3:10 Atunci imparatul lui Israel a zis: Vai! Domnul a chemat pe acesti trei imparati ca sa-i dea in mainile Moabului!
Domnul a chemat. Acum, deoarece ostile au ajuns la necaz, Ioram a fost gata sa arunce vina pe Domnul. Intreprinderea se datora propriului sau plan, unul cu care Domnul avea prea putin a face. Dar intreprinzand campania si gasindu-se in cea mai grea stramtorare, Ioram a incercat mai degraba sa-L faca pe Domnul responsabil, decat pe el insusi si asociatii lui.
Ca sa-i dea. Ostile, dupa un mars fierbinte si dificil prin desert, au ajuns la un loc de cantonament unde se asteptau sa gaseasca apa, dar au constatat ca provizia cu apa lipsea. Ei erau obositi, insetati si extenuati din cauza marsului. Fara apa nu puteau merge mai departe si nici animalele lor de povara. Erau o ostire descurajata si de neconsolat. In fata lor se aflau ostile Moabului, la acea data probabil avertizate, alertate si proaspete, gata pentru atac. Pentru Ioram situatia parea deznadajduita si el a fost gata sa invinuiasca pe Domnul pentru adunarea ostilor acestor trei natiuni spre a le da in mainile lui Moab. Adevarata credinta in Dumnezeu niciodata nu duce la disperare. Necredinta nu are resurse pentru un ceas al greutatii ca acesta, nici mangaiere pentru durere si nici tarie pentru cei descurajati.