14:26 Caci Domnul a vazut ca necazul lui Israel ajunsese prea mare, a vazut si stramtorarea in care se aflau si robii si oamenii slobozi, fara sa fie cineva care sa vina in ajutorul lui Israel.
A vazut necazul. Dumnezeu nu ingaduie ca focul necazului sa arda mai aprig decat este necesar spre a arde zgura. Daca copiii Lui raspund la pedepse blande, judecati mai aspre devin nenecesare. Pe de alta parte, un refuz staruitor de a se pocai sub incercari mai usoare, cere ca fiecare pedeapsa urmatoare sa vina cu intensitate crescanda. Acesta a fost cazul lui Israel. Nenorocirile minore fusesera insuficiente spre a aduce la indeplinire vreo reforma de durata si natiunea, prin continua ei razvratire, se apropia rapid de ultima condamnare completa a nimicirii nationale. Se pare ca, sub Ieroboam, temporara usurare era destinata sa prezinte o demonstratie despre ce era Dumnezeu binevoitor sa faca, chiar in acest ceas tarziu, pentru natiunea razvratita. Inca nu era prea tarziu, dar limitele rabdarii divine fusesera aproape atinse; sfarsitul se apropia cu pasi repezi.
Era o perioada de intensa activitate profetica. In timpul de criza si nevoie, Dumnezeu pune la dispozitie instructiuni divine speciale. Ca adaos la declaratiile profetice ale lui Iona, profetiile lui Osea si Amos au cazut in aceasta perioada. Soliile acestor carti arunca o lumina in plus asupra situatiilor acestor timpuri.
Si robii si oamenii slobozi. (in engl. ,,any shut up, nor any left”). Exacta insemnatate a acestei expresii nu este clara. Se pare ca inseamna ca mult raspandita nenorocire avea sa fie peste toate clasele (vezi Deuteronom 32,36; 1 Regi 14,10; 2 Regi 9,8). Cele doua idei pot fi in antiteza una cu cealalta, insemnand ,,celui ce este inchis si celui ce este slobod”, sau ,,celui ce este legat si celui ce este liber”.