4:23 Si el a zis: Pentru ce vrei sa te duci astazi la el? Doar nu este nici luna noua, nici Sabat. Ea a raspuns: Fii pe pace!
Nici luna noua, nici Sabat. Amandoua erau zile sfinte, ocazii pentru jertfe si adunari solemne (2 Cronici 2,4; Isaia 1,13; Osea 2,11; Amos 8,5). Evident ca, in astfel de zile trebuie sa fi fost obisnuit ca poporul sa se adune in scop de inchinare sau pentru instruire si edificare religioasa. Daca ar fi fost luna noua sau Sabat, calatoria femeii la profet n-ar fi fost privita ca ciudata, dar asa cum era, sotul n-a putut intelege scopul ei.
Fii pe pace. In mod literal, ,,pace”. Raspunsul a fost un raspuns al credintei si al sperantei. Copilul era mort, dar ea n-a dat curs durerii si disperarii. Daca prima data omul lui Dumnezeu a putut sa mijloceasca la Dumnezeu sa ii daruiasca cu un copil, el putea sa aiba si putere de la Dumnezeu sa-i redea copilul. Oricat de grea ar putea fi problema, cand incredintam o chestiune in mainile lui Dumnezeu, putem avea deplina siguranta ca va fi bine. Poate ca raspunsul nu va fi intotdeauna exact ceea ce dorim, dar putem avea pace si ne putem pleca cu smerenie si supunere fata de vointa Sa.