16:1 In al saptesprezecelea an al lui Pecah, fiul lui Remalia, a inceput sa domneasca Ahaz, fiul lui Iotam, imparatul lui Iuda.
Verset ce nu a fost comentat.
16:2 Ahaz avea douazeci de ani cand a ajuns imparat, si a domnit saisprezece ani la Ierusalim. El n-a facut ce este placut inaintea Domnului, Dumnezeului sau, cum facuse tatal sau David.
N-a facut ce este placut. Majoritatea domnitorilor lui Iuda fusesera regi relativ buni; de aici inainte multi au fost rai. Domnia lui Ahaz a marcat inceputul declinului final al natiunii. Au fost facute eforturi de catre Ezechia si Iosia sa opreasca curentul nelegiuirii, dar efectele nu au fost decat de scurta durata. O natiune nu poate dainui timp indelungat fara dreptate si fara o conducere buna. Oamenii rai aduc in mod automat asupra lor, ruina proprie.
16:3 Ci a umblat in calea imparatilor lui Israel; si chiar a trecut pe fiul sau prin foc, dupa uraciunile neamurilor pe care le izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.
Imparatilor lui Israel. Ahaz ,,a facut chipuri pentru Baal” (2 Cronici. 28,2), imitand in felul acesta practicile lui Ahab si Izabela din Israel.
A trecut… prin foc. ,,A trecut pe fiii sai prin foc” (2 Cronici. 28,3). Astfel de fapte abominabile erau obisnuite printre natiunile Palestinei (Deuteronom. 12,31; 2 Regi 3,27). Manase a fost vinovat de o astfel de nelegiuire (2 Regi 21,6). Practica era continuata si pe vremea lui Ieremia (Ieremia 7,31). Aceste ritualuri teribile erau interzise israelitilor sub pedeapsa cu moartea (Levitic 18,21; 20,2).
16:4 A adus jertfe si tamaie pe inaltimi, pe dealuri si sub toti copacii verzi.
Verset ce nu a fost comentat.
16:5 Atunci Retin, imparatul Siriei, si Pecah, fiul lui Remalia, imparatul lui Israel, s-au suit impotriva Ierusalimului ca sa lupte impotriva lui. Au impresurat pe Ahaz, dar n-au putut sa-l biruiasca.
S-au suit. Vezi 2 Regi 15,37; Isaia 7,1. Obiectul acestei invazii indraznete a fost sa instaleze
o noua dinastie la Ierusalim si sa puna capat dinastiei lui David (Isaia 7,6). Izvoarele asiriene arata ca Azaria a luat o puternica pozitie contra Asiriei, daca ,,Azriau din Iuda” este sa fie identificat cu Azaria din Iuda (vezi despre 2 Regi 14,28). Probabil ca aceasta politica de rezistenta a fost continuata sub Iotam. Pe timpul lui Ahaz, totusi se pare ca a fost adoptata o politica pro asiriana. Israel si Siria au putut sa atace pe Ahaz din cauza acestor tendinte pro asiriene. Prin profetul Isaia, Domnul a trimis solii de incurajare pentru Ahaz, informandu-l ca, pana la urma Israel si Siria nu vor reusi in atacul lor impotriva regatului lui Iuda (Isaia 7,4-7; 8,4).
N-au putut sa-l biruiasca. Totusi, Israel si Siria au reusit sa ia multi captivi (2Cronici 28,5-8). Ca adaos la acest necaz dinspre nord, edomitii in sud si filistenii in vest au pustiit Iuda (2 Cronici 28,17.18). Unii sugereaza ca statele de pe tarmul mediteranean intrasera intr-o confederatie impotriva Asiriei si ca au luat masuri concertate impotriva lui Ahaz, din cauza refuzului sau de a se uni cu ele spre a rezista navalirilor acestei puteri care se ridica.
16:6 In acelasi timp, Retin, imparatul Siriei, a adus iarasi Elatul sub stapanirea Sirienilor; a izgonit pe Evrei din Elat, si Sirienii au venit la Elat, unde au locuit pana in ziua de azi.
A adus iarasi Elsatul. Vezi cele despre cap. 14,22.
