2:17 Dar ei au staruit multa vreme de el. Si el a zis: Trimiteti-i. Au trimis pe cei cincizeci de oameni, care au cautat pe Ilie trei zile si nu l-au gasit.
Ei au staruit ... de el. Fiii proorocilor au insistat in planul lor. Ei au staruit atat de mult incat, in cele din urma, lui Elisei i-a venit greu sa mai refuze cererea lor. Sunt cazuri cand staruinta este o virtute, dar sunt si cazuri cand ea este slabiciune si nebunie. Niciodata nu este intelept si drept sa se staruie in greseala. Cand Elisei a descoperit faptele, tinerii ar fi trebuit sa le primeasca si sa fie multumiti.
Si el a zis: ,,Trimiteti-i”. Cand cineva insista pentru planul lui, sunt cazuri cand chiar un profet al Domnului sau Insusi Dumnezeu nu va mai spune nu. Nu cu placere, ci in sila si impotriva ratiunii lui celei mai bune, in cele din urma, Elisei si-a dat consimtamantul. Prin propria lor cercetare, despre care Elisei stia ca avea sa fie zadarnica, fii profetilor aveau sa afle pentru ei insisi faptele in cauza. Cu mult mai bine ar fi fost sa accepte acele fapte care le-au fost descoperite de Elisei.
Nu l-au gasit. Ei au cautat timp de trei zile, numai pentru a descoperi cat de gresiti au fost si cat de adevarat era cuvantul lui Elisei. Exista cai usoare pe care se ajunge la cunostinta si intelepciune, dar sunt si cai grele. Niciodata nu tine de intelepciune sau prudenta a refuza marturia faptelor sau a merge impotriva sfatului unui profet al lui Dumnezeu.