghehazi voia sa fie platit pentru servicii pe care el nu le-a facut, de un om de la care Elisei a crezut ca nu trebuie sa primeasca nimic.