16:12 La venirea lui din Damasc, imparatul a vazut altarul, s-a apropiat de el, si s-a suit pe el.
A jertfit pe el (in Romani ,,s-a suit pe el”). O fapta de nerusinata obraznicie fata de Dumnezeu. Dupa 2 Cronici. 28,23, Ahaz adusese anterior jertfe zeilor Damascului care-l batusera si a zis: ,,Fiindca dumnezeii imparatilor Siriei le vin in ajutor, le voi aduce si eu jertfe, ca sa-mi ajute”. Acum, pentru ca zeii sirieni n-au reusit sa salveze Siria din mainile lui Tiglat-Pileser, evident ca Ahaz a socotit ca zeii asirieni sunt mai puternici si de aceea era gata sa le aduca omagiu.
O cugetare atat de incalcita din partea imparatului lui Iuda ilustreaza cat de departe se mersese, contrar planului lui Dumnezeu pentru Israel. Planul lui Dumnezeu a fost ca prin natiunea lui Israel sa prezinte o demonstratie de absoluta superioritate a Dumnezeului lui Israel care ar fi dus in cele din urma pe toate popoarele sa caute pe Dumnezeul evreilor. Din cauza necredinciosiei imparatilor lui Israel, a rezultat efectul opus. Natiunile din jur au fost aduse sa priveasca cu dispret pe Dumnezeu care, dupa interpretarea lor, Se aratase de repetare ori inferior zeilor care au invins pe Israel (vezi Exod 32,12; Numeri 14,13; Deuteronom 9,28; Psalmi 79,10).