3:9 Imparatul lui Israel, imparatul lui Iuda si imparatul Edomului, au plecat; si, dupa un drum de sapte zile, n-au avut apa pentru ostire si pentru vitele care veneau dupa ea.
Si imparatul Edomului. Numai cu putin timp mai inainte de aceasta, ,,in Edom nu era imparat” (1Regi 22:47) si Iosafat a avut acces prin tara Edomului, pana la Etion-Gheber, in golful Acaba (1Regi 22:26). Actualul imparat al Edomului probabil ca era un vasal al lui Iuda, numit de Iosafat.
Dupa un drum. Adica au facut un mars in circuit. Evident, conditiile au fost de asa natura in regiunea pustie si salbatica prin care treceau, incat ei n-au putut lua un drum direct spre destinatia lor, ci au trebuit sa mearga pe un drum ocolit, cautand cele mai favorabile trecatori care se putea oferi la acea data.
Sapte zile. Nici o informatie nu este data in ceea ce priveste punctul de plecare al acestor sapte zile de drum. De la sud de Ierusalim la Hebron si peste cea mai bine udata cale, avea sa fie probabil o distanta de vreo 160 km pana la hotarele Moabului. Dar greutatile calatoriei erau mari, conditiile climaterice fiind probabil impotriva lor, iar marsul evident ca era incet. In astfel de intreprinderi, chiar si cele mai bune planuri pot sa nu se potriveasca. Din cauza terenului pe care trebuiau sa-l traverseze, numarul lor era contra lor si tocmai marimea armatei le-a agravat suferinta si le-a marit lipsurile.
N-au avut apa. Chiar in cele mai bune conditii, apa in aceste regiuni sudice ale pustiului era rara. Fara indoiala ca ei au ales un drum care promitea cea mai buna aprovizionare cu apa. Dar chiar raurile la care, in mod normal te puteai astepta sa curga puteau fi secate in aceasta regiune arida.
Vitele. Ei aveau vite atat pentru hrana, cat si pentru poveri (v. 17). O ostire condusa printr-o regiune unde te puteai astepta ca vitele sa fie din belsug, cum era cazul in Moab, probabil ca nu avea sa fie supraincarcata luand cu sine un mare numar de vite pentru scopuri alimentare. Dar animale pentru bagaje aveau sa fie necesare.