4:1 O femeie dintre nevestele fiilor prorocilor a strigat lui Elisei: Robul tau, barbatul meu, a murit, si stii ca robul tau se temea de Domnul; si cel ce l-a imprumutat a venit sa ia cei doi copii ai mei si sa-i faca robi.
Din nevestele. Aceasta este o descoperire importanta cu privire la natura ,,fiilor profetilor”. Ei nu erau tineri necasatoriti, traindu-si viata in singuratate, in institutii monahale; ei erau oameni din popor. Ei erau din popor, traiau impreuna cu poporul si lucrau pentru popor. In loc sa se intereseze numai de ei insisi, traind impreuna, in comunitati ascetice si cautand ca acolo sa ajunga la sfintenie, ei traiau pentru binele poporului, cautand nu propriul lor castig, ci binele comun pentru toti cei din jurul lor.
Se temea de Domnul. Acest barbat era un credincios inchinator al lui Iehova. Influenta lui Ilie si Elisei facuse mult spre a promova inchinarea la adevaratul Dumnezeu, in cuprinsul intregii imparatii a lui Israel.
Cel ce l-a imprumutat a venit. Legea lui Moise recunostea servitutea pentru datorie, nu ca un ,,rob”, ci ca ,,un om tocmit cu ziua si ca un venetic”, si cerea ca cel vandut astfel sa slujeasca numai pana la anul de veselie (Levitic 25:39-42). In cazul de fata s-ar parea ca creditorul n-a impus dreptul sau asupra fiilor in timpul vietii debitorului, dar la moartea lui, el a pretins slujirea lor, pentru a putea fi implinita obligatia tatalui.