Evrei. Ebraicul Yehudim, de la Yehudah (Juda) unul din cei 12 fii ai lui Iacov. Acesta este primul loc unde se afla cuvantul in Scripturi. Termenul este aplicat mai intai numai la cetatenii regatului sudic al lui Iuda. Dupa captivitate, el este folosit spre a desemna pe toti cei care s-au intors in Palestina fara a tine seama de apartenenta la semintie (Ezra 4,12; Neemia 1,2). Pe timpul erei crestine numele cuprinde pe oricare descendent al lui Iacov (Matei 2,2).
16:7 Ahaz a trimis soli lui Tiglat-Pileser, imparatul Asiriei, sa-i spuna: Eu sunt robul tau si fiul tau; suie-te, si izbaveste-ma din mana imparatului Siriei, si din mana imparatului lui Israel, care se ridica impotriva mea.
A trimis soli. Ahaz a facut acest pas impotriva sfatului profetului Isaia care l-a incurajat sa-si puna increderea in Dumnezeu si nu in om (Isaia 7,7-13; 8,13).
Izbaveste-ma. Un astfel de strigat ar fi trebuit sa fie adresat numai lui Dumnezeu din cer. Indreptarea cererii catre Tiglat-Pileser a fost o trista reflectare a lipsei de credinta a lui Ahaz in Dumnezeu. In repetate randuri, Domnul a fagaduit sa izbaveasca pe poporul Sau in vreme de suferinta. Isaia l-a indemnat pe imparat sa-si puna increderea in Dumnezeu, iar nu in om, dar Ahaz a refuzat sa auda sfatul profetului.
16:8 Si Ahaz a luat argintul si aurul din Casa Domnului si din vistieriile casei imparatului, si l-a trimis ca dar imparatului Asiriei.
Argint si aur. Ahaz a golit templul de tezaurul lui si a acordat comoara consacrata unui imparat pagan. El era dispus sa se lege printr-o alianta cu un domnitor pagan si sa se desfaca de Stapanul cerului.
16:9 Imparatul Asiriei l-a ascultat. S-a suit impotriva Damascului, l-a luat, a dus pe locuitori in robie la Chir, si a omorat pe Retin.
L-a ascultat. Poate ca primul beneficiu care a rezultat din aceasta alianta a fost un atac asirian asupra Filistiei, care, conform cu Canonul Eponimic Asirian, sau cu lista limmu (vezi p. 55, 155, orig.) a avut loc in anul 732.
Impotriva Damascului. In conformitate cu Canonul Asirian Eponym campania a tinut doi ani 733 si 732. Dupa izvoarele asiriene Damascul a fost luat in 732.
Chir. Asezarea exacta a acestei cetati este necunoscuta. Dupa Isaia 22,6, ea era in, sau aproape de teritoriul Elamului. Elam era o regiune la est de Babilon marginindu-se la nord cu Asiria. Asirienii in mod obisnuit au transportat captivi peste toata intinderea imperiului lor. Amos a prezis ca sirienii erau sa mearga robi la Chir (Amos 1,5).
16:10 Imparatul Ahaz s-a dus la Damasc inaintea lui Tiglat-Pileser, imparatul Asiriei. Si, vazand altarul din Damasc, imparatul Ahaz a trimis preotului Urie chipul si infatisarea acestui altar, intocmai cum era facut.
La Damasc. Ocazia probabil ca a fost celebrarea triumfului lui Tiglat-Pileser asupra Damascului dupa ce el a capturat cetatea. Poate ca toti regii Asiei de apus au fost adunati aici spre a-si aduce omagiul lor si spre a plati tribut domnitorului asirian.
Un altar. Daca era un altar sirian sau asirian scriitorul nu arata, dar avand in vedere recentele victorii ale lui Tiglat-Pileser, probabil ca acesta a fost unul asirian (vezi cele despre v. 12). Altarul pagan consacrat vreunui zeu pagan a captivat imaginatia imparatului lui Iuda. Cei mai multi invatati sunt de acord ca Tiglat-Pileser a poruncit lui Ahaz sa ridice un altar asirian si sa aduca jertfe pe el ca semn al supunerii fata de zeii Asiriei. Aceasta era o cerere obisnuita facuta imparatilor vasali.
Urie. Aceasta poate sa fi fost Urie care si-a pus semnatura lui pe ,,tabla mare” a lui Isaia (Isaia 8,1.2).
