4:42 A venit un om din Baal-Salisa. A adus paine din cele dintai roade omului lui Dumnezeu, si anume douazeci de paini de orz, si spice noi in sac. Elisei a zis: Da oamenilor acestora sa manance.
Baal-Salisa. Nu exista date suficiente spre a localiza in mod sigur aceasta cetate. S-ar putea sa fie aceea a districtului Salisa (vezi c. despre 1 Samuel 9,4). Unii o identifica cu satul modern Kefr Thilth, cam la 24 km nord de Lyda si cam la 21 km nord-vest de Ghilgal (2 Regi 2,1), unde se afla profetul Elisei la data aceasta (PK 241), care vizita scoala profetilor.
Din cele dintai roade. Dupa legea lui Moise, orice intai rod al secerisului trebuia oferit lui Dumnezeu, si trebuiau date profetilor (Numeri 18,12.13; Deuteronom 18,4). In acest caz, un oarecare inchinator credincios al lui Iehova a adus primele lui roade lui Elisei ,,omul lui Dumnezeu”. Preotii levitici se retrasesera cu mult timp inainte de aceasta din regatul de nord (2 Cronici 11,13.14) si unii dintre cei evlaviosi din Israel probabil ca au recunoscut in profeti pe reprezentantii lui Iehova carora ei puteau sa le aduca darurile cerute de lege, spre a fi date preotilor.
De orz. Orzul se folosea de obicei in Palestina ca hrana pentru animale, dar uneori se facea din el turte sau paini (Judecatori 7,13; Ioan 6,9) si mancate de oameni, desi era socotit ca ale doilea dupa grau.
Spice noi. Ebraicul karmel ,,fruct”, ,,rod”. Graunte sau probabil vreun produs de gradina. Cuvantul ebraic tradus ,,invelitoare” si in marginala ,,sacosa” sau ,,imbracaminte” nu se afla nicaieri in alta parte in Scriptura. Sensul lui este nesigur. Unii sugereaza ca fiind ,,sac” sau ,,punga”.
Da oamenilor. Era un timp de lipsa, chiar si pentru profet si pentru cei ce erau impreuna cu el. Oamenii erau flamanzi si in lipsa de hrana. Elisei s-ar fi putut gandi la sine si la propriile lui interese, dar in loc de aceasta, el s-a gandit la acelea ale oamenilor. Tot asa si Isus, cand cu ucenicii Lui in locuri pustii ,,a vazut o gloata mare, I s-a facut mila de ea” (Matei 14,14). Cand s-a facut seara, ucenicii au dorit sa-i lase sa plece, pentru ca sa-si poata gasi de-ale mancarii pentru ei insisi, dar cuvintele Domnului au fost: ,,N-au nevoie sa plece; dati-le voi sa manance” (Matei 14,16). Dumnezeu mai vorbeste si astazi copiilor Lui, cand ei privesc asupra gloatei obosite si in lipsa, de pe pamant. ,,Dati-le oamenilor ca sa aiba ce manca.”