17:41 Neamurile acestea se temeau de Domnul si slujeau si chipurilor lor cioplite; si copiii lor si copiii copiilor lor fac pana in ziua de azi ce au facut parintii lor.
Pana in ziua de azi. Din aceste cuvinte reiese ,in mod evident ca scriitorul acestor cuvinte n-a fost un contemporan al evenimentelor pe care le descrie, dar ca el a trait la catva timp dupa, probabil dupa nimicirea regatului lui Iuda (vezi 716 orig.). Papirusul de pe Elefantina (vezi vol. 1, pag. 108) marturiseste despre faptul ca, in zilele lui Ezra si Neemia, ,,iudeii” precum i-au numit scriitorii acestor papirusuri, aveau o religie in care se inchinau unui numar de zeitati alaturi de Iehova. Iudeii acestia s-au asezat in Egipt, dar tineau legatura cu marele preot de la Ierusalim si fiii lui Sanbalat, guvernatorul Samariei.
Astfel se incheie istoria lui Israel – un popor care ar fi trebuit sa fie o ,,comoara deosebita” pentru Domnul ,,dintre toate popoarele” (Exod. 19,5). Niciodata nu a pornit un popor cu o fagaduinta mai mare, niciodata nu a existat un popor de o mai mare ticalosie. Israel a descoperit prin experienta sa trista ca ,,dreptatea inalta pe un popor, dar pacatul este rusinea popoarelor” (Proverbe 14,34).
Putin se cunoaste despre semintiile nordice dupa ducerea lor in robie. Probabil ca multi s-au amestecat cu popoarele in mijlocul carora au locuit si si-au pierdut identitatea. Altii au continuat sa se inchine lui Iehova si s-au unit cu iudeii din robia babiloniana (vezi Ieremia 4,20.33). Unii s-au intors cu exilatii din Iuda sub Zorobabel si Ezra (Ezra 8,35; 1 Cronici. 9,3). In timpul NT, iudeii si prozelitii lor se aflau in Media, Partia, Elam, Capodochia, Frigia, Egipt, Libia, Cirene, Creta, Arabia, si peste tot in Orient (Fapte 2,9-11). Cati din acestia au fost urmasii israelitilor luati captivi de Asiria, nu este cunoscut.
ELLEN WHITE COMENTEAZA
1 PK, p. 287 7, 11, 14 – 16 PK , p.291; 20, 23 PK, p. 292