16:11 Preotul Urie a facut un altar intocmai dupa chipul trimis din Damasc de imparatul Ahaz, si preotul Urie l-a facut mai inainte ca sa se intoarca imparatul Ahaz din Damasc.
A facut un altar. Acesta a fost un lucru inspaimantator pentru un preot al lui Dumnezeu. Preotia a fost dedicata pentru a sluji lui Dumnezeu, nu pentru slujba idolilor si totusi acest preot al Domnului a construit un altar pagan care urma sa ia locul altarului sfintit al lui Dumnezeu din templu.
16:12 La venirea lui din Damasc, imparatul a vazut altarul, s-a apropiat de el, si s-a suit pe el.
A jertfit pe el (in Romani ,,s-a suit pe el”). O fapta de nerusinata obraznicie fata de Dumnezeu. Dupa 2 Cronici. 28,23, Ahaz adusese anterior jertfe zeilor Damascului care-l batusera si a zis: ,,Fiindca dumnezeii imparatilor Siriei le vin in ajutor, le voi aduce si eu jertfe, ca sa-mi ajute”. Acum, pentru ca zeii sirieni n-au reusit sa salveze Siria din mainile lui Tiglat-Pileser, evident ca Ahaz a socotit ca zeii asirieni sunt mai puternici si de aceea era gata sa le aduca omagiu.
O cugetare atat de incalcita din partea imparatului lui Iuda ilustreaza cat de departe se mersese, contrar planului lui Dumnezeu pentru Israel. Planul lui Dumnezeu a fost ca prin natiunea lui Israel sa prezinte o demonstratie de absoluta superioritate a Dumnezeului lui Israel care ar fi dus in cele din urma pe toate popoarele sa caute pe Dumnezeul evreilor. Din cauza necredinciosiei imparatilor lui Israel, a rezultat efectul opus. Natiunile din jur au fost aduse sa priveasca cu dispret pe Dumnezeu care, dupa interpretarea lor, Se aratase de repetare ori inferior zeilor care au invins pe Israel (vezi Exod 32,12; Numeri 14,13; Deuteronom 9,28; Psalmi 79,10).
16:13 A ars pe el arderea de tot si darul de mancare, a varsat jertfele de bautura, si a stropit pe altar sangele jertfelor de multumire.
A ars. Insusi Ahaz a oficiat ca preot. Numai cu putin timp mai inainte, preotii s-au opus lui Azaria (Osia) cand a incercat sa arda tamaie in templu, si imparatul a fost lovit de lepra pentru incercarea lui de a-si insusi prerogativele preotesti (2 Cronici 26,16-19). Acum, preotul a facut un altar pagan, ca raspuns la porunca imparatului si a ingaduit imparatului sa oficieze ca preot asa dupa cum era obiceiul in tarile pagane. Natiunea a decazut repede.
16:14 A indepartat dinaintea casei altarul de arama care era inaintea Domnului, ca sa nu fie intre noul altar si Casa Domnului; l-a pus langa noul altar, spre miazanoapte.
Altarul de arama. Altarul de arama ocupase mai inainte locul de cinste direct in fata porticului templului. Dupa cate se pare, noul altar a fost asezat intre altarul de arama si poarta de rasarit. Aceasta ar fi facut ca altarul de arama sa impiedice vederea spre templu. Probabil ca din acest motiv el a fost indepartat din vechea pozitie si asezat la nord de altarul cel nou ,intre acesta si zidul de nord al curtii templului.
16:15 Si imparatul Ahaz a dat urmatoarea porunca preotului Urie: Sa arzi pe altarul cel mare arderea de tot de dimineata si darul de mancare de seara, arderea de tot a imparatului si darul lui de mancare, arderile de tot ale intregului popor din tara si darurile lor de mancare, sa torni pe el jertfele lor de bautura, si sa stropesti pe el tot sangele arderilor de tot si tot sangele jertfelor; cat despre altarul de arama, nu-mi pasa de el.
Altarul cel mare. Altarul cel nou a luat locul altarului de arama a lui Solomon. El este numit ,,mare” probabil ca nu din cauza dimensiunilor, pentru ca el putea sa fie mult mai mic decat altarul lui Solomon de mari dimensiuni (2 Cronici 4,1), ci din punct de vedere al functiilor lui. Noul altar trebuia sa inlocuiasca pe cel vechi in multe din principalele jertfe prescrise de legea mozaica (vezi ex. 29,38-42; Numeri 28,3-31; 29,2-39).
