17:20 Domnul a lepadat tot neamul lui Israel; i-a smerit, i-a dat in mainile jefuitorilor, si a sfarsit prin a-i izgoni dinaintea Fetei Lui.
Tot neamul. Acesta pana la urma a inclus atat pe Iuda, cat si pe Israel.
I-a dat in mainile. Aceasta era o judecata nationala si nu trebuie sa fie confundata cu o sentinta care sa pecetluiasca destinele acelora care au alcatuit natiunea lui Israel, pentru timpul ducerii in robie. Legatura personala a fiecarui cetatean cu Dumnezeu a ramas asa cum fusese inainte de venirea judecatii. Dumnezeu lucreaza cu indivizi si natiuni in doua sfere de raporturi, fiecare in mare masura, independente una de alta. Judecata lui Israel a fost pierderea statului lui ca natiune. Este adevarat ca multi au suferit personal din cauza catastrofei nationale, dar evlavia adesea se dezvolta in conditii de adversitate, astfel incat la sfarsit ,nenorocirea pana la urma, lucreaza spre binele individului. Despre stapanirea lui Dumnezeu privind soarta natiunilor, vezi Educ. 173-179; Isaia 10,5-12; Habacuc 1,6-11).