Altarul de arama. Indicatia ,,de arama” poate sa insemne ca altarul cel nou era din material diferit, probabil din piatra.
Nu-mi pasa de el. (engl. ,,enquire”). Ebraicul ,,baqar”, ,,a cerceta”, ,,a cauta”. Textul poate sa fie inteles in doua feluri. El poate sa insemne ca Ahaz avea de gand sa se ocupe de problema spre a vedea ce trebuia sa se faca cu altarul de arama; sau el poate fi aplicat in mod specific la folosirea altarului pentru ghicire. Unii au sugerat ca Ahaz a adoptat obiceiul babilonian de ghicire prin mijloacele sacrificiilor prevestitoare in care vointa zeilor era constatata prin examinarea maruntaielor animalelor de jertfa (vezi Ezechiel 21,21-23).
16:16 Preotul Urie a facut intocmai cum poruncise imparatul Ahaz.
Verset ce nu a fost comentat.
16:17 Si imparatul Ahaz a sfaramat tabliile de la temelie, si a scos lighenele de pe ele. A dat jos marea de pe boii de arama care erau sub ea, si a pus-o pe o pardoseala de piatra.
A sfaramat. Probabil ca Ahaz a avut nevoie de arama ca dar pentru imparatul Asiriei (v. 18). Este evident ca el a fost puternic constrans sa procure metal ori de unde putea.
Tabliile de la temelie. Aceste ,,temelii” erau suporturi pentru cele zece lighene de arama construite de Solomon (2 Regi 7,27-39). Tabliile probabil ca erau lambriuri ornamentale. Temeliile propriu-zis n-au fost sfaramate pentru ca atunci cand a fost luat Ierusalimul de catre Nebucadnetar acestea erau printre obiectele luate la Babilon (2 Regi 25,13.16; Ieremia 52,17.20).
Marea. Vezi 1 Regi 7,23-26. Marele lighean de arama n-a fost sfaramat, ci a fost numai mutat de pe boii de arama pe care se sprijinea. Cand Ierusalimul a cazut, acest spalator a fost spart si luat la Babilon (Ieremia 52,17), ca parte a prazii de razboi.
16:18 De hatarul imparatului Asiriei, a schimbat in Casa Domnului pridvorul Sabatului care fusese zidit acolo, precum si intrarea de afara a imparatului.
Pridvorul Sabatului. Care este insemnatatea exacta a acestei expresii nu este lamurit. Poate ca acesta era vreun hol acoperit sau o platforma folosita in Sabat pentru oaspeti de cinste – poate imparatul si membrii curtii imparatesti. Aceasta este singura data cand este amintita aceasta constructie, undeva in Biblie.
Intrarea imparatului. Intelesul acestei expresii nu este clar. Unii au crezut ca referirea este la panta pe care urca imparatul la intrarea in casa Domnului (1 Regi 10,5 in engl). In ebraica versetul intreg este obscur. Septuaginta il reda astfel: ,,Si el a facut temelia pentru tronul din casa Domnului si a schimbat intrarea dinafara a casei Domnului, din cauza imparatului asirienilor”. Unii cred ca Ahaz a anticipat o vizita la Ierusalim a lui Tiglat-Pilser si a facut pregatiri spre a-l primi.
16:19 Celelalte fapte ale lui Ahaz, si tot ce a facut el, nu sunt scrise in cartea Cronicilor imparatilor lui Iuda?
Celelalte fapte. Printre celelalte fapte ale lui Ahaz au fost ridicarea de altare pe acoperisul palatului (cap. 23,12), dupa cate se pare destinate pentru inchinare la ostirea cerurilor; ruperea in bucati a vaselor sfinte ale templului; inchiderea templului insusi si terminarea cu serviciile acestea (2 Cronici. 28,24; 29,7).
16:20 Ahaz a adormit cu parintii sai, si a fost ingropat cu parintii sai in cetatea lui David. Si, in locul lui, a domnit fiul sau Ezechia.
A fost ingropat. Nu in mormintele imparatilor dupa raportul paralel (2 Cronici 28,27). ELLEN WHITE COMENTEAZA 1 – 20 PK 322-330; 1 PK 322; 3 PK 324 5 PK 328; 7, 8 PK 329